În Uganda beatificarea combonianului Giuseppe Ambrosoli

Aventura minunată a unui medic misionar

"Nu existat niciodată o zi în care să mă fi căit de alegerea făcută. Dimpotrivă această alegere a mea este o aventură minunată": aşa exprima părintele Giuseppe Ambrosoli, medic şi misionar combonian, propriul entuziasm pentru activitatea desfăşurată în Uganda. Şi chiar în ţara africană, în parohia din Kalongo, duminică dimineaţă, 20 noiembrie 2022, este beatificat de arhiepiscopul Luigi Bianco, nunţiu apostolic, reprezentându-l pe Papa Francisc. De fapt, în acea localitate el a început propria experienţă de misiune la 19 februarie 1956 şi a încheiat-o la 27 martie 1987, refugiat la Lira, la 124 de kilometri la sud de Kalongo, după 31 de ani de prezenţă caritativă.

Giuseppe Umberto Gaspare Maria Ambrosoli s-a născut la Ronago, în provincia Como, la 25 iulie 1923 din Giovanni şi Palmira Valli. Tatăl era proprietarul unei cunoscute industrii producătoare de miere. După clasele elementare la Ronago, el a frecventat Colegiul Calasanzio al scolopilor din Genova pentru a termina apoi studiile liceale la Institutul "Alessandro Volta" din Como. După ce a obţinut bacalaureatul în 1942, în acelaşi an s-a înscris la medicină şi chirurgie la Universitatea din Milano. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial a fost chemat la arme în decembrie 1943, în timp ce frecventa al doilea an, iar la 27 martie 1944 a fost înrolat în armată la Como; a petrecut luna următoare la spitalul militar din Baggio, în provincia Milano, în secţia sănătate. Între martie-aprilie 1945 a fost la cea din Berceto, Parma. La sfârşitul conflictului, a reluat studiile universitare de medicină pe care le-a completat cu absolvirea în 1949. Între timp, ajunsese la maturare şi vocaţia, astfel în acelaşi an s-a prezentat la superiorul combonienilor din Rebbio, Como, hotărât să pună calificarea sa de medic în slujba misiunilor. Primind asentimentul, a cerut o perioadă de reflecţie înainte de a decide definitiv să intre în congregaţie.

După ce a obţinut specializarea în medicină tropicală la "London school of Hygiene & Tropical medicine", fără şovăieli şi fără regrete, lăsând o condiţie familială înstărită şi o carieră medicală care se prospecta strălucitoare, la 18 octombrie 1951 a intrat în noviciatul combonian din Gozzano, Novara.

Cerut cu insistenţă pentru a conduce un punct sanitar din Uganda proaspăt înfiinţat, la începutul celui de-al patrulea an a fost detaşat cu procedură de urgenţă la misiunea aceea. La 17 decembrie 1955 a fost hirotonit preot de fostul arhiepiscop de Milano, Giovanni Battista Montini.

În februarie 1956 a plecat în Africa, destinaţia Gulu. De aici s-a transferat la Kalongo, în East-Acholi, în timp ce urma şi termina studiile din ultimul an de teologie la seminarul inter-vicarial din Lachor. La spitalul din Kalongo, Ambrosoli a petrecut toată viaţa sa misionară.

Sub conducerea sa, spitalul - care în momentul venirii lui Ambrosoli avea un mic centru de maternitate şi un dispensar - a cunoscut dezvoltare şi faimă însemnate, şi în afara graniţelor ugandeze. În 1959 a colaborat la fondarea, tot la Kalongo, a şcolii pentru obstetrice şi asistente medicale. Apoi în 1972 s-a ocupat şi de spitalele pentru leproşi din Alito şi Morul?m, unde erau înregistraţi deja 8.000 de bolnavi.

În sfârşit, a reuşit să facă în aşa fel încât structura sanitară, unde era medic primar, să fie recunoscută în 1973 de MAE (ministerul afacerilor externe italian), ca parte a proiectului CUAMM (astăzi asociaţia Medici cu Africa) din Padova.

Singurele intervale în care a lipsit din Kalongo au fost scurtele perioade reprezentate de concedii, adesea transformate în autentice tour de force pentru a se actualiza, a mări multiplele sale abilităţi în domeniul chirurgical şi a procura fonduri pentru structura spitalicească.

La sfârşitul anului 1982 a trebuit să se întoarcă în Italia pentru a fi îngrijit de o gravă insuficienţă renală. La 10 iulie 1983 s-a întors la Kalongo unde a rămas până la 13 februarie 1987. A strălucit prin capacitate de organizare şi operativă, ca medic primar al spitalului, director sanitar, proiectant, administrator, căutător de finanţare, asistent religios, dar mai ales prin calitatea spirituală şi umană cu care a ştiut să marcheze toată activitatea sa.

Nu se poate uita că părintele Ambrosoli a unit mereu profesia sa medicală cu slujirea sacerdotală, dedicându-se şi la "safari" de slujire în sate, când îi era posibil.

În 1963 a primit premiul "Misiunea medicului", instituit de fundaţia Carlo Erba, iar în 1985 premiul Pozzi Samuel "O viaţă pentru medicină" de la ordinul medicilor din Milano.

Ca urmare a repetatelor ciocniri dintre forţele guvernamentale şi facţiunile rebele, la 13 februarie 1987 părintele Ambrosoli a fost constrâns să evacueze spitalul din Kalongo, însă nu fără a fi reuşit să pună în siguranţă tot personalul din şcoală.

(După L'Osservatore Romano, 19 noiembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 305.