La 60 de ani de la istorica enciclică "Pacem in terris" a Papei Ioan al XXIII-lea

Recitire de actualitate dramatică

de Leonardo Sapienza

Formarea enciclicei, textul ei şi comentariile pontifilor succesori ai lui Ioan al XXIII-lea: este împărţită în trei capitole Pacem in Terris, mic volum îngrijit de călugărul rogaţionist regent al Prefecturii Casei Pontificale (Edizioni Viverein, Monopoli, 2023, 134 de pagini), dat la tipar cu ocazia celei de-a 60-a aniversări a publicării documentului istoric al Papei Roncalli. Prezentăm în continuare introducerea autorului.

Primul Război Mondial a fost definit "războiul pentru a termina toate războaiele" (H.G. Wells). Şi totuşi, oamenii au folosit secolul al XX-lea pentru a decima sistematic viaţa umană, cu atâtea alte războaie şi cu creşterea arsenalelor de arme tot mai masive şi sofisticate.

Aşa încât cineva, cu amărăciune, a trebuit să admită că "războiul nu ne va lăsa niciodată!".

Un studiu de la Institute for Economics and peace (IEP) prezintă că numai unsprezece ţări, de la Elveţia la Botswana, sunt fără războaie sau cu totul lipsite de conflicte.

Şi a fost calculat şi că de la sfârşitul Primului Război Mondial omenirea s-a putut bucura numai de două săptămâni fără războaie.

Şi Papa Francisc repetă adesea că "trăim un al treilea război mondial pe bucăţi" (18 decembrie 2022). Şi iarăşi: "Războiul este o nebunie din care omenirea încă n-a învăţat lecţia. După Primul Război Mondial a fost un alt război mondial şi atâtea alte sunt în desfăşurare... Răspunsul războiului face doar să crească răul şi moartea" (14 septembrie 2014).

Trebuie să ne păzim de riscul obişnuirii cu războiul. Un ziar avea titlul: "Tăcerea ucide în 169 de războaie. În dezinteresul total al lumii, în fiecare an se desfăşoară conflicte ascunse sau foarte departe de reflectoarele mass-media".

* * *

Războiul din Ucraina a făcut iminent sfârşitul lumii. Armaghedon-ul marcat de Orologiul Apocalipsei - Doomsday clock, creat în 1947, în timpul Războiului Rece, care ritmează timpul pe care omenirea îl are în faţa sa pentru a evita o catastrofă cauzată de armele nucleare sau de schimbările climatice - a fost anticipat: mai sunt 90 de secunde până la miezul nopţii, faţă de cele 100 indicate în 2022.

Orologiul este actualizat în fiecare an şi, cu mutarea înainte a acelor, experţii de la Bullettin of Atomic Scientists au voit să semnaleze că apocalipsa n-a fost niciodată aşa de aproape.

Trebuie să se dea dreptate economistului şi filantropului nord-american Warren Buffett, care a spus: "Ceea ce am învăţat de la istorie este că persoanele nu învaţă nimic de la istorie". Dar fără a înţelege istorie, nu se poate vorbi despre viitor.

Şi astăzi încă mai vorbim de război!

Şi Papa Francisc avertizează că "se pierde totul cu războiul, totul. Nu există victorie într-un război, totul este înfrânt" (23 martie 2022). Şi iarăşi: "Pagina istorică a primului conflict mondial este pentru toţi un avertisment sever de a respinge cultura războiului şi de a căuta orice mijloc legitim pentru a pune capăt conflictelor care încă însângerează multe regiuni din lume. Pare că noi nu învăţăm... să investim în pace, nu în război" (11 noiembrie 2018).

* * *

În această situaţie critică, s-a părut util, aşadar, să prezentăm din nou enciclica Pacem in terris a Sfântului Papă Ioan al XXIII-lea, la a 60-a aniversare a publicării. Cu acest document, adresat pentru prima dată "tuturor oamenilor de bunăvoinţă", Papa Ioan al XXIII-lea îşi propunea să exprime binele păcii, analizând şi denunţând relele care o contrastează în domeniu socio-politic, ambiental, economico-financiar, alimentar, ocupaţional, familial.

Casa păcii se întemeiază pe patru pilaştri: adevărul, dreptatea, solidaritatea activă şi libertatea.

Promovând aceste principii, acţiunea Bisericii nu are un caracter confesional, ci este adresată tuturor persoanelor, amintind tuturor că pacea nu este un vis, nici utopie, ci este ceva posibil.

Urmând învăţătura lui Ioan al XXIII-lea, la 8 decembrie 1967, Paul al VI-lea anunţa instituirea Zilei Mondiale a Păcii, de celebrat în fiecare an la 1 ianuarie. "Pacea se întemeiază subiectiv peste un nou spirit, care trebuie să anime convieţuirea popoarelor, o nouă mentalitate cu privire la om şi la obligaţiile sale şi la destinele sale", scria Papa Montini.

Cauza păcii este şi acum în pericol. Ioan al XXIII-lea şi, după el, succesorii săi nu încetează să invite toate părţile aflate în cauză să se oprească, până când este timp.

Lumea aşteaptă şi cere pace; lumea are nevoie de pace; lumea cere pace, adevărată, stabilă, durabilă, după toate suferinţele din atâtea războaie care continuă să răscolească vieţile atâtor populaţii.

Pacea nu este pacifism, nu ascunde o concepţie laşă şi leneşă despre viaţă, ci proclamă cele mai înalte şi universale valori ale vieţii: adevărul, dreptatea, libertatea, iubirea.

Pentru aceasta, trebuie vorbit mereu despre pace. Trebuie educată lumea să iubească pacea, s-o construiască, s-o apere; pentru că lumea nu poate renunţa la visul său de pace universală.

Conciliul Ecumenic Vatican II, deschis de Ioan al XXIII-lea, scrie în Gaudium et spes: "Toţi creştinii sunt stăruitor chemaţi ca, făptuind adevărul în iubire, să se unească cu oamenii cu adevărat iubitori de pace pentru a implora şi a instaura pacea" (nr. 78).

Trebuie să reflectăm asupra a ceea ce scria pr. Primo Mazzolari, altă figură profetică împreună cu Ioan al XXIII-lea: "Dacă suntem o lume fără pace, vina nu este a acestora sau a acelora, ci a tuturor. Dacă după douăzeci de secole de evanghelie suntem o lume fără pace, creştinii trebuie să aibă partea lor de vină... Creştinul este un om de pace, nu un om în pace; a face pacea este vocaţia sa!".

Recitirea lui Pacem in Terris, revenită de actualitate dramatică, ne aminteşte că nu există civilizaţie fără pace; că pacea este necesară, este posibilă. Că pacea se afirmă numai cu pacea!

(După L'Osservatore Romano, 31 martie 2023)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 154.