Regina Estera atribuită pictoriţei Kate Gardiner Hastings (1837-1925)

Reflecţie la 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii

8 Martie, o nouă sărbătoare "Purim" a lumii moderne

Deşi Ziua Internaţională a Femeii, 8 Martie, nu este o sărbătoare înscrisă în calendarul creştin, pentru legăturile ei cu personaje biblice credincioase şi pentru exemplele ei bune de urmat, ziua de 8 Martie merită şi o abordare creştină.

O veche legendă orientală povesteşte că, pe când Dumnezeu plăsmuia femeia din coasta lui Adam, s-a rănit la un deget al mâinii sale atotputernice şi câţiva stropi de sânge au căzut pe coasta luată din Adam. "Ei bine - a zis Dumnezeu, luând în mâini coasta stropită cu sângele său -, voi face din ea inima femeii". Şi de atunci se zice că prin inima oricărei femei curge sânge din sângele lui Dumnezeu. De aceea, oricine s-ar gândi să-i facă rău femeii, ar trebuie să ţină cont de iubirea specială a lui Dumnezeu pentru ea. Frumos laudatio femeii!

O bună parte din omenire cinsteşte astăzi, 8 Martie, Ziua Internaţională a Femeii. Dar această cinstire are la bază şi o solidă ancorare în Biblie. Însuşi Dumnezeu a cinstit femeia, atunci când a creat-o ca pe o fiică toată frumoasă, după chipul şi asemănarea sa (cf. Gen 1,26); Dumnezeu a făcut din femeie jumătatea perfectă, egală şi complementară a bărbatului (cf. Gen 2,18-24); Dumnezeu a făcut din femeie mama şi îngerul copiilor care se vor naşte în lume, copii meniţi să ia locul lăsat gol în cer de către îngerii căzuţi (cf. Gen 1,28); Dumnezeu a făcut din femeie o îngrijitoarea familiei (cf. Prov 31,10-31).

Un vas de lut, plin de atâtea comori (cf. 2Cor 4,7), a atras chiar de la început duşmănia diavolului, care a văzut în femeie frumuseţea şi demnitatea pierdute de el; de aceea, s-a năpustit asupra ei ca "balaurul asupra fiicei de împărat" (cf. Legenda sfântului Gheorghe), murdărindu-i frumuseţea şi darurile şi scoţând-o din cer împreună cu toată familia ei (cf. Gen 3,1-7).

Dar acest atac al diavolului nu a făcut altceva decât să sporească darurile puse de Dumnezeu în femeie, căci Dumnezeu avea să ridice dintr-o fiică a Evei, din Fecioara Maria, pe mama Mântuitorului, care va zdrobi capul Satanei (cf. Gen 3,15; Lc 1,35b); pe Mireasa Duhului Sfânt (cf. Lc 1,35); pe femeia imagine a Bisericii răscumpărate; pe cea care va locui veşnic cu el în ceruri şi al cărui Rege va fi Fiul ei, Isus (cf. Gen 14,18; Gal 4,26; Ap 21,2-3); pe mijlocitoarea puternică de haruri pentru oameni (cf. In 2,3-5) şi pe puternica lor ocrotitoare (cf. In 19,26-27).

În faţa acestui noian de haruri, ura diavolului asupra Femeii a crescut şi mai mult. De aceea, el a batjocorit-o pentru a-i altera trupul, ca să nu-l mai poată naşte pe Isus şi pentru a-i atrage mânia lui Dumnezeu (cf. Gen 6,2-7). Dar mânia Domnului a căzut asupra lui şi asupra slujitorilor săi, care au fost nimiciţi la potop (cf. Gen 7,21). A robit-o apoi la oamenii săi răi, în diferite moduri, aşa cum se vede până în ziua de astăzi. Dar cu toată robia şi prigoana dezlănţuită asupra ei, Femeia va ajunge în ceruri, unde va fi "îmbrăcată în soare", va avea "luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele" (Ap 12,1). Însă duşmanii Femeii, în frunte cu diavolul, vor sfârşi în "lacul cu foc" (cf. Ap 20,10-15).

