Interviul pontifului la postul portughez TVI/CNN

Soluţia la războiul din Ucraina trece prin dialog

de Gabriella Ceraso

Dialogul este dificil, dar numai cu dialogul, care se învaţă în familie, se poate merge înainte. Înseamnă a pune deoparte instinctul şi a asculta: numai cel care este instinct pur, ca animalele, nu ştie să dialogheze. O spune papa, vorbind despre războiul din Ucraina, în interviul dat lui Maria João Avillez la 11 august la TVI/CNN Portugalia şi transmis aseară [5 septembrie], în care anunţă colocviul telefonic care urma să-l aibă ziua următoare, 12 august, cu preşedintele ucrainean Zelensky. La întrebarea despre o eventuală călătorie la Kiev, prezintă sfatul exprimat în acele zile de medic în legătură cu dificultatea sa de a călători până la vizita sa în Kazahstan programată de la 13 la 15 septembrie: "Acum nu pot să merg pentru că după călătoria în Canada recuperarea genunchiului s-a resimţit un pic şi medicul mi-a interzis asta". Dar pentru război există o angajare constantă: "Însoţesc cu durerea mea şi cu rugăciunile mele tot ceea ce pot. Dar situaţia este într-adevăr tragică", afirmă pontiful, care aminteşte că a trimis la Kiev trei reprezentanţi ai săi pentru a se face prezent în mod "puternic".

Apoi pasajul despre abuzurile în Biserică, o "monstruozitate", un lucru "distructiv", "diabolic din punct de vedere uman", cu privire la care pontiful reafirmă că trebuie continuată "toleranţa zero". "Un preot nu poate continua să fie preot dacă este un molestator. Nu poate". "Bolnav sau criminal, există pentru a-i conduce pe oameni la Dumnezeu şi nu pentru a-i distruge în numele lui Dumnezeu". "Mă face să sufăr - explică el - fiecare caz de abuz, dar trebuie înfruntat": în Biserică, în familie, în toată cultura abuzului din păcate foarte extinsă care oricum nu trebuie să fie ascunsă. Este o "suferinţă, fiecare caz de abuz pe care îl aflu", dar suferinţa trebuie înfruntată şi "sunt responsabil de faptul ca să nu se mai întâmple niciodată". Nu are nicio legătură celibatul, pentru că se întâmplă şi în familie, şi este un lucru diabolic. Bărbaţi şi femei chemaţi să slujească, să creeze unitate, să contribuie la creştere şi mai ales să-i ducă la Dumnezeu pe tineri, în schimb distrug vieţile lor. Diabolic este că persoane bolnave folosesc poziţia lor pentru a satisface nevoile lor personale.

Este amplu spaţiul acordat temei tineri şi pregătirii pentru ZMT care se va desfăşura în Portugalia în august 2023. Francisc garantează cu o glumă prezenţa papei: "Mă gândesc să merg. Papa merge. Ori merge Francisc, ori merge Ioan al XXIV-lea, dar papa merge". O ocazie, cea a Zilelor Mondiale, şi de "reconciliere" într-un moment dificil pentru Biserica din Portugalia, legat de evenimentul abuzurilor. Francisc relansează apropierea şi dialogul. În sfârşit îi elogiază pe tineri pentru creativitatea lor, remarcă nevoia lor de ascultare şi de răspunsuri. Papa relatează o întâlnire avută la Roma cu tineri de diferite limbi şi provenienţe, precum şi de diferite credinţe: spontaneitatea lor este mereu o bogăţie chiar şi atunci când atacă sau critică în mod sincer şi niciodată cu ipocrizie. Pentru creşterea lor este fundamental dialogul inter-generaţional: încă o dată Francisc repetă că viitorul porneşte de la rădăcini. Şi apoi ZMT şi ca moment de reconciliere cu Biserica naţională: cu apropierea este dialogul şi acolo se poate "plămădi" reconcilierea.

De Portugalia papa este legat şi prin devoţiunea sa faţă de Fecioara de la Fatima: Fecioara tăcerii, o defineşte el, amintind devoţiunea mariană învăţată în familie şi apoi rugăciunea Rozariului practicată încă de copil. De aici modul personal de a se ruga al pontifului, făcut - mărturiseşte el - şi din distrageri: dar Dumnezeu "nu se distrage şi asta mă mângâie". A ne ruga înseamnă a sta în prezenţa lui Dumnezeu şi a-l lăsa să vorbească - adaugă Francisc - aşadar libertate drept componentă esenţială şi încredinţare la ceea ce inspiră Duhul Sfânt care este "armonie" şi "viaţă".

