Cardinalul Hollerich: Ca Biserică, nu ne putem resemna cu războiul, lucrăm pentru pace

de Stefano Leszcynski

De la angajarea Bisericilor europene pentru a favoriza pacea şi reconcilierea în Ucraina la provocările puse de secularizare în ţările din Uniunea Europeană. Preşedintele COMECE - Comisia care reuneşte episcopatele din UE - cardinalul Jean Claude Hollerich trasează un bilanţ al ultimilor cinci ani de mandat. O perioadă istorică ce a pus Europa în faţa unor provocări inimaginabile odinioară, cum sunt cele datorate pandemiei de Covid, sau de evenimente strict politice, cum este Brexit. Teme pe care cardinalul Hollerich le-a discutate şi la întâlnirea pe care a avut-o luni cu Papa Francisc şi pe care le-a rezumat la microfoanele de la Radio Vaticana - Vatican News. Fiecare acţiune a Bisericilor europene, este indicaţia cardinalului, trebuie să ţină cont de bunăstarea generaţiilor viitoare. Tinerilor trebuie să putem le lăsăm o Europă de pace, reconciliată şi unită atât în interiorul ei, cât şi în faţa provocărilor internaţionale.

Eminenţă, cum a fost întâlnirea cu papa?

Întâlnirea cu papa este mereu o bucurie pentru că Sfântul Părinte este foarte cordial, este un papă care iubeşte Europa, care apreciază integrarea europeană, care vede în Europa un factor de pace în lume precum şi de moderaţie. Din păcate, acum avem războiul în Europa şi am vorbit despre Ucraina pentru că inima papei, precum şi inima noastră, este cu poporul ucrainean care a fost atacat şi în fiecare zi sunt oameni care mor, oameni cărora le este frig, oameni care nu au nimic de mâncare. Şi asta doare.

Ce au încercat să facă Bisericile europene pentru a opri această dramă şi mai ales pentru a ajuta pe cei care suferă mai mult şi care au fost constrânşi să părăsească propria ţară?

Mai întâi a fost o acţiune a Bisericilor din Europa fiecare în propria ţară pentru a primi refugiaţii din Ucraina. Şi în casa mea am o familie din Ucraina, o mamă cu doi copii, şi voi fi bucuros să pot celebra Crăciunul împreună cu ei. Dar acesta este numai un punct, noi ca Biserică nu putem să ne mulţumim niciodată cu acest război, ar trebui mereu, mereu să luăm iniţiative pentru o oprire, pentru pace. Este natural şi că Biserica Catolică nu poate acţiona singură. Aşadar, suntem în contact strâns foarte cordial cu KEK, care este organizaţia celorlalte Biserici din Europa, ortodoxe, protestante, anglicane. Am mers împreună în Polonia pentru a vedea primirea refugiaţilor şi lucrăm pentru o oprire, pentru pace. Desigur, nu suntem diplomaţi şi mâinile noastre sunt mici, dar face tot ceea ce este posibil, cred că asta o datorăm lui Dumnezeu şi omenirii.

Una din provocările probabil cele mai urgente pentru viitorul Bisericii şi al Bisericilor va fi tocmai aceea de a gândi cum să reconstruiască ţesutul social al Ucrainei după război...

Da, trebuie reconstruit ţesutul social şi trebuie găsită şi o reconciliere cu Rusia, pentru că noi avem la Luxemburg experienţa Celui de-al Doilea Război Mondial. A fost o experienţă foarte dureroasă, am cunoscut atâtea persoane care aveau ură faţă de Germania, dar apoi s-a schimbat! Acum Germania este o ţară prietenă şi germanii sunt mereu bineveniţi în ţară, trebuie să ajungem la acelaşi lucru: la o reconciliere, o pace unde cele două partide pot să menţină faţa lor, nu trebuie să facem să-şi piardă faţa nici Rusia, nici Ucraina, altminteri pacea nu este posibilă, dar acesta va fi rodul unui dialog lung, foarte lung şi sper că vom putea intra într-o astfel de fază.

Ultimii cinci ani au fost ani bogaţi în provocări şi neprevăzute ale istoriei. Am avut drame ca pandemia, care a răscolit viaţa noastră a tuturor; am avut episoade în Europa pe care nimeni nu le aştepta cu ţări membre care au părăsit Uniunea, o Uniune construită atât de greu şi în care multe vor încă să ajungă şi s-o lărgească. Şi apoi atâtea schimbări şi în cadrul instituţiilor europene care au căutat o coeziune tot mai mare. Cum aţi trăit aceste momente istorice, dumneavoastră personal şi COMECE?

