Papa Francisc: Angelus (15 august 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua! Sărbătoare frumoasă!

Astăzi, solemnitatea Ridicării la cer a Sfintei Fecioare Maria, Evanghelia ne propune dialogul dintre ea şi verişoara Elisabeta. Când Maria intră în casă şi o salută pe Elisabeta, aceasta îi spune: "Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău" (Lc 1,42). Aceste cuvinte, pline de credinţă şi de bucurie şi de uimire, au intrat în rugăciunea "Bucură-te, Marie". De fiecare dată când recităm această rugăciune atât de frumoasă şi familiară, facem ca şi Elisabeta: o salutăm pe Maria, o binecuvântăm, pentru ea ni-l aduce pe Isus.

Maria primeşte binecuvântarea Elisabetei şi răspunde cu o cântare, un cadou pentru noi, pentru toată istoria: Magnificat-ul. Este o cântare de laudă pe care am putea s-o definim "cântarea speranţei". Este un imn de laudă şi de preamărire pentru lucrurile mari pe care Domnul le-a săvârşit în ea, dar Maria merge mai departe: contemplă lucrarea lui Dumnezeu în toată istoria poporului său. De exemplu, spune că Domnul "i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi; pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale" (v. 52-53). Ascultând aceste cuvinte, am putea să ne întrebăm: oare Fecioara nu exagerează un pic, descriind o lume care nu există? De fapt, ceea ce spune nu pare să corespundă realităţii; în timp ce ea vorbeşte, cei puternici ai timpului nu au fost daţi jos de pe tronuri: înfricoşătorul Irod, de exemplu, stă trainic pe tronul său. De asemenea, săracii şi cei înfometaţi rămân la fel, în timp ce bogaţii continuă să prospere.

Ce înseamnă acea cântare a Mariei? Care este sensul? Ea nu vrea să facă o cronică a timpului - nu este o jurnalistă -, ci vrea să ne spună ceva mult mai important: că Dumnezeu, prin ea, a inaugurat o cotitură istorică, a stabilit definitiv o nouă ordine a lucrurilor. Ea, mică şi umilă, a fost înălţată şi - sărbătorim astăzi asta - a fost dusă la gloria cerului, în timp ce puternicii lumii au fost destinaţi să rămână cu mâinile goale. Gândiţi-vă la parabola acelui om bogat care avea în faţa porţii un cerşetor, pe Lazăr. Cum a ajuns? Cu mâinile goale. Cu alte cuvinte, Sfânta Fecioară Maria anunţă o schimbare radicală, o răsturnare de valori. În timp ce vorbeşte cu Elisabeta purtându-l pe Isus în sân, anticipă ceea ce va spune Fiul său, când va proclama fericiţi pe săraci şi pe umili şi îi va avertiza pe bogaţi şi pe cei care se bazează pe propria autosuficienţă. Aşadar, Fecioara profeţeşte cu această cântare, cu această rugăciune: profeţeşte că pe primul loc nu sunt puterea, succesul şi banii, ci pe primul loc este slujirea, umilinţa, iubirea. Şi privind la ea în glorie, înţelegem că adevărata putere este slujirea - să nu uităm asta: adevărata putere este slujirea - şi a domni înseamnă a iubi. Şi că acesta este drumul spre cer.

Aşadar, privind la noi, putem să ne întrebăm: acea răsturnare anunţată de Maria atinge viaţa mea? Cred eu că a iubi înseamnă a domni şi a sluji înseamnă putere? Cred eu că destinaţia vieţii mele este cerul, este paradisul? Sau mă preocup numai să mă simt bine aici pe pământ, mă preocup numai de lucrurile pământeşti, materiale? De asemenea, observând evenimentele din lume, mă las închis de pesimism sau, ca şi Fecioara, ştiu să observ lucrarea lui Dumnezeu care, prin blândeţe şi micime, face lucruri mari? Fraţilor şi surorilor, Maria cântă astăzi speranţa şi reaprinde în noi speranţa, în ea vedem ţinta drumului: ea este prima creatură care în întregimea sa, cu sufletul şi trupul, taie învingătoare panglica cerului. Ne arată că cerul este la îndemână. Cum aşa? Da, cerul este la îndemână, dacă şi noi nu cedăm în faţa păcatului, îl lăudăm pe Dumnezeu în umilinţă şi îi slujim pe ceilalţi cu generozitate. A nu ceda în faţa păcatului; dar cineva poate spune: "Dar, părinte, eu sunt slab" - "Dar Domnul este mereu aproape de tine, pentru că este milostiv". Nu uita care este stilul lui Dumnezeu: apropiere, compasiune şi duioşie; El este mereu aproape de noi cu stilul său. Mama noastră ne ia de mână, ne însoţeşte la glorie, ne invită să ne bucurăm gândindu-ne la paradis. S-o binecuvântăm pe Maria cu rugăciunea noastră şi să-i cerem o privire capabilă să întrevadă cerul pe pământ.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din diferite ţări: familii, grupuri parohiale, asociaţii. Îndeosebi, salut tinerii din Dieceza de Verona angajaţi într-un campus şi tinerii Neprihănitei.

Urez o sărbătoare frumoasă a Preacuratei vouă celor prezenţi aici, celor care sunt în concediu, precum şi atâtora care nu-şi pot permite o perioadă de destindere, persoanelor singure şi persoanelor bolnave. Să nu le uităm! Şi mă gândesc cu recunoştinţă în aceste zile celor care asigură serviciile indispensabile pentru colectivitate. Mulţumesc pentru munca voastră pentru noi.

Şi în această zi dedicată Sfintei Fecioare Maria, îndemn pe cei care au posibilitatea să viziteze un sanctuar marian pentru a o venera pe Mama noastră cerească. Mulţi romani şi pelerini merg la Santa Maria Maggiore, pentru a se ruga în faţa icoanei Salus Populi Romani. Acolo se află şi statuia Fecioarei Regina păcii, pusă de papa Benedict al XV-lea. Să continuăm să invocăm mijlocirea Sfintei Fecioare Maria pentru ca Dumnezeu să dăruiască lumii pacea şi să ne rugăm îndeosebi pentru poporul ucrainean.

Sărbătoare frumoasă tuturor! Nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 366.