© Vatican Media

Papa Francisc: Mesajul urbi et orbi de Paşte 2023

Iubiţi fraţi şi surori, Cristos a înviat!

Astăzi proclamăm că el, Domnul vieţii noastre, este "învierea şi viaţa" lumii (cf. In 11,25). Este Paştele, care înseamnă "trecere", pentru că în Isus s-a petrecut trecerea decisivă a omenirii: cea de la moarte la viaţă, de la păcat la har, de la frică la încredere, de la dezolare la comuniune. În el, Stăpânul timpului şi al istoriei, aş vrea să spun tuturor, cu bucuria în inimă: Paşte fericit!

Să fie pentru fiecare dintre voi, iubiţi fraţi şi surori, îndeosebi pentru cei bolnavi şi pentru cei săraci, pentru bătrâni şi pentru cei care trec prin momente de încercare şi de trudă, o trecere de la suferinţă la mângâiere. Nu suntem singuri: Isus, Cel Viu, este cu noi pentru totdeauna. Să se bucure Biserica şi lumea, pentru că astăzi speranţele noastre nu se mai izbesc de zidul morţii, ci Domnul ne-a deschis o punte spre viaţă. Da, fraţilor şi surorilor, la Paşte soarta lumii s-a schimbat şi în această zi, care coincide şi cu data cea mai probabilă a învierii lui Cristos, ne putem bucura să celebrăm, prin har pur, ziua cea mai importantă şi frumoasă din istorie.

Cristos a înviat, adevărat că a înviat, cum se proclamă în Bisericile din Orient: Christós anesti! Acel adevărat ne spune că speranţa nu este o iluzie, este adevăr! Şi că drumul omenirii de la Paşte încoace, marcat de speranţă, înaintează mai zvelt. Ne arată asta cu exemplul lor primii martori ai Învierii. Evangheliile relatează graba bună cu care, în ziua de Paşte, "femeile au alergat ca să dea de ştire discipolilor" (Mt 28.,8). Şi, după ce Maria din Magdala "a alergat şi a mers la Simon Petru" (In 20,2), Ioan şi însuşi Petru "au alergat amândoi" (cf. v. 4) pentru a ajunge la locul unde a fost înmormântat Isus. Şi apoi, în seara de Paşte, întâlnindu-l pe drumul spre Emaus, doi discipoli, "ridicându-se în acelaşi ceas, s-au întors" (Lc 24,33) şi s-au grăbit să parcurgă mai mulţi kilometri în urcuş şi în întuneric, mişcaţi de bucuria de nestăvilit a Paştelui care ardea în inimile lor (cf. v. 32). Aceeaşi bucurie prin care Petru, pe malurile lacului din Galileea, văzându-l pe Isus înviat, n-a putut să rămână în barcă împreună cu ceilalţi, ci s-a aruncat imediat în apă pentru a înota rapid în întâmpinarea lui (cf. In 21,7). Aşadar, la Paşte, drumul se accelerează şi devine alergare, pentru că omenirea vede destinaţia parcursului său, sensul destinului său, Isus Cristos, şi este chemată să se grăbească în întâmpinarea lui, speranţă a lumii.

Să ne grăbim şi noi să creştem pe un drum de încredere reciprocă: încredere între persoane, între popoare şi naţiuni. Să ne lăsăm surprinşi de vestea cea bună a Paştelui, de lumina care iluminează întunericul şi obscurităţile în care, de prea multe ori, lumea este învăluită.

Să ne grăbim să depăşim conflictele şi diviziunile şi să deschidem inimile noastre la cel care are mai multă nevoie. Să ne grăbim să parcurgem cărări de pace şi de fraternitate. Să ne bucurăm pentru semnele concrete de speranţă care vin la noi din atâtea ţări, începând de la cele care oferă asistenţă şi primire celor care fug de război şi de sărăcie.

De-a lungul drumului, există însă încă atâtea pietre de poticnire, care fac grea şi obositoare graba noastră spre Cel Înviat. Lui îi adresăm implorarea noastră: ajută-ne să alergăm în întâmpinarea ta! Ajută-ne să deschidem inimile noastre!

