© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat familiilor refugiate prin intermediul coridoarelor umanitare (18 martie 2023)

Dragi prieteni şi prietene, bună ziua şi bine aţi venit!

Mulţumesc celor care au intervenit pentru a explica iniţiativa şi pentru a da mărturiile lor. Sunt bucuros să întâlnesc atâtea persoane refugiate şi familiile lor care au ajuns în Italia, Franţa, Belgia şi Andorra prin coridoarele umanitare. Realizarea lor este datorată fie creativităţii generoase a Comunităţii "Sfântul Egidiu", a Federaţiei Bisericilor Evanghelice şi a Mesei Valdeze, fie reţelei primitoare a Bisericii italiene, îndeosebi a Caritas-ului, fie angajării guvernului italian şi a guvernelor care v-au primit.

Coridoarele umanitare au fost demarate în 2016 ca răspuns la situaţia tot mai dramatică în ruta mediteraneană. Astăzi trebuie să spunem că acea iniţiativă este în mod tragic actuală, ba chiar, mai necesară ca oricând; atestă asta din păcate şi recentul naufragiu din Cutro. Acel naufragiu nu trebuia să se întâmple şi trebuie făcut tot posibilul pentru ca să nu se repete. Coridoarele creează punţi pe care atâţia copii, femei, bărbaţi, bătrâni, care provin din situaţii foarte precare şi din pericole grave, le-au parcurs în sfârşit în siguranţă, legalitate şi demnitate până în ţările de primire. Ele străbat graniţele şi, mai mult, zidurile de indiferenţă în care se izbeşte speranţa atâtor persoane, care aşteaptă mulţi ani în situaţii dureroase şi nesustenabile.

Fiecare dintre voi merită atenţie pentru istoria dură pe care a trăit-o. Îndeosebi, aş vrea să amintesc pe cei care au trecut prin lagărele de detenţie din Libia; de mai mult ori am avut ocazia să ascult experienţa lor de durere, umiliri şi violenţe. Coridoarele umanitare sunt o cale practicabilă pentru a evita tragediile şi pericolele legate de traficul de fiinţe umane. Totuşi, încă sunt necesare multe eforturi pentru a extinde acest model şi pentru a deschide mai multe parcursuri legale pentru migraţie. Acolo unde lipseşte voinţa politică, modelele eficace precum modelul vostru oferă noi căi care pot fi parcurse. De altfel, o migraţie sigură, ordonată, regulamentară şi sustenabilă este în interesul tuturor ţărilor. Dacă nu se ajută la recunoaşterea acestui lucru, riscul este ca frica să stingă viitorul şi să justifice barierele în care se izbesc vieţi umane.

Munca pe care voi o faceţi, găsind şi primind persoane vulnerabile, încearcă să răspundă în manieră mai adecvată la un semn al timpurilor. Indică un drum Europei, pentru ca să nu rămână blocată, înspăimântată, fără viziune a viitorului. De fapt, "închiderea în sine sau în propria cultură nu este niciodată calea pentru a reda speranţă" (Discurs la Universitatea Roma Tre, 17 februarie 2017). În realitate, istoria europeană s-a dezvoltat de-a lungul secolelor prin integrarea de populaţii şi culturi diferite. Aşadar să nu ne fie frică de viitor!

Coridoarele umanitare nu tind doar să facă să ajungă în Italia şi în alte ţări europene persoane refugiate, smulgându-le din situaţii de incertitudine, pericol şi aşteptări infinite; ei acţionează şi pentru integrare, deoarece nu există primire fără integrare. În acelaşi timp, în munca voastră aţi învăţat că integrarea nu este lipsită de dificultăţi. Nu toţi cei care ajung sunt pregătiţi pentru drumul lung care-i aşteaptă. Pentru aceasta este important de a pune în desfăşurare mai multă atenţie şi creativitate pentru a-i informa mai bine pe cei care au oportunitatea de a veni în Europa cu privire la realitatea pe care o vor întâlni. Şi să nu uităm că persoanele trebuie însoţite de la început la sfârşit. Rolul vostru se termină când o persoană este cu adevărat integrată în societate. Învaţă Sfânta Scriptură: "Pe străin să-l consideraţi ca pe un băştinaş dintre voi" (Lev 19,34).

Salut aici sutele de persoane, familii, comunităţi, care s-au pus la dispoziţie cu generozitate pentru a realiza acest proces virtuos. Aţi deschis inimile voastre şi casele voastre. Aţi susţinut cu resursele voastre integrarea şi aţi implicat alte persoane. Vă mulţumesc din inimă: voi reprezentaţi faţa frumoasă a Europei, care se deschide spre viitor şi plăteşte personal.

Vouă, promotori ai "coridoarelor", călugărilor şi călugăriţelor, fiecăruia şi organizaţiilor care au participat la ele aş vrea să spun: sunteţi nişte mediatori ai unei istorii de integrare, nu intermediari care câştigă profitând de nevoie şi de suferinţe. Nu sunteţi intermediari ci mediatori şi arătaţi că, dacă se lucrează serios pentru a pune bazele, este posibil de a primi şi de a integra în mod eficace.

Această istorie de primire este o angajare concretă pentru pace. Sunt prezenţi printre voi mulţi refugiaţi ucraineni; lor vreau să le spun că papa nu renunţă să caute pacea, să spere în pace şi să se roage pentru ea. Fac asta pentru ţara voastră martirizată şi pentru celelalte care sunt lovite de război; de fapt aici sunt atâtea persoane care au fugit de alte războaie. Şi această slujire adusă săracilor, evacuaţilor şi refugiaţilor este şi o puternică experienţă de unitate între creştini. De fapt, această iniţiativă a coridoarelor umanitare este ecumenică. Este un semn frumos care uneşte fraţi şi surori care împărtăşesc credinţa în Cristos.

Salut, aşadar, cu afect pe cei dintre voi care au trecut prin coridoarele umanitare şi care acum trăiesc o viaţă nouă. Aţi arătat o voinţă fermă de a trăi liberi de frică şi de nesiguranţă. Aţi găsit prieteni şi susţinători care sunt astăzi pentru voi o a doua familie. Aţi studiat o nouă limbă şi aţi cunoscut o nouă societate. Toate acestea au fost dificile, dar rodnice. Spun asta şi ca fiu dintr-o familie de emigraţi care a făcut acest parcurs. Exemplul vostru bun şi hărnicia voastră ajută ca să se dezmintă fricile şi alarmele faţă de străini. Dimpotrivă, prezenţa voastră poate să fie o binecuvântare pentru ţara în care vă aflaţi şi ale cărei legi şi cultură aţi învăţat să le respectaţi. Ospitalitatea care v-a fost oferită a devenit pentru voi motiv pentru a restitui: de fapt, unii dintre voi se angajează în slujirea celorlalţi care sunt în nevoie.

Astfel, fraţilor şi surorilor, în această adunare a noastră, unde sunt împreună şi aproape se confundă cei care primesc şi cei care sunt primiţi, putem gusta cuvântul Domnului Isus: "Am fost străin şi m-aţi primit" (Mt 25,35). Acest cuvânt ne indică nouă tuturor drumul. Un drum de parcurs împreună, cu perseverenţă. Mulţumesc că l-aţi deschis şi că l-aţi trasat! Mergeţi înainte" Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară Maria, Mama drumului, să vă păzească. Şi eu vă binecuvântez din inimă şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 131.