Festivalul Tinerilor de la Medjugorje

În perioada 31 iulie - 7 august 2022, un grup de 55 de tineri din Parohia "Sfânta Tereza a Pruncului Isus" din Iaşi însoţiţi de părintele Andrei Gherghel, părintele Iosif Amitricioaei, OFMConv., şi sora Cornelia Tufă au participat într-un pelerinaj la Medjugorje cu ocazia celebrării celei de-a 33-a ediţie a Festivalului Tinerilor (Mladifest).

Duminică 31 iulie la ora 3.00 am plecat din Iaşi, începând acest pelerinaj cu multe aşteptări, dorinţe, dar şi emoţii. La ora 16.00 am celebrat Sfânta Liturghie în Biserica "Numele Preasfânt al Mariei" din Timişoara. La aceasta celebrare am rugat-o pe Sfânta Fecioară Maria să ia sub ocrotirea ei acest pelerinaj şi să-l binecuvânteze pentru a aduce roade cât mai bogate. La ora 20.00 am ajuns în oraşul Novi Sad din Serbia unde am fost cazaţi peste noapte, urmând ca a doua zi să plecăm dis-de-dimineaţă spre destinaţia noastră.

Ajunşi la Medjugorje, am participat la deschiderea solemnă a festivalului prin celebrarea Sfintei Liturghii alături de zeci de mii de pelerini veniţi de pe toate continentele. Am ascultat mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc oferit tinerilor care participă la acest eveniment, dar şi deviza acestui festival: "Învăţaţi de la mine... şi veţi găsi odihnă" (Mt 11,28-30). Ziua s-a terminat cu adoraţia euharistică.

Marţi, 2 august, am început ziua prin recitarea Sfântului Rozariu (misterele de bucurie, durere şi slavă) în timp ce urcam Podbrdo, colina unde au avut loc primele apariţii ale Maicii Domnului. La poalele colinei apariţiilor se află Crucea albastră, unde ne-am oprit pentru un scurt moment de rugăciune. Apoi am fost la comunitatea Cenacolo, o comunitate înfiinţată de sora Elvira Petrozzi care se ocupă de tinerii cu diverse dependenţe, iar acolo am ascultat mărturia a două persoane care şi-au schimbat viaţa tocmai datorită acestei comunităţi. Mai târziu am vizitat capela din Oaza Păcii unde ne-am rugat pentru toţi răposaţii familiilor noastre.

Seara am participat la Sfânta Liturghie şi procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare Maria, urmată de adorarea Sfântului Sacrament.

Miercuri, dis-de-dimineaţa, mai exact la ora 4.30, am început să celebrăm Calea Crucii pe muntele Krizevac, luând la îndemnul părintelui Iosif o piatră în mână care să reprezinte greutăţile din viaţa noastră, lucrurile care ne împiedică să ne trăim pe deplin credinţa, piatră pe care am aruncat-o la finalul parcursului nostru ca un gest de eliberare. În vârful muntelui se află o cruce înaltă în care a fost pus lemn din crucea lui Isus. Ne-am rugat acolo şi am primit binecuvântarea celor doi preoţi care ne-au însoţit. Apoi am fost la statuia lui Isus cel Înviat care se află în curtea Bisericii "Sfântul Iacob", statuie din genunchii căreia curge de câţiva ani un lichid asemănător lacrimilor.

Sfânta Liturghie am celebrat-o la Sanctuarul Sfintei Fecioare de la Tihaljina unde se găseşte statuia Reginei Păcii de o frumuseţe rară, care, după spusele vizionarilor, este cea mai apropiată ca înfăţişare de Sfânta Fecioară Maria. După-amiază am vizitat Cascadele Kravice unde am avut parte de un moment de destindere.

Seara am participat la rugăciunea Sfântului Rozariu, iar după celebrarea Sfintei Liturghii, a început Venerarea Sfintei Cruci şi meditaţia cu lumânări care au fost rând pe rând aprinse de la Lumânarea Pascală.

