Roman: Focolarini împreună în aşteptarea sărbătorii Crăciunului

Sâmbătă, 10 decembrie 2022, într-o atmosferă de simplitate şi bucurie, membrii Mişcării Focolarelor din Dieceza de Iaşi, ca o mare familie, s-au întâlnit la Liceul Franciscan din Roman. Au fost copii, tineri şi adulţi, focolarini şi preoţi din comunităţile din Iaşi, Huşi, Roman, Bâra, Săbăoani, Bacău, Valea Mare, Horgeşti, Cordun, Piatra Neamţ.

În cadrul întâlnirii au fost meditaţii, experienţe, sceneta de Crăciun, colinde, Cuvântul Vieţii pentru luna decembrie şi Sfânta Liturghie.

Deoarece tema anului în Mişcarea Focolarelor este viaţa interioară şi rugăciunea, am meditat unele răspunsuri ale Chiarei rostite de ea cu diferite ocazii la întrebările adresate ei: "Chiara, percep măreţia rugăciunii şi ştiu că fiecare moment prezent al zilei depinde în mare măsură de aceasta. Te-aş ruga să mă înveţi să mă rog aşa cum te rogi tu." şi "Poţi să ne vorbeşti despre rugăciune? Ce este rugăciunea pentru tine? Şi apoi: cum să trăim, să fim rugăciune, mai ales într-o perioadă ca aceasta, atât de frenetică şi care de multe ori aproape ne ia din timpul dedicat aprofundării relaţiei noastre personale şi comunitare cu Dumnezeu?". Am conştientizat că rugăciunea este viaţa sufletului, cea care face sufletul să crească şi care se dezvoltă aşa cum viaţa omului creşte şi că există o copilărie a rugăciunii, există o adolescenţă a rugăciunii, există o maturitate a rugăciunii. Dacă la început avem nevoie de imagini exterioare şi ne bazăm pe simţuri, cu cât înaintăm în viaţa de rugăciune şi iubim mai mult cu atât el se manifestă în noi, ne inspiră, ne ajută să îmbrăţişăm crucea şi devine o sevă divină în noi. Iar calea specifică de rugăciune a mişcării este iubirea faţă de fraţi. "Cu cât ne adâncim mai mult iubirea faţă de fraţi, cu atât Dumnezeu se face simţit mai mult". Şi dacă azi spun şi fac pentru fiecare pe care îl întâlnesc în timpul zilei ca pentru Isus, cu atât uniunea cu Dumnezeu creşte.

Din experienţele împărtăşite de cei prezenţi a reieşit importanţa rugăciunii în familie, care devine o comoară ce se transmite din generaţie în generaţie, că viaţa de rugăciune se poate maturiza în cadrul cuplului şi copiii pot fi capabili de mari sacrificii pentru Isus!

Sceneta Noaptea Sfântă pregătită de focolarine, mame şi copii ne-a adus mesajul: Lumina soarelui şi a lunii, lumina focului şi a zilei nu pot ajuta la nimic dacă nu avem în ochi şi în suflet lumina prin care să vedem mărirea lui Dumnezeu şi că totul a fost aşa de adevărat de Crăciun, cum te văd şi cum mă vezi. Inimile noastre s-au umplut cu convingerea că iubirea, faptele de iubire ne schimbă sufletele şi ne fac capabili să vedem şi să auzim în jurul nostru ceea ce înainte nu am observat.

Surprinşi de talentele celor mari şi mici am putut cânta colinde învăluiţi de aşteptarea magică al unui Dumnezeu atotputernic sosit în lume prunc.

Copii au pregătit mici simboluri ale Crăciunului: ieslişoare, căsuţe, steluţe cu Pruncuşorul Isus pentru a ne aminti că de Crăciun sărbătorim pe Cristos care se naşte (în cadrul acţiunii care se desfăşoară în fiecare an: L-au scos afară pe Isus). Pentru că doreau ca iubirea noastră să ajungă concret la nevoiaşi, aceste daruri au pus în vânzare, iar cu banii strânşi au dorit să ajute câţiva copii dintr-un centru de plasament şi să contribuie la două proiecte mai mari din mişcare dedicate copiilor nevoiaşi din Pakistan, unde a avut loc o inundaţie mare şi mulţi au rămas fără case, şi la Lima în Peru la o grădiniţă parohială care găzduieşte copii din familii sărace. Iar când copii îşi propun aşa acţiuni frumoase, noi credem că picătura noastră contează şi îi sprijinim, nu-i aşa?, cumpărând din darurile pregătite de ei pentru a-l readuce pe Cristos în centrul sărbătorii naşterii sale.

Doream să luăm rămas bun cu Cuvântul Vieţii pentru luna decembrie pe care l-am meditat şi care ne îndeamnă să ne încredem în Domnul care este o stâncă veşnică în ciuda momentelor întunecate pe care le traversăm şi care ameninţă să ne zdrobească sub greutatea incertitudinii şi a fricii pentru viitor. Ne invită să ne pregătim pentru Crăciun trăind Cuvântul lui Dumnezeu. Chiara Lubich ne spune: "Să-l întrupăm, să-l facem al nostru, să experimentăm ce putere de viaţă eliberează, dacă este trăit, în noi şi în jurul nostru. Să ne îndrăgostim de evanghelie până la punctul de a ne lăsa transformaţi în ea şi s-o revărsăm asupra altora. [...] Nu vom mai trăi noi, Cristos se va forma în noi. Vom atinge cu mâna eliberarea de noi înşine, de limitele noastre, de sclaviile noastre, nu numai atât, dar vom vedea explodând revoluţia de iubire pe care Isus, liber să trăiască în noi, o va provoca în ţesutul social în care suntem cufundaţi".

În cadrul Sfintei Liturghii, moment privilegiat de întâlnire şi rugăciune cu Isus, fiind 10 decembrie, a fost amintit Fericitului Episcop Anton Durcovici, care a suferit martiriul în anii prigoanei comuniste şi este un model de credinţă pentru noi.

Întâlnirea s-a încheiat cu o agapă frăţească, dorindu-ne fiecare să ducem iubirea întărită în noi acolo unde trăim în viaţa cotidiană: comunităţi, familie, şcoală, locul de muncă.

Mulţumim gazdelor noastre pentru tot ce ne-au oferit cu generozitate şi tuturor participanţilor pentru contribuţia adusă!

Iuliana Petruţ

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 10 decembrie: Roman: Focolarini împreună în aşteptarea sărbătorii Crăciunului

lecturi: 861.