Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Părintele Catehismului Bisericii Catolice

de cardinal Christoph Schönborn

Printre marile moșteniri ale Papei Benedict al XVI-lea este fără îndoială Catehismul Bisericii Catolice. În această privință sunt recunoscător să pot prezenta câteva amintiri și foarte personale despre el. Este cunoscut că Vatican II, diferit de Conciliul din Trento, n-a decis să publice un catehism propriu al Conciliului. Într-un anumit sens, documentele conciliare erau considerate ele însele marele catehism al Bisericii. La douăzeci de ani după Conciliu, mulți vedeau acest lucru în manieră diferită. Sinodul Episcopilor din 1985, printre propositiones a prezentat una care cerea cu insistență papei să dispună realizarea unui catehism al Conciliului al II-lea din Vatican. Se vorbea despre un compendiu. Cuvântul catehism era evitat. Nu era bine formulat. Dezorientarea din perioada post-conciliară, perceptibilă pe larg, a determinat cererile părinților sinodali. Un rol important în această privință l-a desfășurat o conferință ținută de cardinalul Ratzinger în 1983 la Lyon și la Paris despre "Criza catehezei". Acea conferință a avut un ecou la nivel mondial.

Cardinalul Ratzinger n-a tratat numai criza vestirii credinței, ci a prezentat și un program al modului în care cateheza Bisericii putea să se reînnoiască. În această privință, a făcut referință la Catechismus Romanus din 1566 și la preocuparea sa de a explica credința Bisericii fără polemici în frumusețea sa. De fapt, este surprinzător că într-un timp plin de controverse teologice, Biserica a propus o explicație a credinței sale care renunță total la polemică și se încredințează complet forței de iradiere a reprezentării pozitive a credinței.

Conferința lui Ratzinger la Lyon și Paris a fost desigur un impuls puternic care i-a încurajat pe părinții sinodali să ceară lui Ioan Paul al II-lea să contemple ceva asemănător pentru timpul nostru.

În 1986, Papa Wojtyła a început să dea formă concretă cererii Sinodului. Nu trebuie să ne uimească faptul că a încredințat cardinalului Ratzinger misiunea de a conduce proiectul. Nu este necesar ca eu să reparcurg etapele acelui drum care a durat șase ani. A fost creată o comisie compusă din doisprezece cardinali și episcopi, condusă de cardinalul Ratzinger. A fost instituit un comitete redacțional de șapte episcopi diecezani, al cărui secretar am fost eu, în acea vreme profesor la Freiburg.

Mi se pare important de subliniat mai ales contribuția cardinalului Ratzinger la acea lucrare. Conducerea sa, spiritul său, inspirația sa au fost decisive. Primul lucru, precum și cel mai important, este că a crezut cu adevărat în acest proiect. Încă din prima zi au fost polemici aspre cu privire la sensul pe care-l putea avea și cu privire la posibilitatea de a realiza un compendiu al credinței valabil pentru toată lumea. Pluralizarea culturilor, a modurilor credinței păreau să contrasteze clar cu ideea aceea. El a crezut cu curaj și încredere în acea posibilitate. Unitatea credinței face posibilă și o exprimare comună a acestei unități. Cu această premisă care l-a condus, a început lucrarea.

A fost o a doua contribuție cu care a însoțit lucrarea: convingerea că cei patru pilaștri clasici ai catehezei sunt și astăzi portante. A indicat și ordinea: Crezul este baza încă de la începuturile Bisericii; Sacramentele sunt ușile prin care harul intră în viața noastră; cele Zece Porunci sunt indicatoarele sigure ale unei vieți reușite; Tatăl Nostru este măsura și forma originală a întregii noastre rugăciuni. Și iată astfel structura cărții despre credință.

A treia indicație a fost decisivă pentru stilul operei. Ea nu trebuia să repete și să continue dezbateri teologice. Trebuia să ilustreze în mod simplu și clar numai doctrina credinței. Catehismul nu trebuia să ia poziție între școlile teologice, ci să ofere tot ceea ce precedă teologia și ceea ce este la baza întregii teologii: depositum fidei. Pentru cardinalul Ratzinger era deosebit de important a vedea doctrina credinței ca ansamblu organic, a ține cont de nexus mysteriorum, de legătura intimă între toate învățăturile credinței, de simfonia lor. Catehismul nu trebuia să fie o structură doctrinală aridă și abstractă, ci să facă să se perceapă un pic din frumusețea credinței. Sub conducerea sa, încurajarea sa constantă și paternitatea sa spirituală, lucrarea a crescut ajungând să fie ceea ce a devenit în sfârșit după promulgarea din partea lui Ioan Paul al II-lea: o măsură și o orientare sigură pentru credință în timpul nostru. Catehismul rămâne o mare mărturie a forței determinante a teologului Joseph Ratzinger / Papa Benedict.

(După L'Osservatore Romano, 31 decembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 572.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat