Papa Francisc: Angelus (27 noiembrie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua, duminică frumoasă!

În Evanghelia de la liturgia de astăzi ascultăm o promisiune frumoasă care ne introduce în Timpul Adventului: "Domnul vostru va veni" (Mt 24,42). Acesta este fundamentul speranţei noastre, este ceea ce ne susţine şi în momentele mai dificile şi dureroase din viaţa noastră: Dumnezeu vine, Dumnezeu este aproape şi vine. Să nu uităm asta niciodată! Domnul vine mereu, Domnul ne vizitează, Domnul se apropie de noi şi se va întoarce la sfârşitul timpurilor pentru a ne primi în îmbrăţişarea sa. În faţa acestui cuvânt, ne întrebăm: cum vine Domnul? Şi cum să-l recunoaştem şi să-l primim? Să ne oprim pe scurt asupra acestor două întrebări.

Prima întrebare: cum vine Domnul? De atâtea ori am auzit spunându-se că Domnul este prezent pe drumul nostru, că ne însoţeşte şi ne vorbeşte. Dar poate că, distraşi cum suntem de atâtea lucruri, acest adevăr rămâne pentru noi numai teoretic; da, ştim că Domnul vine, dar nu trăim acest adevăr sau ne imaginăm că Domnul vine în mod eclatant, eventual prin vreun semn miraculos. În schimb Isus spune că va fi "ca în zilele lui Noe" (cf. v. 37). Şi ce făceau în zilele lui Noe? Pur şi simplu lucrurile normale şi zilnice ale vieţii, ca întotdeauna: "mâncau şi beau, se însurau şi se măritau" (v. 38). Să ţinem cont de asta: Dumnezeu este ascuns în viaţa noastră, mereu este, este ascuns în situaţiile cele mai comune şi obişnuite din viaţa noastră. Nu vine în evenimente extraordinare, ci în lucrurile de fiecare zi, se manifestă în lucrurile de fiecare zi. El este acolo, în munca noastră zilnică, într-o întâlnire întâmplătoare, în faţa unei persoane care are nevoie, chiar şi atunci când înfruntăm zile care apar cenuşii şi monotone, chiar acolo este Domnul, care ne cheamă, ne vorbeşte şi inspiră acţiunile noastre.

Totuşi, este o a doua întrebare: cum să-l recunoaştem şi să-l primim pe Domnul? Trebuie să fim treji, atenţi, vigilenţi. Isus ne avertizează: există pericolul de a nu ne da seama de venirea sa şi să fim nepregătiţi pentru venirea sa. Am amintit alte dăţi ceea ce spune sfântul Augustin: "Mă tem de Domnul care trece" (Serm. 88,14.13), adică mă tem că el trece şi eu nu-l recunosc! De fapt, despre acele persoane din timpul lui Noe, Isus spune că mâncau şi beau "şi nu şi-au dat seama până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi" (v. 39). Să fim atenţi la asta: nu şi-au dat seama de nimic! Erau cuprinşi de treburile lor şi nu şi-au dat seama că urma să vină potopul. De fapt Isus spune că, atunci când el va veni, "vor fi doi pe câmp: unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat" (v. 40). În ce sens? Care este diferenţa? Pur şi simplu că unul a fost vigilent, aştepta, capabil să perceapă prezenţa lui Dumnezeu în viaţa zilnică; în schimb, celălalt era distras, s-a "acomodat" şi nu şi-a dat seama de nimic.

Fraţilor şi surorilor, în acest timp de Advent să ne lăsăm zguduiţi din toropeală şi să ne trezim din somn! Să încercăm să ne întrebăm: sunt conştient de ceea ce trăiesc, sunt atent, sunt treaz? Încerc să recunosc prezenţa lui Dumnezeu în situaţiile zilnice, sau sunt distras şi un pic cuprins de lucruri? Dacă nu ne dăm seama astăzi de venirea sa, vom fi nepregătiţi şi atunci când va veni la sfârşitul timpurilor. De aceea, fraţilor şi surorilor, să rămânem vigilenţi! Aşteptând ca Domnul să vină, aşteptând ca Domnul să se apropie de noi, pentru el există, dar aşteptând atenţi. Şi Sfânta Fecioară, Femeia aşteptării, care a ştiut să perceapă trecerea lui Dumnezeu în viaţa umilă şi ascunsă din Nazaret şi l-a primit în sânul său, să ne ajute pe acest drum de a fi atenţi pentru a-l aştepta pe Domnul care este între noi şi trece.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Urmăresc cu îngrijorare creşterea violenţei şi a ciocnirilor care de multe luni au loc în statul Palestina şi în statul Israel. Miercurea trecută două atentate mârşave la Ierusalim au rănit atâtea persoane şi au ucis un tânăr israelian; şi în aceeaşi zi, în timpul ciocnirilor armate la Nablus, a murit un tânăr palestinian. Violenţa ucide viitorul, frângând viaţa celor mai tineri şi slăbind speranţele de pace. Să ne rugăm pentru aceşti tineri morţi şi pentru familiile lor, îndeosebi pentru mamele lor. Doresc ca autorităţile israeliene şi palestiniene să aibă mai mult la inimă căutarea dialogului, construind încrederea reciprocă, fără de care nu va fi niciodată o soluţie de pace în Ţara Sfântă.

Sunt aproape de populaţia din Insula Ischia, lovită de o inundaţie. Mă rog pentru victime, pentru cei care suferă şi pentru toţi cei care au intervenit în ajutorare.

Şi îl amintesc şi pe Burkhard Scheffler, mort în urmă cu trei zile aici sub coloanele din Piaţa "Sfântul Petru": mort de frig.

Vă salut cu afect pe voi toţi, care proveniţi din Italia şi din diferite ţări, îndeosebi pelerinii din Varşovia şi din Granada, reprezentanţii comunităţii române şi cei din comunitatea din Timorul Oriental prezenţi la Roma, precum şi ecuadorienii care celebrează sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria El Quinche. Salut voluntarii de la Crucea Roşie din Acerenza, Ente Nazionale Pro Loco din Italia, credincioşii din Torino, Pinerolo, Palermo, Grottammare şi Campobasso. O mulţumire specială adresez brutarilor italieni, cu urarea de a putea depăşi dificultăţile actuale.

Salut participanţii la Marşul care s-a desfăşurat în această dimineaţă pentru a denunţa violenţa sexuală asupra femeilor, din păcate o realitate generală şi răspândită peste tot şi utilizată şi ca armă de război. Să nu încetăm să spunem nu războiului, nu violenţei, da dialogului, da păcii; îndeosebi pentru martirizatul popor ucrainean. Ieri am amintit tragedia de la Holodomor.

Adresez salutul meu secretariatului de la FIAC (Forumul Internaţional al Acţiunii Catolice), reunit la Roma cu ocazia celei de-a VIII-a Adunări.

Şi urez tuturor o duminică frumoasă şi drum bun de Advent. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 307.