Apoi o privire la opera reformatoare internă din Biserică - prin motu proprio Traditionis custodes şi scrisoarea apostolică Desiderio desideravi - şi apoi la rolul femeilor. Francisc reafirmă că liturgia, care este marea operă a Bisericii de adoraţie şi laudă adusă lui Dumnezeu, trebuie să fie bine celebrată şi prin urmare trebuie disciplinată. Apoi despre prezenţa femeilor în diferite domenii, în Curie ca şi la Guvernatoratul statului Cetatea Vaticanului, afirmă că nu este vorba de "o modă feministă", ci de "un act de dreptate" pentru că femeia a fost pusă deoparte din punct de vedere cultural. "Toţi botezaţii - afirmă el - au dreptul de a face ceva pentru Biserică. Aici toţi botezaţii au un loc. Este un lucru pe care nu l-am inventat eu, ci merge înainte de 20 sau 30 de ani şi care se implementează lent". Exemplele se inspiră din colocvii personale sau din experienţe trecute, pentru a remarca faptul că femeile au un mod diferit de a duce înainte lucrurile pentru că raţionează în mod diferit. Şi apoi femeia "are rolul de a duce înainte faptul Bisericii de a fi mamă" şi prin urmare pentru a alege episcopii, "este bine ca să fie femei care se gândesc la modul cum trebuie să fie episcopii". Conform pontifului, este proprie femeilor şi acea "calitate a lui Dumnezeu care este duioşia". Francisc repetă asta amintind că atunci când la Buenos Aires vizita închisorile şi vedea cozile de mame care aşteptau să intre la fii, niciodată renegaţi pentru că erau "carne" din carnea lor. Inspiraţia vine de la marile figuri feminine din Biblie: Iudita, care apără cu curaj poporul său, şi desigur Maria, femeia prin excelenţă, în care se află "forţă, slujire, feminitate".

Francisc este interpelat şi despre umor şi subliniază că îi place o rugăciune specială: "De peste 40 de ani recit rugăciunea pentru simţul umorului a Sfântului Tomas Morus. Recit această rugăciune. Cer acest har, simţul umorului". Este vorba de o rugăciune care începe aşa: "Dă-mi, Doamne, o digestie bună, precum şi ceva de digerat".

În interviu este spaţiu şi pentru a comenta parcursul sinodal întreprins de Biserică: nu un soi de parlament, ci locul discernământului în care Duhul Sfânt acţionează creând armonia din diversitate. Un parcurs marcat în naşterea sa de Sfântul Paul al VI-lea, pe care Biserica îl învaţă în ultimii 50 de ani. Un parcurs în care nu lipsesc diviziuni, care vor fi stabilizate numai la sfârşit, şi în care, între cel care împinge înainte şi cel care merge înapoi, episcopul ca Bunul Păstor reuşeşte să rămână "universal faţă de poporul sfânt şi credincios al lui Dumnezeu", evitând pervertirea clericalismului.

În schimb în domeniul ecumenic şi interreligios, încă o dată Francisc reafirmă că dialogul este arma învingătoare: în dialog - repetă el - înţeles ca a şti să se asculte şi nu un joc de echilibre, "nu se pierde niciodată" şi Dumnezeu acţionează.

Cum este viaţa papei, cum îşi petrece vacanţele şi de unde ia forţă pentru a crede în victoria binelui asupra răului care pare să triumfe astăzi, sunt reflecţiile de încheiere a interviului. Vacanţele de vară le petrece în Vatican "citind, ascultând muzică şi rugându-se". Wagner şi opera sunt preferinţele lui Francisc în zilele care încep devreme, la patru dimineaţa, şi se termină la zece seara. Forţa pentru a crede în bine vine de la Isus, Stăpânul istoriei: mereu - afirmă papa - epocile au avut calităţi şi defecte, au văzut crescând grâul şi neghina împreună.

În sfârşit, la cererea finală a unui cuvânt pentru a lumina drumul Bisericii portugheze în ajunul ZMT, vine răspunsul lui Francisc: nu vă închideţi în voi înşivă, priviţi mai departe, menţineţi orizontul amplu şi lărgiţi inima.

(După L'Osservatore Romano, 6 septembrie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 258.