© Vatican Media

Papa Francisc: Angelus (26 februarie 2023)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia din această primă duminică din Postul Mare ni-l prezintă pe Isus în deşert ispitit de diavol (cf. Mt 4,1-11). Diavol înseamnă "dezbinător". Diavolul vrea să creeze mereu dezbinare şi este ceea ce îşi propune şi ispitindu-l pe Isus. Să vedem, aşadar, de cine vrea să-l dezbine şi în ce mod îl ispiteşte.

De cine vrea diavolul să-l dezbine pe Isus? După ce a primit Botezul de la Ioan în Iordan, Isus a fost numit de Tatăl "Fiul meu iubit" (Mt 3,17) şi Duhul Sfânt a coborât asupra lui sub formă de porumbel (cf. v. 16). Evanghelia ne prezintă astfel cele trei Persoane divine unite în iubire. După aceea însuşi Isus va spune că a venit în lume pentru a ne face părtaşi şi pe noi de unitatea care există între el şi Tatăl (cf. In 17,11). În schimb, diavolul face contrariul: intră în scenă pentru a-l dezbina pe Isus de Tatăl şi a-l abate de la misiunea sa de unitate pentru noi. Dezbină mereu.

Să vedem acum în ce mod încearcă să facă asta. Diavolul vrea să profite de condiţia umană a lui Isus, care este slabă pentru că a postit patruzeci de zile şi i s-a făcut foame (cf. Mt 4,2). Atunci cel răul încearcă să infiltreze în el trei "otrăvuri" puternice, pentru a paraliza misiunea sa de unitate. Aceste otrăvuri sunt alipirea, neîncrederea şi puterea. Înainte de toate otrava alipirii de lucruri, de nevoi; cu raţionamente convingătoare diavolul încearcă să-i dea sugestie lui Isus: "Îţi este foame, de ce trebuie să posteşti? Ascultă nevoia ta, satisfă-o, ai dreptul şi puterea pentru asta: transformă pietrele în pâine". Apoi a doua otravă, neîncrederea: "Eşti sigur - insinuează cel rău - că Tatăl vrea binele tău? Pune-l la încercare, şantajează-l! Aruncă-te de pe locul cel mai înalt al templului şi fă-l să facă ceea ce vrei tu". În sfârşit puterea: "Nu ai nevoie de Tatăl tău! De ce să aştepţi darurile sale? Urmează criteriile lumii, ia-ţi totul singur şi vei fi puternic!". Cele trei ispitiri ale lui Isus. Şi noi trăim între aceste ispite, mereu. Este teribil, dar este aşa, şi pentru noi: alipirea de lucruri, neîncrederea şi setea de putere sunt trei ispite răspândite şi periculoase, pe care diavolul le foloseşte pentru a ne dezbina de Tatăl şi a nu ne mai face să ne simţim fraţi şi surori între noi, pentru a ne duce la singurătate şi la disperare. Asta a voit să-i facă lui Isus, asta vrea să ne facă nouă: să ne ducă la disperare.

Dar Isus învinge ispitele. Şi cum le învinge? Evitând să discute cu diavolul şi răspunzând cu cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru este important: cu diavolul nu se discută, cu diavolul nu se dialoghează! Isus îi face faţă cu cuvântul lui Dumnezeu. Citează trei fraze din Scriptură care vorbesc despre libertatea de lucruri (cf. Dt 8,3), despre încredere (cf. Dt 6,16) şi despre slujirea adusă lui Dumnezeu (cf. Dt 6,13), trei fraze opuse ispitirilor. Nu dialoghează niciodată cu diavolul, nu negociază cu el, ci respinge insinuările sale cu cuvintele binefăcătoare ale Scripturii. Este o invitaţie şi pentru noi: cu diavolul nu se discută! Nu se negociază, nu se dialoghează; nu este învins dialogând cu el, este mai puternic decât noi. Pe diavol îl înfrângem opunându-i cu credinţă cuvântul divin. În acest mod Isus ne învaţă să apărăm unitatea cu Dumnezeu şi între noi de atacurile dezbinătorului. Cuvântul divin care este răspunsul lui Isus la ispita diavolului.

Şi ne întrebăm: ce loc are în viaţa mea cuvântul lui Dumnezeu? Recurg la el în luptele mele spirituale? Dacă am un viciu sau o ispită frecventă, pentru ce, încercând să fiu ajutat, nu caut un verset din cuvântul lui Dumnezeu care să răspundă la acel viciu? Apoi, când vine ispita, îl recit, îl rog încrezându-mă în harul lui Cristos. Să încercăm, ne va ajuta în ispite, ne va ajuta mult, pentru că, printre vocile care se agită înlăuntrul nostru, va răsuna cea binefăcătoare a cuvântului lui Dumnezeu. Maria, care a primit cuvântul lui Dumnezeu şi cu umilinţa sa a înfrânt mândria dezbinătorului, să ne însoţească în lupta spirituală din Postul Mare.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Încă vin ştiri dureroase din Ţara Sfântă: atâtea persoane ucise, chiar şi copii... Cum se poate opri această spirală de violenţă? Reînnoiesc de a face în aşa fel încât dialogul să prevaleze asupra urii şi asupra răzbunării şi îl rog pe Dumnezeu pentru palestinieni şi israelieni, pentru ca să găsească drumul fraternităţii şi al păcii, cu ajutorul comunităţii internaţionale.

Sunt foarte îngrijorat şi pentru situaţia din Burkina Faso, unde continuă atacurile teroriste. Invit să ne rugăm pentru populaţia din acea ţară iubită, pentru ca violenţele îndurate să nu-i facă să piardă încrederea în drumul democraţiei, al dreptăţii şi al păcii.

În această dimineaţă am aflat cu durere despre naufragiul petrecut pe coasta calabreză, la Crotone. Deja au fost recuperaţi patruzeci de morţi, între care mulţi copii. Mă rog pentru fiecare dintre ei, pentru cei dispăruţi şi pentru ceilalţi migranţi supravieţuitori. Mulţumesc celor care au adus ajutor şi celor care dau primire. Sfânta Fecioară Maria să-i susţină pe aceşti fraţi şi surori ai noştri. Şi să nu uităm tragedia războiului din Ucraina, deja de un an a fost fapt de război. Şi să nu uităm durerea poporului sirian şi a celui turc datorită cutremurului.

Adresez salutul meu vouă tuturor veniţi din Italia şi din alte ţări. Salut pelerinii care provin din Spania, din Portugalia, din Mexic şi din Croaţia. Salut credincioşii din Palermo, Montelepre, Termini Imerese şi Riese Pio X; seminariştii din Seminarul Campano Interregional din Napoli; adolescenţii din diferite parohii din Dieceza de Milano; tineri de la Mir din Cavaion şi Seba (Verona), grupul din Limbadi şi copiii de la Prima Împărtăşanie din Sant'Aurea a Ostia Antica.

Primesc Asociaţia Italiană Donatori de Organe, care celebrează 50 de ani de la înfiinţare: vă mulţumesc pentru angajarea voastră de solidaritate socială şi vă îndemn să continuaţi să promovaţi viaţa prin donarea de organe. Apoi, un salut special celor care au venit cu ocazia Zilei Bolilor Rare, care va fi poimâine: reînnoiesc încurajarea mea pentru Asociaţiile bolnavilor şi a celor din familie; să nu lipsească, în special pentru copii, apropierea noastră pentru a-i face să simtă iubirea şi duioşia lui Dumnezeu.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 313.