Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 31 august 2022

Cateheze despre discernământ: 1. Ce înseamnă a discerne?

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi începem un nou ciclu de cateheze: am terminat catehezele despre bătrâneţe, acum începem un nou ciclu despre tema discernământului. A discerne este un act important care ne priveşte pe toţi, pentru că alegerile sunt parte esenţială a vieţii. A discerne alegerile. Se alege o mâncare, o haină, un parcurs de studii, un loc de muncă, o relaţie. În toate acestea se concretizează un proiect de viaţă şi se concretizează şi relaţia noastră cu Dumnezeu.

În Evanghelie, Isus vorbeşte despre discernământ cu imagini luate din viaţa obişnuită: de exemplu, descrie pescarii care aleg peştii buni şi îi aruncă pe cei răi; sau negustorul care ştie să găsească, între multe perle, pe cea cu valoare mai mare. Sau cel care, arând un ogor, se izbeşte de ceva care se revelează a fi o comoară (cf. Mt 13,44-48).

În lumina acestor exemple, discernământul se prezintă ca un exerciţiu de inteligenţă, precum şi de expertiză şi de voinţă, pentru a percepe momentul favorabil: acestea sunt condiţiile pentru a realiza o alegere bună. Este nevoie de inteligenţă, expertiză precum şi voinţă pentru a face o alegere bună. Şi există şi un preţ cerut pentru ca discernământul să poată deveni operativ. Pentru a desfăşura cât mai bine propria meserie, pescarul trebuie să fie conştient de truda, de nopţile lungi petrecute pe mare, şi apoi faptul de a arunca o parte din pescuire, acceptând o pierdere a profitului pentru binele celor cărora le este destinat. Negustorul de perle nu ezită să vândă totul pentru a cumpăra perla aceea; şi acelaşi lucru îl face omul care a găsit o comoară. Situaţii neaşteptate, neprogramate, unde este fundamental a recunoaşte importanţa şi urgenţa unei decizii de luat. Deciziile trebuie să le ia în fiecare; nu există unul care le ia pentru noi. La un moment dat adulţii, liberi, pot să ceară sfat, pot să se gândească, dar decizia este proprie; nu se poate spune: "Am pierdut asta, pentru că a decis soţul meu, a decis soţia mea, a decis fratele meu": nu! Tu trebuie să decizi, fiecare dintre noi trebuie să decidă, şi pentru aceasta este important să ştim să discernem: pentru a decide bine este necesar să ştim să discernem.

Evanghelia sugerează un alt aspect important al discernământului: el implică afectele. Cine a găsit comoara nu simte dificultatea de a vinde totul, atât de mare este bucuria sa (cf. Mt 13,44). Termenul folosit de evanghelistul Matei indică o bucurie cu totul specială, pe care nicio realitate umană n-o poate da; şi de fapt revine în foarte puţine texte din Evanghelie, care fac trimitere toate la întâlnirea cu Dumnezeu. Este bucuria magilor atunci când, după o călătorie lungă şi obositoare, revăd steaua (cf. Mt 2,10); bucuria, este bucuria femeilor care se întorc de la mormântul gol după ce au ascultat vestea învierii din partea îngerului (cf. Mt 28,8). Este bucuria celui care l-a găsit pe Domnul. A lua o decizie frumoasă, o decizie corectă, te duce mereu la acea bucurie finală; probabil că pe drum trebuie să înduri un pic incertitudinea, să te gândeşti, să cauţi, dar la sfârşit decizia corectă te răsplăteşte cu bucurie.

La judecata finală Dumnezeu va realiza un discernământ - marele discernământ - faţă de noi. Imaginile agricultorului, a pescarului şi a negustorului sunt exemple a ceea ce se întâmplă în Împărăţia cerurilor, o Împărăţie care se manifestă în acţiunile obişnuite ale vieţii, care cer să se ia poziţie. Pentru aceasta este aşa de important să ştim să discernem: marile alegeri se pot naşte din circumstanţe la prima vedere secundare, dar care se revelează decisive. De exemplu, să ne gândim la prima întâlnire a lui Andrei şi Ioan cu Isus, o întâlnire care se naşte dintr-o simplă întrebare: "Rabbí, unde locuieşti?" - "Veniţi şi veţi vedea" (cf. In 1,38-39), spune Isus. Un schimb foarte scurt, dar este începutul unei schimbări care, pas cu pas, va marca toată viaţa. La distanţă de ani, evanghelistul va continua să amintească acea întâlnire care l-a schimbat pentru totdeauna, va aminti şi ora: "Era cam pe la ceasul al zecelea" (v. 39). Este ora în care timpul şi veşnicul s-au întâlnit în viaţa sa. Şi într-o decizie bună, corectă, se întâlneşte voinţa lui Dumnezeu cu voinţa noastră; se întâlneşte drumul actual cu veşnicul. A lua o decizie corectă, după un drum de discernământ, înseamnă a face această întâlnire: timpul cu veşnicul.

