© Vatican Media

Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Adunarea Generală a Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici (UMEC-WUCT) (12 noiembrie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!

Îi mulţumesc preşedintelui pentru cuvintele sale de salut şi vouă tuturor, care aparţineţi Uniunii Mondiale a Profesorilor Catolici (UMEC). Îl salut şi îi mulţumesc cardinalului Farrell, arhiepiscopului mons. Dollmann care este asistentul ecleziastic şi celorlalţi episcopi prezenţi şi secretarului Dicasterului pentru Cultură şi Educaţie.

Sunteţi reuniţi aici în aceste zile la Roma pentru Adunarea Generală, care va trebui să aleagă şi noul consiliu internaţional. Exprim recunoştinţa mea membrilor comitetului de preşedinţie care termină mandatul pentru slujirea fidelă şi generoasă prestată mulţi ani, având certitudinea că munca desfăşurată - în mod dezinteresat şi cu mare pasiune - va aduce roade în viitor: muncă pentru a da roade.

Aţi trăit timpuri care n-au fost uşoare în istoria voastră recente, şi cu momente de îndoială şi descurajare. Uneori aproape părea că nu mai existau condiţiile pentru a continua, că trebuia terminat. Dar, mulţumire fie lui Dumnezeu, şi în aceste perioade de furtună, aţi perseverat! Aţi avut încredere în Dumnezeu şi în sprijinul Bisericii, aţi continuat să vă angajaţi într-un spirit de credinţă şi de speranţă creştină. Fiţi siguri de asta: seminţele aruncate în speranţă fac rădăcini şi cresc mereu!

Şi UMEC, ca multe alte asociaţii catolice, se află în faţa provocării schimbării generaţionale, care se referă îndeosebi la conducători. Vă invit să luaţi în considerare această exigenţă cu o privire pozitivă. Realitatea nu este niciodată statică, este dinamică. Şi asta în mod natural este valabil şi pentru asociaţiile ecleziale: se evoluează şi se dezvoltă cu schimbarea timpurilor şi fiecare schimbare de epocă le pune în faţa unei noi misiuni. De aceea, reînnoirea în interiorul vostru şi în rolurile de responsabilitate mai mare trebuie văzută ca începutul unei noi misiuni, ca o oportunitate pentru a relansa cu vigoare activităţile voastre de slujire şi de sprijin dat noilor generaţii de profesori catolici, fie cei care lucrează în şcolile catolice, fie cei care lucrează în instituţii interconfesionale sau seculare.

Uniunea voastră îşi propune să încurajeze şi să motiveze pe toţi aceşti profesori, pentru ca să fie pe deplin conştienţi de misiunea lor importantă de educatori şi martori ai credinţei, individual sau în cadrul grupurilor de colegi. Apoi, în acest scop voi vă propuneţi să fiţi o reţea de colegi în profesie şi de fraţi şi surori în credinţă care, în spirit şi stil de prietenie, de primire, de cunoaştere reciprocă şi de creştere spirituală comună, se pun în slujba tuturor profesorilor catolici pentru ca să păstreze identitatea lor şi să ducă înainte misiunea lor. Aş spune că în această misiune sunteţi "colaboratori ai papei": de fapt, misiunea Succesorului lui Petru este tocmai aceea de a confirma şi a susţine fraţii în credinţă (cf. Lc 22,32). Şi tot aşa voi, în lumea şcolii, faceţi prezentă slujirea Bisericii de a susţine în credinţă profesorii catolici, pentru ca să poată desfăşura mai bine munca lor şi mărturia lor, în situaţii adesea complexe pe planul relaţional şi pe planul instituţional.

Prezenţa educatorilor creştini în lumea şcolii este de importanţă vitală. Este decisiv stilul pe care el sau ea îl asumă. De fapt, educatorul creştin este chemat să fie în acelaşi timp pe deplin uman şi pe deplin creştin. Nu există umanism fără creştinism. Şi nu există creştinism fără umanism. Nu trebuie să fie spiritualist, în orbită, "în afara lumii". Trebuie să fie înrădăcinat în prezent, în timpul său, în cultura sa. Este important ca personalitatea sa să fie bogată, deschisă, capabilă de a stabili relaţii sincere cu studenţii, de a înţelege exigenţele lor mai profunde, întrebările lor, fricile lor, visele lor. Şi să fie capabil şi să mărturisească - înainte de toate cu viaţa precum şi cu vorbele - că credinţa creştină îmbrăţişează tot umanul, totul, că aduce lumină şi adevăr în orice domeniu al existenţei, fără a exclude nimic, fără a tăia aripile la visele tinerilor, fără a sărăci aspiraţiile lor. De fapt, în tradiţia Bisericii educaţia tinerilor a avut mereu ca obiectiv formarea completă a persoanei umane, nu numai instruirea conceptelor, formarea în toate dimensiunile umane (cf. Conciliul al II-lea din Vatican, Constituţia pastorală Gaudium et spes, 48).