Din 8 martie 1911, în fiecare an, la această dată se celebrează Ziua Internaţională a Femeii. Promotoarea acestei frumoase sărbători a fost Clara Zetkin (1856-1933), o intelectuală evreică născută la Wiederau (Germania) şi decedată la Arhanghelskoie (Rusia).

Când unele ţări şi guverne, amăgite de diavol, refuzau cu îndârjire recunoaşterea demnităţii şi rolului femeii în societate şi în familie, când refuzau să recunoască şi să aplice în viaţă egalitatea ei cu bărbatul, această femeie curajoasă, Clara Zetkin, s-a ridicat şi s-a făcut glas pentru surorile ei discriminate din întreaga lume, cerând categoric şi public statelor şi guvernelor lumii să recunoască şi să le acorde femeilor drepturile pe care însuşi Dumnezeu le-a conferit lor prin creaţie, Isus le-a conferit lor prin mântuire, iar Duhul Sfânt le-a conferit prin sfinţire (cf. Gal 3,28).

Iată numai un fragment dintr-un discurs al Clarei Zetkin, promotoarea zilei de 8 Martie: "Aşa cum bărbatul şi femeia participă în mod egal la actul conceperii copiilor, ei trebuie să participe în mod egal şi la actul educaţiei lor; căci educaţia este totuşi cel mai important act, după concepere şi naştere. De aceea, trebuie ca puterea spirituală şi morală, atât de necesară în procesul educaţional, să fie împărţită în mod armonios între bărbat şi femeie. Declarăm, aşadar, că educaţia nu trebuie să fie doar o lucrare a mamei, ci a ambilor părinţi" (Mannheim, Germania, 1906).

Fiind evreică, celor care se temeau de egalitatea femeilor cu bărbaţii şi de o sărbătoare internaţională a femeilor, Clara Zetkin le-a spus că, prin sărbătorea femeii de la 8 Martie, ea nu doreşte altceva decât o femeie nouă şi o sărbătoare nouă, după un model biblic, după modelul Esterei şi a sărbătorii Purim. Iar conform Bibliei, Estera este un portret luminos de femeie, adică o femeie agreabilă la chip şi modestă la suflet (cf. Est 2,15), o femeie înţeleaptă (cf. Est 2,9-17; 5,1-3), o femeie ascultătoare (cf. Est 2,10), o femeie smerită (cf. Est 4,16), o femeie curajoasă (cf. Est 7,6), o femeie loială şi perseverentă (cf. Est 2,22; 8,1-2; 7,3-4), iar "Purim", o zi aleasă.

Istoria Esterei este frumoasă, captivantă, interesantă şi cu mult folos sufletesc. Noi ştim că Dumnezeu a permis ca evreii să fie duşi sclavi în Babilon, spre vindecarea lor sufletească, din cauza păcatelor lor. Acolo au stat 70 de ani, după numărul zilelor de odihnă profanate, câte un an pentru fiecare sabat profanat (cf. Dan 9,24). Apoi, Dumnezeu l-a ridicat pe Cirus, regele perşilor, ca să-i pună în libertate (cf. Is 45,13). În timp ce Cartea lui Esdra şi Cartea lui Nehemia se ocupă de evreii care s-au repatriat, Cartea Esterei se ocupă de evreii care au rămas mai departe în Babilon.

Datorită binecuvântării şi ingeniozităţii primite de la Dumnezeu, poporul evreu s-a făcut remarcat oriunde l-a purtat Dumnezeu. Dar tot pe oriunde a fost purtat de Dumnezeu, pentru că a fost poporul lui ales, el a fost mereu invidiat, urât şi prigonit de duşmanii lui Dumnezeu.

Aşa s-a întâmplat în Egipt, aşa s-a întâmplat şi în Babilon, aşa s-a întâmplat şi în Canaan, ţara dată lor de Dumnezeu. Dar de fiecare dată, Dumnezeu şi-a salvat poporul din mâna prigonitorilor "cu încercări, cu semne, cu minuni, cu lupte, cu mână puternică şi braţ întins, cu fapte mari înfricoşătoare" (Dt 4,34), folosind persoane simple şi necunoscute, spre umilirea duşmanilor (cf. 1Cor 1,27).