Prin urmare: cunoaştere, experienţă, afecte, voinţă: iată câteva elemente indispensabile ale discernământului. În cursul acestor cateheze vom vedea altele, la fel de importante.

Discernământul - aşa cum spuneam - comportă o trudă. Conform Bibliei, noi nu găsim în faţa noastră, deja împachetată, viaţa pe care trebuie s-o trăim: nu! Trebuie s-o decidem încontinuu, în funcţie de realităţile care vin. Dumnezeu ne invită să evaluăm şi să alegem: ne-a creat liberi şi vrea ca să exercităm libertatea noastră. Pentru aceasta, a discerne este angajant.

Am trăit adesea această experienţă: să alegem ceva care ni se părea bine şi în schimb nu era bine. Sau să ştim care era adevăratul nostru bine şi să nu-l alegem. Omul, spre deosebire de animale, poate să greşească, poate să nu vrea să aleagă în manieră corectă şi Biblia arată asta încă de la primele sale pagini. Dumnezeu îi dă omului o instrucţiune precisă: dacă vrei să trăieşti, dacă vrei să guşti viaţa, aminteşte-ţi că eşti creatură, că nu tu eşti criteriul binelui şi răului şi că alegerile pe care le vei face vor avea o consecinţă, pentru tine, pentru alţii şi pentru lume (cf. Gen 2,16-17); poţi face pământul o grădină magnifică sau poţi face din el un deşert de moarte. O învăţătură fundamentală: nu întâmplător este primul dialog dintre Dumnezeu şi om. Dialogul este: Domnul dă misiunea, tu trebuie să faci asta şi asta; şi omul la fiecare pas pe care îl face trebuie să discearnă ce decizie să ia. Discernământul este acea reflecţie a minţii, a inimii pe care noi trebuie s-o facem înainte de a lua o decizie.

Discernământul este obositor, dar indispensabil pentru a trăi. Cere ca eu să mă cunosc, ca eu să ştiu ce este bine pentru mine aici şi acum. Cere mai ales un raport filial cu Dumnezeu. Dumnezeu este Tată şi nu ne lasă singuri, este dispus mereu să ne sfătuiască, să ne încurajeze, să ne primească. Dar nu impune niciodată voinţa sa. De ce? Pentru că vrea să fie iubit şi nu temut. De asemenea, Dumnezeu ne vrea fii, şi nu sclavi: fii liberi. Şi iubirea se poate trăi numai în libertate. Pentru a învăţa să trăim trebuie să învăţăm să iubim, şi pentru aceasta este necesar să discernem: ce pot face acum, în faţa acestei alternative? Ca să fie un semnal de mai multă iubire, de mai multă maturitate în iubire. Să cerem ca Duhul Sfânt să ne conducă! Să-l invocăm în fiecare zi, în special atunci când trebuie să facem alegeri. Mulţumesc.

_______________

APELURI

Urmăresc cu îngrijorare evenimentele violente care au avut loc la Bagdad în ultimele zile. Să-i cerem lui Dumnezeu în rugăciune să dăruiască pace populaţiei irakiene. Anul trecut am avut bucuria de a o vizita şi am simţit de aproape marea dorinţă de normalitate şi de convieţuire paşnică între diferitele comunităţi religioase care o compun. Dialog şi fraternitate sunt calea maestră pentru a înfrunta actualele dificultăţi şi a ajunge la această ţintă.

Mâine vom celebra Ziua Mondială de Rugăciune pentru Creaţie şi începutul Timpului Creaţiei, care se va încheia la 4 octombrie, sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi. Tema din acest an, "Ascultă glasul creaţiei", să poată favoriza în toţi angajarea concretă de a se îngriji de casa noastră comună. În voia exceselor noastre consumiste, sora mamă pământ geme şi ne imploră să oprim abuzurile noastre şi distrugerea sa. În timpul acestui Timp al Creaţiei, să ne rugăm ca întâlnirile COP27 şi COP15 ale ONU să poată uni familia umană în înfruntarea cu hotărâre criza dublă a climei şi a reducerii biodiversităţii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 440.