În vederea acestei misiuni educative, voi de la UMEC sunteţi chemaţi să susţineţi profesori de orice vârstă, de orice condiţie de muncă: fie cei cu o experienţă lungă - bogaţi în satisfacţii dar şi în trude -, fie noile generaţii, profesori animaţi de entuziasm şi voinţă de a face, dar cu fragilităţile şi incertitudinile care marchează adesea primii ani de învăţământ. Toţi aceşti profesori - dacă îi privim cu optica creştină, de care uneori ei înşişi nu sunt conştienţi pe deplin - sunt în condiţia de a lăsa un vis, în bine şi în rău, în viaţa de copii, adolescenţi şi tineri, care sunt încredinţaţi lor pentru timp îndelungat. Ce responsabilitate! Şi ce oportunitate, pentru a-i introduce, cu înţelepciune şi respect, pe cărările lumii şi ale vieţii, însoţind mintea lor pentru a se deschide la adevăr, la bine. Ştim, din experienţă personală, cât de important este a avea profesori buni şi educatori înţelepţi în anii formării!

Dragi prieteni, în apostolatul vostru voi ţineţi cont pe bună dreptate de faptul că arta de a educa trebuie cultivată şi mărită încontinuu. Nu este ceva care s-a obţinut o dată pentru totdeauna. Şi dacă acest lucru este valabil pentru diferite profesii, care cer actualizare, cea de profesor are o particularitate unică: pentru că nu se lucrează cu obiecte, ci cu subiecţi! Educaţia are de-a face cu fiinţe umane, cei mai mulţi la vârsta evolutivă. Sunt persoane care se schimbă de la un an la altul, ba chiar, uneori de la o lună la alta. Şi apoi tinerii dintr-o generaţie sunt diferiţi de cei din generaţia următoare. De aceea, educatorii trebuie să se reînnoiască încontinuu în motivaţii şi în modalităţile de muncă. Nu pot să fie rigizi. Rigiditatea distruge educaţia. În abordarea diferitelor grupuri de elevi şi de studenţi, sunt chemaţi în fiecare an să repornească, să regăsească acea capacitate de empatie şi de comunicare. În acest sens, misiunea voastră este aceea de a-i ajuta să ţină vie dorinţa de a creşte împreună cu studenţii lor, să găsească modurile cele mai eficace pentru a transmite bucuria cunoaşterii şi dorinţa de adevăr, adoptând limbaje şi forme culturale adaptate pentru tinerii de astăzi.

Şi cu privire la asta îmi permit să subliniez un lucru. Am spus: "Limbajele adaptate pentru formele culturale de astăzi". Da, dar fiţi atenţi la colonizările ideologice. Una este a fi cu cultura momentului, a vorbi limba momentului, altceva este a se lăsa colonizaţi ideologic. Vă rog: fiţi atenţi să-i învăţaţi pe profesori să discearnă ce este o noutate care face să crească şi ce este o ideologizare, o colonizare ideologică. Astăzi colonizările ideologice distrug personalitatea umană şi când intră în educaţie fac măceluri.

Aş vrea să vă fac o ultimă invitaţie care este mult la inima mea. Uniunea voastră poate contribui la sensibilizarea profesorilor catolici cu privire la Pactul Global despre Educaţie. Aşa cum ştiţi, această iniţiativă, care a avut adeziunea multor instituţii educative, îşi propune "să unească eforturile într-o amplă alianţă educativă pentru a forma persoane mature, capabile să depăşească fragmentări şi contrapoziţii şi să reconstruiască ţesutul de relaţii pentru o umanitate mai fraternă" (Mesaj pentru lansarea Pactului Educativ, 12 septembrie 2019). Am încredere în angajarea voastră pentru a-i implica pe profesorii care au aderat la UMEC în acest proiect, care vrea să pună în centru persoana în demnitatea sa, frumuseţea sa, şi familiile ca subiecţi educativi primari.

Iubiţi fraţi şi surori, vă încurajez să priviţi înainte cu speranţă şi să daţi nou impuls Uniunii Profesorilor Catolici. Este o mare muncă şi o misiunea importantă care vă aşteaptă în lumea şcolii. Sfânta Fecioară Maria şi sfinţii şi sfintele educatori să vă însoţească şi să vă inspire. Şi eu sunt cu voi în această provocare - nu ca sfânt sau sfântă, ci ca însoţitor de luptă. Din inimă vă binecuvântez, şi cu rugăminte vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 284.