Un memento mori la Cimitirul Teutonic din Vatican Daniel Ibanez / CNA

De ce se roagă catolicii pentru cei morţi - şi alte întrebări despre purgatoriu, cu răspunsuri

de Hannah Brockhaus

De Pomenirea Tuturor Credincioşilor Răposaţi, Biserica Catolică îşi aminteşte de toţi cei care au murit şi se roagă pentru ei într-un mod special.

Dar de ce se roagă catolicii pentru sufletele celor morţi - nu doar pe 2 noiembrie, ci şi în orice zi a anului? Şi crede cu adevărat Biserica în existenţa purgatoriului?

"Întregul prim mileniu este unanim în ceea ce priveşte rugăciunea creştinilor pentru cei morţi", a declarat pentru Catholic News Agency (CNA) părintele Paul O'Callaghan, preot al Opus Dei. "Ideea de a ne ruga pentru morţi este foarte, foarte veche".

O'Callaghan, care predă teologia la Universitatea Pontificală "Sfânta Cruce" din Roma, a răspuns la această întrebare şi la alte întrebări despre purgatoriu într-un interviu acordat CNA.

"Purgatoriul nu este o doctrină individualistă, în care eu cumva îmi rezolv şi îmi sortez problemele personale particulare, păcatele şi greşelile", a subliniat el. "Este ceva ce întreaga Biserică face împreună".

Rugăciunea pentru cei morţi poate invoca un mare sentiment de solidaritate cu cei care au murit înaintea noastră, a spus preotul. "În timp ce ne rugăm pentru ei, ne spunem într-un fel: «Ei bine, sper că cineva se va ruga pentru mine»."

O'Callaghan a subliniat o precizare importantă, şi anume că "Cristos este Mântuitorul nostru. Cristos este cel care ne eliberează de păcatele noastre".

"Dar, din moment ce Biserica este Trupul lui Cristos, Biserica cooperează, de asemenea, în acest proces", a spus el. "Şi de aceea rugăciunea creştinilor [pentru cei morţi] este atât, atât de valoroasă şi atât de importantă".

"Am simţit adesea că doctrina purgatoriului... este unul dintre cele mai mari semne ale milei lui Dumnezeu", a adăugat el. "Le spune oamenilor: «Uite, ştiţi, cu toţii vom ajunge la sfârşitul vieţii noastre la un moment dat. Şi cu toţii ne uităm înapoi cu regret şi cu o anumită teamă, că nu am fost atât de credincioşi pe cât ar fi trebuit să fim»".

"Este un lucru frumos că Dumnezeu este suficient de... realist cu privire la condiţia noastră umană decăzută încât să ne ofere posibilitatea de a fi purificaţi definitiv după moarte", a spus el.

Ce este purgatoriul şi de ce merg sufletele acolo?

Scopul purgatoriului, a spus O'Callaghan, "este purificarea sufletului uman după moarte, a greşelilor şi defectelor şi, ca să spunem aşa, a lacunelor din viaţa lor care încă trebuie clarificate".

Preotul a citat învăţătura Sfântului Toma de Aquino, care a spus că purgatoriul realizează trei lucruri: iertarea păcatelor veniale, purificarea înclinaţiilor păcătoase şi înlăturarea pedepsei temporale datorate păcatului.

Primele două sunt purificate prin "iubirea pătrunzătoare a lui Cristos", a spus el.

Dar pentru pedeapsa temporală a păcatului, care poate fi descrisă şi ca o "datorie morală", putem fi ajutaţi de rugăciunile altor creştini, a spus el. Pentru că "faptul este că, prin păcatele noastre, nu numai că îl jignim pe Dumnezeu şi ne facem rău nouă înşine, ci facem rău şi altor oameni".

Purgatoriul este un loc sau este, aşa cum a spus Papa Benedict al XVI-lea, citând-o pe Sfânta Ecaterina din Genova, mai degrabă "un foc interior"?

"Există o mulţime de speculaţii teologice cu privire la această problemă anume", a explicat O'Callaghan.

El a spus că focul purgatoriului a fost interpretat de teologi moderni precum Yves Congar, Hans Urs von Balthasar şi cardinalul Joseph Ratzinger (viitorul Papă Benedict al XVI-lea) ca fiind "focul feţei lui Cristos".