Ajută iubitul popor ucrainean pe drumul spre pace şi revarsă lumina pascală asupra poporului rus. Întăreşte-i pe cei răniţi şi pe cei care şi-au pierdut pe cei dragi ai lor din cauza războiului şi fă ca prizonierii să se poată întoarce sănătoşi şi nevătămaţi la familiile lor. Deschide inimile întregii comunităţi internaţionale ca să se străduiască de a pune capăt acestui război şi tuturor conflictelor care însângerează lumea, începând de la Siria, care încă aşteaptă pacea. Susţine pe cei care au fost loviţi de cutremurul violent din Turcia şi din aceeaşi Sirie. Să ne rugăm pentru cei care au pierdut pe cei din familie şi prieteni şi au rămas fără casă: fie ca ei să poată primi întărire de la Dumnezeu şi ajutor de la familia naţiunilor.

În această zi îţi încredinţăm, Doamne, oraşul Ierusalim, prim martor al Învierii tale. Manifest preocupare vie pentru atacurile din aceste ultime zile care ameninţă mult doritul climat de încredere şi de respect reciproc, necesar pentru a relua dialogul între israelieni şi palestinieni, aşa încât pacea să domnească în Cetatea Sfântă şi în toată regiunea.

Ajută, Doamne, Libanul, încă în căutare de stabilitate şi unitate, ca să depăşească diviziunile şi toţi cetăţenii să lucreze împreună pentru binele comun al ţării.

Nu uita de iubitul popor din Tunisia, îndeosebi de tinerii şi de cei care suferă din cauza problemelor sociale şi economice, ca să nu piardă speranţa şi să colaboreze la construirea unui viitor de pace şi de fraternitate.

Îndreaptă-ţi privirea spre Haiti, care suferă de mulţi ani o gravă criză socio-politică şi umanitară, şi susţine angajarea actorilor politici şi a comunităţii internaţionale în căutarea unei soluţii definitive la multele probleme care chinuiesc acea populaţie atât de zbuciumată.

Consolidează procesele de pace şi reconciliere întreprinse în Etiopia şi în Sudanul de Sud şi fă să înceteze violenţele în Republica Democrată Congo.

Susţine, Doamne, comunităţile creştine care celebrează astăzi Paştele în circumstanţe deosebite, ca în Nicaragua şi în Eritreea, şi aminteşte-ţi de toţi cei cărora le este împiedicat să practice liber şi public propria credinţă. Dăruieşte întărire victimelor terorismului internaţional, în special în Burkina Faso, Mali, Mozambic şi Nigeria.

Ajută Myanmarul să parcurgă căi de pace şi iluminează inimile responsabililor pentru ca martirizaţii Rohingya să găsească dreptatea.

Întăreşte-i pe refugiaţi, pe deportaţi, pe prizonierii politici şi pe migranţi, în special pe cei mai vulnerabili, precum şi pe toţi cei care suferă foamea, sărăcia şi efectele nefaste ale traficului de droguri, ale traficului de persoane şi ale oricărei forme de sclavie. Inspiră, Doamne, pe responsabilii naţiunilor, pentru ca niciun bărbat sau femeie să nu fie discriminat şi călcat în picioare în demnitatea sa; pentru ca, în respectul deplin al drepturilor umane şi al democraţiei, să se vindece aceste plăgi sociale, să se caute mereu şi numai binele comun al cetăţenilor, să se garanteze siguranţa şi condiţiile necesare pentru dialog şi pentru convieţuirea paşnică.

Fraţilor, surorilor, să regăsim şi noi gustul drumului, să accelerăm bătaia speranţei, să pregustăm frumuseţea cerului! Să luăm astăzi energiile pentru a merge înainte în bine în întâmpinarea Binelui care nu dezamăgeşte. Şi dacă, aşa cum a scris un Părinte antic, "cel mai mare păcat este de a nu crede în energiile Învierii" (Sfântul Isac din Ninive, Sermones ascetici, I,5), astăzi credem: "Da, suntem siguri de asta: Cristos a înviat cu adevărat" (Secvenţa). Credem în tine, Doamne Isuse, credem că împreună cu tine speranţa renaşte, drumul continuă. Tu, Stăpân al vieţii, încurajează drumurile noastre şi repetă-ne şi nouă, ca discipolilor în seara de Paşte: "Pace vouă!" (In 20,19.21).

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 2.