Pe calea desăvârşirii

Un eveniment care pregăteşte terenul pentru iniţiative de acelaşi gen repropuse periodic, în aşa fel încât să poată fi aprofundată o lucrare de ansamblu între "mulţi consultanţi teologi, istorici şi medici", o adevărată "polifonie" a vocilor, despre teme de relevanţă deosebită. Aşa a ilustrat cardinalul Marcello Semeraro, prefect al Dicasterului Cauzelor Sfinţilor, luni după-amiază, 3 octombrie 2022, în salutul introductiv, semnificaţia întâlnirii de studiu "Sfinţenia astăzi", în desfăşurare de la 3 la 6 octombrie la Roma la Institutul patristic Augustinianum. Un domeniu în care profesori şi studioşi care provin din lumea academică şi exponenţi ai culturii şi ai mass-media se confruntă despre două teme principale: "Eroismul creştin între perenitate şi actualizare" şi "Faima de sfinţenie în epoca digitală".

Cu privire la prima, cardinalul a reevocat cuvintele Sfântului John Henry Newman care, în Meditaţii şi rugăciuni, a scris că este "opinie a multor sfinţi că, dacă noi vrem să fim desăvârşiţi, nu trebuie să facem altceva decât să îndeplinim datoriile noastre zilnice. Iată o cale scurtă care duce la desăvârşire; scurtă, nu pentru că este uşoară, ci pentru că toţi pot s-o urmeze".

Care sunt, aşadar, aceste datorii? "Dacă tu mă întrebi ce trebuie să faci pentru a fi desăvârşit - explică teologul englez - eu îţi voi răspunde astfel: să nu rămâi în pat după ora fixată pentru a te scula; îndreaptă primele tale gânduri către Dumnezeu; fă o scurtă vizită la Isus din Preasfântul Sacrament; recită cu evlavie Angelus; mănâncă şi bea pentru gloria lui Dumnezeu; recită bine Rozariul; fii recules; alungă gândurile rele; fă cu evlavie meditaţia de seară; examinează-ţi conştiinţa în fiecare zi".

Cu privire la a doua temă, constatarea unei solide şi bine răspândite fama sanctitatis, a subliniat prefectul, a fost mereu condiţia fundamentală pentru demararea unei cauze de beatificare şi canonizare. Însă în ultimele decenii, a adăugat el, "pare că această analiză prealabilă a trecut pe al doilea plan: de exemplu, în Positiones, faima de sfinţenie (sau de martiriu sau de oferire a vieţii) şi faima de semne sunt în mod obişnuit inserate de acum la sfârşitul expunerii". Iată pentru ce, a precizat Semeraro, la 31 mai 2021, Dicasterul a transmis tuturor episcopilor o scrisoare în care recomanda "să se verifice consistenţa şi caracterul genuin al acestei faime, împreună cu caracterul exemplar şi actualitatea candidaţilor, în afară de o semnificativă fama signorum". Aşadar, o temă cu atât mai actuală în faţa provocărilor noi şi urgente puse de era digitală.

Conferinţa arhiepiscopului Forte

Conciliul al II-lea din Vatican, în constituţia despre Biserică Lumen gentium, clarifică faptul că Duhul Sfânt a fost trimis în ziua de Rusalii "pentru a sfinţi Biserica încontinuu" ca scop şi rod principal al acţiunii sale. De la această reflecţie a pornit conferinţa următoare a arhiepiscopului de Chieti-Vasto, Bruno Forte. Care a afirmat că în timp lucrarea Duhului se exprimă într-o dinamică triplă: să fie memoria vie a lui Dumnezeu, care actualizează minunăţiile venirii lui Cristos între noi, transmiţându-ne darul sfinţeniei oferit nouă în cuvântul întrupat; să transforme acele "astăzi" ale oamenilor în acea "astăzi" a harului care mântuieşte şi care sfinţeşte"; să unească neîncetat "prezentul lumii cu acel «încă nu» din ultima zi, făcându-ne să pregustăm ceva din sfinţenia infinită a lui Dumnezeu". Şi tocmai cu o privire îndreptată spre lumea de astăzi, prelatul a reafirmat că Biserica, ascultând de Duhul, nu trebuie să se închidă "într-un castel de certitudini uşoare", ci să se angajeze "să discearnă semnele timpurilor", după cum este indicat în Gaudium et spes: "aspiraţia la dreptate, la libertate şi la pace, prezenţa universală de martori fideli ai evangheliei şi ai radicalităţii iubirii, dusă până la dăruirea vieţii în solidaritate cu cei mai slabi şi până la slujirea dreptăţii pentru toţi". De fapt, a amintit Forte, mai ales în exercitarea carităţii comunitatea creştină acceptă aceste provocări, "se face solidară cu omul concret şi îl slujeşte în cauza celei mai depline promovări a lui şi de aceea a eliberării de tot ceea ce ofensează demnitatea sa de fiu al lui Dumnezeu".

Celelalte intervenţii

Cele două lucruri necesare pentru "a face sfinţenia", conform Sfântului Paul al VI-lea, sunt "harul lui Dumnezeu" şi "bunăvoinţa". A pornit de la cuvintele Papei Montini directorul lui "Avvenire", Marco Tarquinio, intervenind după Forte. Şi a adăugat un al treilea lucru: "necesitatea simţului limitei", gândindu-se la slujirea pe care Biserica o desfăşoară "atestând calitatea şi adevărul de vieţi sfinte, adică bune, drepte şi mântuite", capabile să genereze binele chiar şi acolo unde triumfă răul, "chiar şi răul absolut al războiului"; şi, în faţa războaielor de astăzi care chinuiesc lumea, "vom descoperi mai mult cât de existent şi rezistent poate să fie binele". Şi în Fericiri este posibil să se găsească o altă cale spre sfinţenie, au argumentat astăzi, în respectivele comunicări, teologa Rosalba Manes, de la Universitatea Pontificală Gregoriana, şi Angela Ales Bello, profesor la Universitatea Pontificală Laterană. Aici Isus, a spus Manes, "face cunoscută faţa luminoasă a Tatălui" care este de partea celor din urmă, a celor rebutaţi, adică a celor pe care "el îi foloseşte pentru a edifica împărăţia sa". Scopul - a clarificat Ales Bello - este de a înţelege Fericirile ca realizare deplină a "sufletului sufletului", adică "a noastră înşine", reacţionând cu "blândeţe umilă", aşa cum scrie Papa Francisc în Gaudete et exsultate.

(După L'Osservatore Romano, 4 octombrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 394.