"Şi în acest sens este ca un foc", a spus el, făcând referire la 1Corinteni 3,13, care spune: "Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă, căci ziua [Domnului] o va face cunoscută, pentru că în foc va fi dezvăluită şi focul va arăta cum este lucrarea fiecăruia".

Acest pasaj se referă la "ideea unui foc care este purificator, care scapă de lucrurile care sunt greşite şi rele", a spus preotul.

"Dar", a subliniat el, "în acelaşi timp, nu este vorba de un foc impersonal: Este focul celui care ne iubeşte, ne salvează şi are grijă de noi" - este "focul care emană de pe faţa lui Cristos".

Ce cred creştinii necatolici despre purgatoriu?

"În general, protestanţii au negat doctrina purgatoriului", a spus O'Callaghan.

Această negare datează din secolul al XVI-lea şi din timpul Reformei protestante, a spus el, când Martin Luther şi John Calvin au considerat că făceau catolicii două greşeli: negau capacitatea lui Dumnezeu de a ierta păcatele şi făceau ca mântuirea să depindă de faptele umane.

"De fapt, Calvin a mers atât de departe încât a spus că practica antică de a se ruga pentru morţi era o greşeală, că nu ar fi trebuit să o facă şi că ar fi trebuit să lase lucrurile în mâinile lui Dumnezeu", a spus preotul. "Dar, desigur, ştim că mântuirea este în mâinile lui Dumnezeu".

"În calitate de catolici, ştim că Dumnezeu este cel care ne salvează", a continuat el. "Dar recunoaştem, de asemenea, faptul că puterea mântuitoare a lui Dumnezeu este implicată în vieţile noastre [într-un fel], pe care trebuie să o acceptăm şi să o primim în mod inteligent şi de bunăvoie, cu toată inima noastră."

"Iar acesta este un proces dureros, deoarece trebuie să depăşim înclinaţiile păcătoase care sunt prezente în vieţile noastre", a spus el. "Aşa că de aceea s-ar putea spune că procesul de purificare, care va avea loc într-un mod definitiv după moarte, are loc deja în această viaţă."

O'Callaghan a spus că Sfântul Ioan al Crucii, un contemporan al lui Luther şi Calvin, a fost cel care care a dezvoltat ideea continuităţii dintre purificarea pe pământ şi purificarea după moarte.

"Cu alte cuvinte, ideea că tocmai pentru că harul lui Dumnezeu ne reînnoieşte şi intră adânc în sufletul nostru, acest lucru produce un proces de purificare... care poate să nu fie complet până la moartea unei persoane, înainte de sfârşitul vieţii sale."

Care este originea învăţăturii Bisericii Catolice cu privire la existenţa purgatoriului?

Doctrina Bisericii cu privire la purgatoriu provine din a doua Carte a Macabeilor din Vechiul Testament, a declarat O'Callaghan.

În a doua carte a Macabeilor, soldaţii care luptau în bătăliile Domnului "au murit în slujba lui Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, cu defecte şi cu lucruri pe care nu le-au făcut atât de bine pe cât ar fi trebuit", a spus el, aşa că "ceea ce a decis liderul poporului evreu, Iuda, a fost să facă o colectă şi să o trimită la Ierusalim, astfel încât să fie oferite sacrificii pentru cei morţi".

Scriptura numeşte aceste sacrificii pentru morţi în 2Macabei un "gând sfânt şi pios" (12,45).

Ideea de purificare este prezentă şi în Noul Testament, a spus el. Părinţii Bisericii au scris, de asemenea, despre purgatoriu şi au consemnat că creştinii din vremurile apostolice se rugau pentru cei morţi.

Cu toate acestea, Biserica nu a făcut o proclamaţie despre doctrina purgatoriului până în Evul Mediu.

Părintele O'Callaghan a spus că unii oameni ar putea indica acest fapt pentru a spune că Biserica Catolică a inventat purgatoriul.

"Eu aş vedea acest lucru într-o altă lumină", a spus el. "Aş vedea că tocmai pentru că creştinii au acceptat rugăciunea pentru morţi, au acceptat existenţa purgatoriului. Dar, din moment ce problema nu fusese... negată, nu mai era nevoie să se facă o precizare".

(După Catholic News Agency, 2 noiembrie 2022)

Traducere de Ovidiu Bişog

lecturi: 2460.