Să ne gândim la Moise, un om bâlbâit şi cu vorbirea greoaie, care a fost folosit de Dumnezeu pentru a elibera poporul său din sclavia egipteană (cf. Gen 4,10). Să ne gândim la David, un copilaş plăpând şi cu păr bălai (cf. 1Sam 16,11), care a fost folosit de Dumnezeu pentru a-l învinge pe uriaşul Goliat al filistenilor (cf. 1Sam 17,50). Să ne gândim la văduva credincioasă Iudita, dispreţuită de oamenii timpului, dar care a fost aleasă de Dumnezeu pentru a-l învinge pe Holofern, generalul asirian care asedia cetatea Betuliei (cf. Idt 13,18-19).

Iar acum să ne gândim la orfana şi necunoscuta Estera, la fel de necunoscută de oamenii timpului, dar care a fost ridicată şi aleasă de Dumnezeu, pentru a răsturna planurile criminale ale lui Aman, generalul de război de la curtea regelui Artaxerxes (cf. Est 7,10). Ajuns primul om în stat, după regele Artaxerxes, Aman a cerut închinare din partea tuturor locuitorilor capitalei Suza. Dintre toţi locuitorii imperiului, unul singur refuza să-i acorde închinarea pretinsă, iar acesta era Mardorheu. Dar pentru ce refuza? Pentru că legea divină opreşte închinarea la oameni (cf. Mt 4,10); pentru faptul istoric prin care amaleciţii, strămoşii lui, i-au atacat oameni slabi din urma convoiului ce călătorea prin pustiu (cf. Ex 17,18); apoi, pentru porunca dată de Dumnezeu de a-i nimici pe amaleciţi (cf. Dt 25,17-19). Toate acestea au constituit suficiente argumente ca să-l împiedice pe credinciosul Mardorheu să satisfacă pretenţiile unui vrăjmaş al Domnului şi al poporului său.

În faţa acestui refuz, vechiul duşman al lui Dumnezeu şi al poporului său ales, din cea de a 16-a generaţie (cf. Iosif Flavius, Antichităţi, nr. 6-5), şi-a arătat iarăşi ura, căutând batjocora lui Dumnezeu şi distrugerea poporului ales din Babilon. Dar Dumnezeu, care stă împotriva celor mândri şi care veghează asupra copiilor săi (cf. Iac 4,6), a ridicat la rangul de regină a Imperiului Babilonian pe umila sa slujitoare, orfana Estera. Prin frumuseţea ei fizică, dar mai ales prin cea sufletească, prin calităţile ei umane, dar mai ales prin virtuţile ei, prin farmecul ei, dar mai ales prin credinţa ei în Dumnezeu, Estera a reuşit să câştige inima regelui Artaxerxes, care a schimbat sentinţa: din una de condamnare la moarte a evreilor, într-una de cinste şi apreciere pentru ei (cf. Est 9,1). Cu acea ocazie, Aman şi familia lui, apoi şi alţi mulţi duşmani ai lui Dumnezeu şi ai poporului său ales, au fost ucişi ca semn al victoriei lui Dumnezeu împotriva duşmanilor săi şi ai poporului său (cf. Est 7,10; 9,5-15).

Cu ocazia schimbării sentinţei de moarte şi ocară într-una de viaţă şi cinste pentru întregul popor al lui Dumnezeu, evreii, spre aducere aminte, spre amintire veşnică din neam în neam, au rânduit sărbătoarea anuală, numită "Purim", o sărbătoare cu masă festivă, cu jocuri şi cântece de bucurie (cf. Est 9,17).

Numele sărbătorii ebraice "Purim" este legat de ziua în care au aruncat sorţii (Pur), înaintea lui Aman, pentru uciderea evreilor, dar care sorţ Dumnezeu l-a întors în biruinţă pentru evrei (cf. Est 9,24-26).