Joi, 4 august am avut parte de o croazieră în Croaţia, pe Marea Adriatică, iar Sfânta Liturghie am celebrat-o pe o insulă. Tot aici am avut parte de un prânz pescăresc, urmând ca seara să ne întoarcem la Medjugorje, pentru ca, după Adoraţia Euharistică, să urmărim un film în aer liber creat de comunitatea Cenacolo.

Vineri, începând cu ora 9.00, am participat la catehezele de pe esplanada bisericii din Medjugorje unde un preot franciscan ne-a împărtăşit din bogata lui experienţă spirituală ajutând-ne să medităm textele evanghelice din ultimele zile. Apoi, comunitatea Mary's Meals ne-a prezentat lucrarea lor de iubire prin care oferă un prânz bun celor mai săraci copii din lume în şcoli. După-amiază am avut timp liber pentru a cumpăra celor dragi câte un mic cadou de aici.

Seara am participat la Liturghia de încheiere a festivalului, urmată de adoraţia în faţa Sfântului Sacrament, la finalul căreia am primit binecuvântarea preoţilor care au participat la festival. Apoi au avut loc diverse momente de voie bună prin cântece şi dansuri.

Sâmbătă, 6 august, am celebrat Liturghia la Biserica "Sfântul Gheorghe", iar la ora 9.00 ne-am luat rămas-bun de la Regina Păcii, cântând în faţa statuii Sfintei Fecioare din curtea Bisericii "Sfântul Iacob" din Medjugorje.

Am plecat spre Novi Sad unde am fost cazaţi peste noapte urmând ca duminică să celebrăm ultima Liturghie din cadrul acestui pelerinaj la Timişoara. Ca de fiecare dată, în cuvântul de învăţătură, părintele Iosif ne-a prezentat trei cuvinte simbolice din textul Evangheliei pe care să le medităm pe parcursul zilei. Atât la această Liturghie, cât şi pe drumul spre casă i-am mulţumit Sfintei Fecioare Maria pentru această experienţă a credinţei, rugând-o ca grăuntele de muştar, harul, pe care Dumnezeu ni l-a dăruit în aceste zile să-l putem înmulţi în viaţa noastră.

De asemenea, o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria să mijlocească haruri asupra tuturor binefăcătorilor care au făcut posibilă buna desfăşurare a acestui pelerinaj şi le mulţumim că s-au încredinţat rugăciunilor noastre în aceste zile.

Mulţumim părintelui Iosif Amitricioaie şi părintelelui Andrei Gherghel care ne-au călăuzit spiritual în acest pelerinaj, sorei Cornelia Tufă, care a fost alături de noi, dar şi părintelui paroh, Mons. Benone Farcaş, părintelui vicar Valerică Ciobanu şi celor care au sprijinit desfăşurarea acestui frumos pelerinaj.

Mirela Petrovici

* * *

Mărturii ale unor participanţi

Festivalul tinerilor de la Medjugorje a fost o experienţă cu adevărat unică. Am rămas profund impresionat de pasiunea şi implicarea de care fiecare creştin a dat dovada la Sfânta Liturghie. Cel mai frumos lucru a fost cu siguranţă iubirea sinceră faţă de Sfânta Fecioara care se citea în ochii tuturor tinerilor prezenţi la acest eveniment. (Ştefan Păuleţ)

80.000 de persoane adunate în acelaşi loc. Este un număr demn de unul din cele mai importante meciuri de fotbal din lume. Sau faimosul festival de la noi de la Cluj. Dar cum la un meci de fotbal spectatorii au în comun pasiunea pentru fotbal, iar la un festival oamenii participă pentru muzică, atmosferă şi distracţie, la Festivalul Tinerilor de la Medjugorje lumea are altceva în comun: credinţa, iubirea faţă de Dumnezeu şi mai mult, dorinţa de a arăta acestea lumii din jur. Asta pentru că eu o consider o mărturie de credinţă extraordinară, mai ales din partea tinerilor care au ales să călătorească din America de Sud, Asia ori alte ţări îndepărtate. Sentimentul pe care l-am simţit când mă aflam în această mare de oameni este unul cu totul special: fie că eram într-un moment de rugăciune, când fiecare se ruga în limba lui, sau un moment de linişte, când era fascinant faptul că fiecare persoană păstra tăcerea, ori unul dintre minunatele momente când se cânta şi dansa, arătând celor din jur ce înseamnă bucuria de a împărtăşi iubirea lui Dumnezeu.
Atmosfera din aceste câteva zile a fost extrem de veselă, toţi oamenii cu care am interacţionat emanau o căldură specială, mereu zâmbitori şi fericiţi. Sincer, mi-ar plăcea tare mult ca toate persoanele din jurul meu să fie astfel în toate momentele; să dispară ura, răutatea şi violenţa. Cred că fiecare dintre noi ar trebui să se întoarcă acasă şi să încerce să creeze o atmosferă precum cea de la Medjugorje în jurul său, în mijlocul căreia să aibă loc iubirea lui Dumnezeu care ne transformă în persoane minunate dacă reuşim să o preţuim şi să o imităm. (Alexandru Mîrţ)

