Cardinalul Grech pentru Neprihănita Zămislire

Maria, model al unei Biserici sinodale

A o celebra pe Maria "în timp ce trecem prin parcursul sinodal al Bisericii" ne face să reflectăm asupra rolului său de neînlocuit în istoria mântuirii şi asupra faptului că ea asumă şi "o semnificaţie colectivă, care merge dincolo de persoana sa, pentru a deveni «imagine a Bisericii»". A subliniat asta cardinalul Mario Grech, secretar general al Sinodului, prezentând-o pe Fecioară ca "model sinodal" sub cinci puncte de vedere, în timpul Liturghiei cu ocazia novenei Neprihănitei Zămisliri, în bazilica romană "Santi XII Apostoli". Pornind de la textul bunei vestiri ascultat în liturgie, cardinalul a explicat de fapt că Maria este femeie "a ascultării, a uimirii, a întrebărilor, a curajului şi a misiunii şi a cântării".

Cu privire la primul aspect, celebrantul a amintit cuvintele Sfântului Paul al VI-lea în exortaţia apostolică Marialis Cultus: "Maria este Fecioara în ascultare, care primeşte cuvântul lui Dumnezeu cu credinţă; şi aceasta a fost pentru ea premisă şi cale spre maternitatea divină, pentru că, aşa cum a intuit Sfântul Augustin, fericita Maria pe cel pe care l-a născut crezând, l-a zămislit crezând". Dar pentru ca ascultarea să fie autentică, este nevoie de o asiduitate şi o perseverenţă în frecventarea Scripturilor: "pentru a asculta se învaţă şi o Biserică sinodală ştie să primească provocarea de a învăţa arta ascultării", a precizat Grech. Iată că, aşadar, confruntarea reciprocă între toţi membri Bisericii, "care constituie elementul cel mai vizibil al parcursului sinodal, îşi are rădăcina în această deschidere a tuturor la ascultarea unicului Duh pentru a ne lăsa uimiţi de surprizele lui Dumnezeu", a reafirmat el.

Al doilea aspect - "femeie a uimirii" - derivă din faptul că Maria este plină "de uimire pentru ceea ce Dumnezeu lucrează în viaţa ei". Ea "trebuie să se descentreze, să treacă de la privirea concentrată asupra forţelor sale şi asupra capacităţilor sale, la contemplarea recunoscătoare a lucrării de har a lui Dumnezeu în ea". Exact ca "prima fază a parcursului sinodal pe care tocmai l-am străbătut, faza uimirii şi a descentrării", a afirmat Grech. Un parcurs "pornit cu o privire contemplativă şi recunoscătoare", care "a produs roade îmbelşugate, seminţe noi care promit o nouă creştere" aşa cum este scris în Documentul pentru etapa continentală amintit de secretarul general al Sinodului.

Însă Maria, a spus el tratând al treilea aspect, este şi "femeie a întrebărilor", "care se întreabă şi întreabă", semn al "autenticităţii vocaţiei sale". Asta pentru că, a argumentat cardinalul, "credinţa Fecioarei nu este făcută din răspunsuri uşoare, ci din întrebări profunde care conduc discernământul său". De fapt, Neprihănita "ne învaţă să nu ne fie frică să punem întrebări, să înfruntăm întrebările fundamentale, chiar şi cele incomode, care constituie o provocare pentru Biserica din timpul nostru". Un exemplu de forţă care o face cu titlu deplin "femeie a curajului" - şi este al patrulea aspect - în ascultarea "Cuvântului pe care Dumnezeu îl adresează vieţii sale", a precizat Grech. De aceea, Maria "pune în discuţie proiectele sale" şi nu-i este frică să meargă împotriva curentului şi în întâmpinarea criticilor şi a prejudecăţilor. Şi acest model trebuie să-l urmeze o adevărată Biserică pe cale, curajoasă ca Fecioara şi "capabilă să înfrunte provocările scăpând de logica dătătoare de moarte şi otrăvitoare a lui «mereu s-a făcut aşa»", a avertizat Grech. Sinodalitatea, a adăugat el, este aşadar "calea care face să crească nişte comunităţi creştine adulte capabile să rişte".

Ultima imagine mariană prezentată de cardinal a fost în sfârşit cea de "femeie a misiunii şi a cântării". Adică Fecioara - a explicat el - "nu rămâne închisă în ea însăşi, rumegând cuvintele îngerului, ci merge în grabă la Elisabeta", cu Isus în sânul ei. Iată pentru ce Maria este model al misiunii Bisericii: "ea nu se duce pe ea însăşi, ci îl duce pe Isus". Aşadar, o Biserică sinodală, a remarcat Grech, nu poate fi decât misionară, oferind lumii nu pe ea însăşi ci, asemenea Mariei, "pe Domnul Isus şi bucuria Evangheliei". În acest sens, Maria devine şi femeia cântării pentru că în Magnificat-ul său "nu se cântă pe ea însăşi, ci numai pe Dumnezeu şi minunăţiile sale": paralel, Biserica este chemată "să cânte într-un singur glas chiar şi în polifonia diversităţilor", a încheiat cardinalul.

(După L'Osservatore Romano, 9 decembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 266.