© Vatican Media

Comunitatea catolică ungară în aşteptarea vizitei papei

Pentru a reîntineri credinţa în Cristos

de Paolo Affatato

"În decursul secolelor, ungurii au trebuit să înfrunte persecuţii şi dificultăţi din cauza credinţei lor, dar au rezistat şi au păstrat credinţa lor în Cristos. Astăzi, comunitatea catolică din Ungaria înfruntă trecerea delicată între «vechi» şi «nou», gap-ul generaţional, noile căi de transmitere a credinţei": asta relatează la "L'Osservatore Romano", în ajunul vizitei Papei Francisc, părintele Benvin Sebastian Madassery, misionar verbit ajuns în Ungaria în 2003 din statul indian Kerala şi astăzi director naţional al Operelor Misionare Pontificale (OMP) în ţară. Primul misionar indian în această ţară, părintele Madassery descrie experienţa sa ca "o călătorie de la Sfântul Toma la Sfântul Ştefan": primul este apostolul care a ajuns în India, fondator al comunităţii catolice de rit siro-malabarez, de care aparţine preotul; al doilea, aminteşte el, este "regele care la începutul secolului al XI-lea a stabilit aici credinţa creştină", care de atunci a rămas înrădăcinată în populaţie şi în cultură, aşa încât "peste 70% din populaţie se declară creştini, chiar dacă după aceea practica religioasă înregistrează procente considerabil mai scăzute". Misionarul porneşte de la o temă centrală: cum este trăită credinţa într-o ţară care, conform recensământului oficial din 2011, are 3,9 milioane de catolici din circa 10 milioane de locuitori, "număr credibil încă", afirmă el, şi care include şi aproape două sute de mii de greco-catolici.

Pe de o parte, preotul aminteşte evlavia populară foarte răspândită şi înrădăcinată faţă de unii sfinţi, precum Sfântul Ştefan şi Sfânta Elisabeta, care "încă au un loc special în inima persoanelor în Ungaria": Ştefan, primul rege, este cinstit în mod special la 20 august în fiecare an într-o sărbătoare naţională; în timp ce "iubirea faţă de Elisabeta, regină atentă faţă de cei săraci şi nevoiaşi, se transmite din generaţie în generaţie şi sunt multe biserici dedicate ei".

Punctul este cum şi dacă credinţa transmisă, trăită uneori ca "element cultural", intră şi determină realmente viaţa persoanelor: "un sondaj recent - afirmă el - arată că circa 9% dintre cei botezaţi participă la liturgia duminicală şi 90% dintre aceştia au 65 de ani sau mai mult. Avem o comunitate care îmbătrâneşte, aşa cum se întâmplă în alte naţiuni europene. Şi o Biserică unde există puţină participare a tinerilor nici nu poate să se aştepte să aibă un mare număr de vocaţii la preoţie şi la viaţa consacrată, care scad în fiecare an", observă el.

Şi raportul dintre credinţă şi societate, continuă el, "variază de la un loc la altul. În unele zone din Ungaria, credinţa este trăită serios, în altele, nu este practicată deloc. Cu realism, se poate spune că valorile creştine sunt destul de îndepărtate de cotidianitate, considerate şi aici, în special în oraşe, ca o treabă privată sau interpretate de fiecare după modul propriu. Uneori catolicii se ruşinează să reveleze în public identitatea lor de credincioşi". Directorul naţional al OMP observă adesea "puţină convingere în propria credinţă, care prin urmare nu reiese în viaţa creştinilor".

În 20 de ani de viaţă misionară şi pastorală în Ungaria, observă el, "văd o naţiune care încă mai caută să se agaţe de Cristos, aşa cum se poate constata mai ales în satele unde trăiesc mulţi catolici. Totuşi, ideile moderne ale secularismului şi ale liberalismului, cu impactul prin mass-media, au o incidenţă profundă în viaţa persoanelor".

Un punct nodal, conform preotului, este "prăpastia culturală şi de credinţă între generaţii. Vechile generaţii doresc să menţină modul tradiţional de a trăi credinţa. În schimb, în minţile tinerilor există un conflict clar între cultură şi credinţă şi, în acest context, opera pastorală şi formarea la credinţă devin cu adevărat dificile".

Această prăpastie se observă şi în cler, între cei care au fost formaţi înainte de comunism şi cei deveniţi preoţi după comunism: "combinaţia «vechi-nou» în multe cazuri nu a fost fericită, din cauza diferenţei de vârstă, a modalităţilor pastorale, a respectivelor parcursuri de formare. Acest lucru se reflectă şi în slujirea adusă comunităţii, creând o anumită dezorientare în rândul credincioşilor". Ca misionar, părintele Madassery subliniază că un element comun de la care trebuie repornit - şi pe care doreşte ca vizita Papei Francisc să-l poată repună în evidenţă - este "entuziasmul misionar, semn de vitalitate, aşa cum dispariţia sa este semn de criză de credinţă. Dacă preoţii nu trăiesc spiritul misionar, nu-l transmit poporului lui Dumnezeu. Asta duce la slăbirea credinţei în inimile credincioşilor", afirmă el. În acest scenariu, "ne dorim ca vizita Papei Francisc să întărească Ungaria ca naţiune şi îndeosebi comunitatea catolică ungară în credinţă, susţinând valoarea familiei şi a vieţii. Sperăm că vizita sa va motiva tinerii din această ţară să-l primească în viaţa lor pe Cristos Isus. Prezenţa Papei Francisc - conclude el - spune tuturor că Cristos este viitorul. Va fi un timp pentru a reîntineri credinţa în Cristos şi elanul evanghelizării".

(După L'Osservatore Romano, 24 aprilie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1.