Adventul în magisteriul papilor

de Amedeo Lomonaco

Adventul este timpul forte din Anul liturgic care pregăteşte pentru Crăciun. Termenul Advent, în latină adventus, înseamnă "prezenţă", "sosire", "venire". În limbajul din lumea antică era un termen tehnic utilizat pentru a indica sosirea unui funcţionar, vizita regelui sau a împăratului într-o provincie. Putea indica şi venirea divinităţii, care iese din ascunzătoarea sa pentru a se manifesta cu putere. Creştinii au adoptat cuvântul Advent pentru a exprima relaţia lor cu Cristos: Isus este Regele venit pe pământ pentru a nu-i lăsa singuri pe oameni. Adventul este timpul aşteptării venirii lui Dumnezeu. Este şi timp de convertire, la care liturgia din această perioadă invită cu glasul profeţilor şi mai ales al lui Ioan Botezătorul: "Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor". În sfârşit, Adventul este timpul speranţei bucuroase: "vom fi asemenea cu el pentru că îl vom vedea aşa cum este" (1In 3,2).

Papii şi Adventul

Acest timp care precedă naşterea lui Isus începe cu primele vespere ale primei duminici din Advent şi se termină înainte de primele vespere ale Crăciunului. Culoarea veşmintelor liturgice îmbrăcate de preot este violet. Numele tradiţionale ale duminicilor din Advent sunt luate din cuvintele cu care începe antifonul de la începutul Liturghiei. Prima duminică este numită Ad te levavi ("Către tine înalţ", Ps 25); a doua este numită Populus Sion ("Popor din Sion", Is 30,19.30); a treia duminică este Gaudete ("Bucuraţi-vă", Fil 4,4.5); a patra duminică este Rorate ("Picuraţi", Is 45,8). Pontifii au declinat sensul acestui timp liturgic cu reflecţii care, înainte de toate, interpelează inima fiecăruia pentru a se pregăti în mod autentic pentru Crăciun.

Pius al XII-lea: Isus este mereu aproape

Papa Pius al XII-lea subliniază că în zilele de Advent "liturgia sacră pune sufletul nostru într-o ferventă dispoziţie de aşteptare pentru Sfântul Crăciun". "Întăreşte gândul unei omeniri care-l aşteaptă pe Isus, uneori şi fără a avea conştiinţă deplină despre asta; el - afirmă Papa Pacelli la 7 decembrie 1952 adresându-se conducătorilor şi colaboratorilor unei asociaţii artistice muncitoreşti - este mereu aproape cu mântuirea sa".

Ioan al XXIII-lea: Adventul este deja strălucire a Betleemului

La 2 decembrie 1962, Ioan al XXIII-lea rosteşte cuvinte de mulţumire tuturor credincioşilor catolici pentru rugăciunile oferite pentru sănătatea sa: "Sănătatea bună care ameninţa, într-un moment, să se îndepărteze, urmează să se întoarcă, ba chiar se întoarce". Cu acea ocazie, Papa Roncalli aminteşte şi că timpul Adventului este "deja strălucire a Betleemului, strălucire a Sfântului Crăciun".

Astăzi începe timpul sacru al Adventului, în lumina Mariei neprihănite, iubita Mamă a lui Isus şi Mamă a noastră, pe care ne propunem, la sfârşitul acestei săptămâni, s-o sărbătorim. Toate acestea sunt deja strălucire a Betleemului, strălucire a Sfântului Crăciun. Dragi copilaşi, vă urez sărbători frumoase, deja de acum. Să fie, ele, sărbători de bunătate, de bucurie, de pace pentru toţi, şi pentru lumea întreagă.

O urare adresată tuturor, cu cuvinte dense de semnificaţie şi de afect. "Cuvinte care nu sunt îndulcite, ci ne amintesc că sub amarul vieţii este ascuns ceva bun - afirmă teologul preot Luigi Maria Epicoco - şi este o frumoasă angajare pentru Crăciunul acesta să scoatem afară binele care există, dar pe care uneori nu-l vedem". Cum spunea Sfântul Ioan Bosco, fiecare tânăr are un punct accesibil la bine. Şi tocmai acel sfânt, împreună cu mulţi alţii, ne aminteşte că "postura cea mai bună este încăpăţânarea, adică a crede cu încăpăţânare că acest bine există şi este ascuns, apoi a merge pentru a-l căuta. Dacă nu ar exista acest bine ar trebui să ne mulţumim pur şi simplu să împărţim lumea în buni şi răi".

Paul al VI-lea: trebuie pregătite căile pentru Domnul

Pentru Paul al VI-lea "operaţiunea-Crăciun nu cere numai pregătiri profane; ci cere mai ales pregătiri spirituale, de credinţă şi de caritate". La Angelus din 4 decembrie 1966, Papa Montini subliniază că sărbătoarea Crăciunului este una "de evlavie umană şi evlavie religioasă".

Se apropie Crăciunul: vă gândiţi? Da, desigur, deoarece Crăciunul este acea ocazie care îi interesează pe toţi, cu bucurie şi preventiv. Dar cum vă gândiţi? Noi vrem să vă amintiţi că "operaţiunea-Crăciun" nu cere numai pregătiri profane; ci cere mai ales pregătiri spirituale, de credinţă şi de caritate. Suntem în Advent: trebuie pregătite căile pentru Domnul, cu rugăciunea, cu pocăinţa, cu aşteptarea şi căutarea lui Cristos. Şi trebuie amintit că Crăciunul trebuie să fie bucuros pentru toţi şi că de aceea trebuie să dispunem vreo interesare faţă de cel care este în nevoie şi în suferinţă. Este sărbătoare de evlavie Crăciunul; evlavie umană şi evlavie religioasă. Faceţi-i pe copiii voştri să simtă asta: pregătiţi ieslea în casele voastre?