Pentru mine a fost o experienţă foarte frumoasă să am acel dialog cu instituţiile Uniunii Europene. Este adevărat, Brexit a fost o dramă, pentru că înainte avem mereu ţări care voiau să ajungă în Uniune, iar apoi a fost o ţară care voia să iasă din ea şi care credea că poate avea un viitor mai bun în afara Uniunii. Am văzut că acest lucru nu este posibil. Regatul Unit merge rău... Cred că acesta este un semnal bun pentru toate celelalte care s-ar putea gândi la ieşirea din UE, este un semnal de alarmă, nu se poate face aşa pur şi simplu. Economiile noastre sunt împletite, nu se poate dezlipi pur şi simplu. Şi pentru noi la COMECE - pentru că noi avem episcopi delegaţi din fiecare Conferinţă Episcopală - era un episcop delegat din Conferinţa Anglia şi Ţara Galilor şi un alt delegat din Scoţia, dar noi am votat în favoarea acestor două ţări care pot participa mereu la întâlnirile noastre ca invitaţi. Noi îi considerăm ca europeni şi acum cred că este foarte important ca Uniunea Europeană şi Regatul Unit să găsească un mod de a coexista paşnic şi de a se ajuta reciproc, aşadar nicio rivalitate, ci într-adevăr un ajutor reciproc, pentru că popoarele Europei trebuie să aibă un progres de pace şi de bunăstare, trebuie să ne gândim la generaţia viitoare.

Într-un anumit sens este confirmarea apelului lansat mereu de Biserică, şi anume că "nimeni nu se salvează singur"...

Da, acest lucru este foarte adevărat. Acelaşi lucru a fost pentru pandemie, la început a fost teribil, naţionalismul care a revenit, fiecare ţară voia să se salveze singură, dar nu a funcţionat. Atunci după o absenţă iniţială a unirii, fiecare s-a angajat şi a făcut foarte bine. Însă ştim că spectrele trecutului încă există şi că trebuie să fim atenţi să nu le provocăm. Trebuie să face totul pentru o integrare paşnică în Uniunea Europeană.

În aceşti cinci ani dumneavoastră aţi întâlnit momente critice probabil în raportul cu Uniunea Europeană, adică dualismul între viaţa spirituală a Europei şi viaţa politică mai creează sau creează uneori dificultăţi care trebuie depăşite?

Nu este clar, există episcopi care nu înţeleg pentru ce există această activitate un pic politică a Bisericii, dar Biserica trebuie să fie în dialog cu lumea şi noi avem doctrina socială a Bisericii care este o comoară. Trebuie să avem o acţiune morală şi politică şi cred că bărbaţii şi femeile din lumea politică sunt foarte mulţumiţi să aibă un glas uneori direct faţă de conştiinţa lor care facilitează lucrurile. În Tratatul despre funcţionarea Uniunii Europene, articolul 17 stabileşte că Uniunea trebuie să aibă un dialog structurat şi deschis cu religiile şi asta o facem în secretariatul nostru de la Bruxelles, cu specialişti în diferite domenii ale politicii europene, fac o mare muncă.

După părerea dumneavoastră, secularizarea continuă să rămână o provocare?

Da, este o provocare. Şi Europa devine secularizată. După fiecare alegere la Parlament numărul de creştini care vor cu adevărat să trăiască credinţa lor scade. Dar noi putem intra în dialog şi cu ceilalţi. Eu cred că fiecare persoană este capabilă de dialog şi noi suntem în contact cu toate partidele, cu toate grupurile parlamentare, pentru că împreună vrem să lucrăm pentru binele comun în Europa, pentru fiecare cetăţean, pentru fiecare persoană din Europa, care are un drept de a trăi fericit. Dacă eu n-aş fi fost episcop, aş fi fost la vârsta pensiei, şi atunci mă gândesc adesea la tineri: trebuie să le lăsăm o lume în care se poate trăi. Sunt foarte bucuros şi că în COMECE am făcut un Consiliu de tineri, pentru că nu trebuie numai să vorbim în numele tinerilor, ci trebuie să le dăm un spaţiu pentru a se exprima şi să dăm şi politicienilor posibilitatea de a realiza propriile dorinţe. Aşadar, este frumos să lucrăm pentru generaţia care urmează după noi.

O generaţie care va fi tot mai multiculturală, luând în considerare şi problema migraţiilor în Europa...

Da, avem Fratelli tutti! Multiculturalitatea nu este o ameninţare, ci posibilitatea de a deschide noi orizonturi şi de a avea un progres comun al omenirii. Pentru aceasta sunt foarte satisfăcut şi mulţumit.

(După Vatican News, 12 decembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

lecturi: 178.