În Columbia este proclamată fericită sora Maria Berenice Duque Hencker

O viaţă în slujba celor săraci şi marginalizaţi

A fost glasul săracilor, strigătul celui care nici măcar nu poate să ceară ajutor şi să denunţe situaţiile de suferinţă şi de nedreptate. Este sora Maria Berenice Duque Hencker, fondatoare a Micilor Surori ale Bunei Vestiri, pe care cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, a beatificat-o - reprezentându-l pe Papa Francisc - sâmbătă, 29 octombrie 2022, în catedrala din Medellín, în Columbia.

S-a născut la Salamina, în departamentul columbian Caldas, la 14 august 1898. Botezată cu numele de Maria Anna Julia, încă din cea mai fragedă vârstă a învăţat să se roage şi să-l contemple pe Dumnezeu în natură. Părinţii săi i-au transmis o evlavie solidă faţă de Fecioară şi foarte repede a arătat mare sensibilitate faţă de cei mai nevoiaşi. Aceasta a fost o caracteristică pe care a păstrat-o toată viaţa: să se identifice cu problemele aproapelui, încercând să le rezolve.

Dăruirea sa pentru ceilalţi şi evlavia sa au făcut să se nască în ea dorinţa de a duce un stil de viaţă contemplativ. Astfel, la sfârşitul studiilor a intrat în rândul Surorilor Dominicane ale Prezentării la Templu. Viaţa sa a fost marcată de munca neobosită în căutarea de condiţii mai bune pentru oamenii umili şi marginalizaţi din societate. Experienţa printre cei mai năpăstuiţi şi dorinţa de a glorifica Preasfânta Inimă a lui Isus au dus-o să întemeieze o comunitate compusă din femei tinere din popor. Maria obişnuia să spună că printre tinerele de condiţie umilă erau mii de vocaţii, ca tezaure ascunse, care se pierdeau pentru că nu puteau să fie primite de nicio congregaţie existentă. Cu permisiunea superioarei provinciale şi a arhiepiscopului de Medellín, Monseniorul Joaquín García Benítez, în 1943 a întemeiat Congregaţia "Micile Surori ale Bunei Vestiri". La 25 martie 1945, primul grup de călugăriţe au depus voturile private.

În 1946 a fost trimisă în casa mamă a dominicanelor Prezentării la Templu de la Tours (Franţa), ca asistentă în secretariatul general. Din cauza problemelor de sănătate, a trebuit să se întoarcă în Columbia şi a fost destinată la casa provincială din Bogotá.

Deşi a rămas în rândul dominicanelor, a încercat să urmărească mersul Institutului "Buna Vestire". La 6 octombrie 1953, Congregaţia Călugărilor a acordat autorizarea de a se muta în rândul surorilor întemeiate de ea, unde a devenit superioară generală. La 23 octombrie a făcut voturile perpetue ca soră a Bunei Vestiri. La 5 august 1954 a obţinut de la Sfântul Scaun privilegiul adoraţiei perpetue.

Simţind puternic necesitatea de a ajunge la cei mai îndepărtaţi şi la cei mai nevoiaşi, Maria a întemeiat ramura misionară a Micilor Surori ale Bunei Vestiri, cunoscute astăzi ca Surori Misionare Franciscane ale lui Isus şi Maria. Era ziua de 15 august 1957. Erau consacrate în slujba copiilor şi tinerilor şi a familiilor, în special afroamericane şi în mare parte provenind de pe coastele columbiene, o populaţie care în acea vreme era marginalizată politic şi social. La 8 decembrie 1965 a întemeiat Institutul "Domus Dei", cunoscut actualmente ca institut clerical al misionarilor Bunei Vestiri.

Toată viaţa preocuparea sa a fost de a ajuta pe cei excluşi de societate şi de a răspunde la nevoile concrete din timpul său, urmând motoul "Voinţa lui Dumnezeu".

După o boală lungă, a murit la Medellín la 25 iulie 1993.

(După L'Osservatore Romano, 29 octombrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 449.