Credinţă şi caritate, împreună. "Când citim Evangheliile care relatează venirea lui Isus în lume, ne dăm seama că nu sunt relatări romantice, ci dramatice. În noaptea în care vine în lume nu este primit. Există mare precaritate. Ar fi banal pentru noi creştinii - subliniază părintele Epicoco - să sărbătorim Crăciunul fără a ne aminti că Isus a ales să vină şi în acelea pe care Papa Francisc le numeşte periferiile lumii. Caritatea înseamnă a ne da seama că Cristos este prezent mai ales în cei din urmă".

Ioan Paul al II-lea: în aşteptare să mergem bucuroşi şi vigilenţi

Adventul "reînnoieşte an de an aşteptarea venirii lui Cristos". În prima duminică din Advent din 1998, Papa Ioan Paul al II-lea îndeamnă la a trăi cu bucurie acest timp: "Să mergem bucuroşi şi vigilenţi în aşteptarea timpului care aminteşte venirea lui Dumnezeu în trup omenesc, timp ajuns la plinătatea sa când în grajdul din Betleem s-a născut Cristos. Atunci s-a împlinit timpul aşteptării".

Trăind Adventul, aşteptăm un eveniment care se situează în istorie şi în acelaşi timp o transcende. Ca în fiecare an, el va avea loc în noaptea Naşterii Domnului. În grajdul din Betleem vor merge păstorii; mai târziu vor veni magii din Orient. Şi unii şi alţii simbolizează într-un anumit sens întreaga familie umană. Îndemnul care răsună în liturgia de astăzi: "Să mergem cu bucurie în întâmpinarea Domnului" se răspândeşte în toate ţările, în toate continentele, în mijlocul fiecărui popor şi naţiune.

Familia, un substantiv cheie în trăirea acestui timp. "Nu există viaţă umană fără relaţii semnificative, familie înseamnă asta. Nu ne este suficient pur şi simplu să trăim alături de cineva, avem nevoie să ştim că în acea relaţie trece un bine şi - continuă teologul - noi toţi avem nevoie de familie în acest sens".

Benedict al XVI-lea: aşteptarea face prezentul mai preţios

Cum se trăieşte timpul Adventului, timpul aşteptării? Papa Benedict al XVI-lea subliniază că "există moduri foarte diferite de a aştepta". "Dacă timpul - afirmă el la 28 noiembrie 2009 în timpul celebrării vesperelor pentru începutul timpului de Advent - nu este umplut de un prezent dotat cu sens, aşteptarea riscă să devină insuportabilă". În schimb când timpul "este dotat cu sens, şi în fiecare clipă percepem ceva specific şi valabil, atunci bucuria aşteptării face prezentul mai preţios".

Să trăim intens prezentul unde deja ajung la noi darurile Domnului, să-l trăim proiectaţi spre viitor, un viitor încărcat de speranţă. Adventul creştin devine în acest mod ocazie pentru a trezi în noi simţul adevărat al aşteptării, întorcându-ne la inima credinţei noastre care este misterul lui Cristos, Mesia cel aşteptat timp de secole lungi şi născut în sărăcia din Betleem. Venind între noi, ne-a adus şi continuă să ne ofere darul iubirii sale şi al mântuirii sale. Prezent între noi, ne vorbeşte în multiple moduri: în Sfânta Scriptură, în anul liturgic, în sfinţi, în evenimentele din viaţa zilnică, în toată creaţia, care îşi schimbă aspectul în funcţie de faptul că în spatele ei este el sau că este întunecată de ceaţa unei origini incerte şi a unui viitor incert.

Adesea cele mai frumoase amintiri ale fiecăruia sunt legate de nucleele familiale. "Există două moduri pentru a aminti: primul este un pic ca o găoace, întoarcere la trecut pentru a fugi de realitate; apoi sunt amintiri care ne ajută în schimb să îndrăznim în prezent, să luăm decizii mari. Amintirea în creştinism funcţionează în acest mod, ne amintim de lumină pentru a putea străbate întunericul".

Francisc: să ne trezim din somn!

"Domnul vostru va veni" (Mt 24,42). Papa Francisc la Angelus din 27 noiembrie 2022 aminteşte că "acesta este fundamentul speranţei noastre, este ceea ce ne susţine şi în momentele mai dificile şi dureroase din viaţa noastră: Dumnezeu vine, Dumnezeu este aproape şi vine".

În acest timp de Advent să ne lăsăm zguduiţi din toropeală şi să ne trezim din somn! Să încercăm să ne întrebăm: sunt conştient de ceea ce trăiesc, sunt atent, sunt treaz? Încerc să recunosc prezenţa lui Dumnezeu în situaţiile zilnice, sau sunt distras şi un pic cuprins de lucruri? Dacă nu ne dăm seama astăzi de venirea sa, vom fi nepregătiţi şi atunci când va veni la sfârşitul timpurilor. De aceea, fraţilor şi surorilor, să rămânem vigilenţi! Aşteptând ca Domnul să vină, aşteptând ca Domnul să se apropie de noi, pentru că el există, dar aşteptând atenţi.

Aşadar, Adventul este un drum: un timp în care "să fim atenţi pentru a-l aştepta pe Domnul care este între noi şi trece". Un timp în care să fim vigilenţi.

(După Vatican News, 3 decembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 343.