O astfel de femeie (Estera) şi o astfel de sărbătoare ("Purim") a voit să promoveze Clara Zetkin prin înfiinţarea, la 8 martie, a Zilei Internaţionale a Femeii.

Astfel de femei, precum Estera, femei plăcute mai ales la suflet, femei modeste şi cu inimă mare, femei înţelepte şi temătoare de Dumnezeu, femei smerite şi curajoase în acelaşi timp, femei loiale şi perseverente ne dorim să cinstim şi să sărbătorim şi noi astăzi, de 8 Martie.

Cu femei luptătoare pentru binele poporului - precum Estera, Iudita, Debora, Rut, Ioana d'Arc - şi cu mame sfinte - precum Fecioara Maria, mama lui Isus; ca Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul; ca Eunice, mama lui Timotei; ca Elena, mama împăratului Constantin; ca Monica, mama sfântului Augustin; ca Emilia, mama sfântului Vasile cel Mare; ca Nona, mama sfântului Grigore din Nazianz; ca Antuza, mama sfântului Ioan Gură de Aur; ca Pica, mama sfântului Francisc din Assisi; ca Margareta, mama sfântului Ioan Bosco; ca Margareta, mama fericitului Ieremia Valahul - care au ştiut să-şi trăiască credinţa, care au ştiut să-şi aducă şi să-şi ţină soţii şi copiii lângă Dumnezeu, tot să te lauzi şi tot să faci sărbătoare!

De aceea, de 8 Martie, Ziua Internaţională a tuturor femeilor şi mamelor din lume, după oferirea sfintei Liturghii, după rugăciunile pioase înălţate astăzi pentru ele, după tradiţionalul "La mulţi, fericiţi şi binecuvântaţi ani de viaţă!", le dorim din toată inima să urmeze exemplul femeilor sfinte pe care Sfânta Scriptură, Biserica, istoria şi societatea le laudă; le dorim împreună cu Clara Zetkin ca ele facă uz de tot farmecul pus de Dumnezeu în ele la creaţie şi să-şi pună în valoare acel "sânge divin" care curge prin inima şi venele lor, după cum spune legenda, pentru a da un nou impuls credinţei, pentru a stinge conflicte, pentru a îmblânzi inimi rebele, pentru a se uni în muncă cu soţii lor, pentru a-şi atrage soţii în creşterea şi educaţia creştină a copiilor şi pentru a conduce toată familia la slava lui Dumnezeu şi la binele veşnic din paradis.

Le mai dorim astăzi, de ziua lor, să umple paradisul de soţi şi copii sfinţi; să umple bisericile de mărturisitori buni; să umple şcolile de elevi şi studenţi eminenţi; să umple ogoarele, fabricile şi toate locurile de muncă cu muncitori harnici şi iscusiţi; să umple societatea în care trăim cu oameni de pace şi bine.

Nu le putem uita astăzi nici pe femeile şi mamele care au trecut din această viaţă. Pentru ele, în primul rând, oferim jertfa sfintei Liturghii şi ne rugăm; ne mai rugăm ca Dumnezeu să le deschidă porţile paradisului şi să le dea un loc de fericire veşnică; şi, nu în ultimul rând, ne rugăm ca ele "să-şi petreacă cerul, făcând bine pe pământ", aşa cum spunea sfânta Tereza de Lisieux, să nu ne uite în rugăciunile lor şi împreună cu Isus să ne atragă şi pe noi spre lăcaşurile veşnice (cf. In 12,32).

La mulţi şi fericiţi ani tuturor femeilor!

+ Pr. Ioan Lungu

* * *

(Pr. Ioan Lungu a trimis această reflecţie spre publicare în martie 2013, fiind reluată cu mici editări. Părintele Ioan a trecut la Domnul în ziua de 15 ianuarie 2021, la vârsta de 67 de ani, după aproape 37 de ani de preoţie, aşteptând învierea de apoi în cimitirul din satul natal, Gherăeşti. A fost timp de mai mulţi ani un constant colaborator al ercis.ro cu sute de predici şi meditaţii.)

lecturi: 705.