Mă bucur că am avut ocazia să merg la Medjugorje cu aceşti oameni minunaţi. Mi-a plăcut foarte mult. Am avut parte de o bucurie extraordinară în fiecare zi, dar în special în fiecare seară la celebrări. Am fost foarte impresionat de bucuria pe care o simţeam cu toţii, şi că poţi pleca de la biserică cu adevărat fericit.
Am simţit că sunt îmbrăţişat de Isus Cristos într-un moment când mă duceam la biserică. Un domn cu braţele deschise şi cu un zâmbet extraordinar de mare, a venit la mine şi m-a îmbrăţişat. Mi-a zis ca sunt un om bun, că am un suflet mare şi să am pace în suflet pentru că sunt un om bun. Şi mi-a repetat acest lucru timp de 10 minute. Îl întrebasem la un moment dat: "Tu eşti, Isuse?" Iar el mi-a răspuns: "Nu! Tu eşti Isus, toţi suntem Isus, toţi suntem una". M-a impresionat pentru că din toată lumea care era pe stradă a venit la mine să mă îmbrăţişeze. Aşa a vrut el... Ca să îmi arate că toţi suntem una şi toţi suntem la fel (fii ai lui Dumnezeu).
Mă bucur foarte mult că am putut merge desculţ pe munte, la Calea Sfintei Cruci, unde timpul a trecut atât de repede încât nu am simţit durerea şi oboseala. Am fost înconjurat de o privelişte minunată şi de un răsărit extraordinar. Am plâns foarte mult şi m-am eliberat din suflet. Am înţeles ce e mai important în viaţă: să ne bucurăm de ce e în jurul nostru, de natură, de relaţia cu oamenii, de Dumnezeu. Nu de bani, TV, sau internet, care ne fură timpul şi viaţa, şi care ne conduc pe un drum greşit. Viaţa noastră trebuie să fie Isus cel milostiv care şi-a dat viaţa pentru noi. De ce? Pentru că Isus este "calea, adevărul şi viaţa".
Am plecat în acest pelerinaj cu multe gânduri şi rugăciuni personale, dar m-am întors îndrăgostit de Maica Domnului. Am o bucurie în suflet extraordinar de mare cum nu cred că am mai simţit-o vreodată. Şi mi-aş dori ca toată lumea să aibă parte de o aşa experienţă. O rog pe Maica Sfântă şi pe bunul Isus să mă păstreze pe cale. Mulţumesc!
Regina Păcii, roagă-te pentru noi! (Anton Anghel)

"Învăţaţi de la mine... şi veţi găsi pacea". Timp de o săptămână am redevenit ucenici ai lui Isus având-o ca model pe Sfânta Fecioară Maria. Cuvintele ei, invitaţia la rugăciune pentru noi, pentru cei dragi ai noştri şi pentru lumea întreagă, faptul că am redescoperit împreună, ca grup, sensul profund al vieţii: să-l punem din nou pe Isus în centrul vieţii şi al grupului nostru, ne-au însoţit în timpul pelerinajului la Medjugorje. Cuvintele părintelui Iosif, ale părintelui Andrei, sfântul Rozariu, Calea Sfintei Cruci, Sfintele Liturghii, momentele de tăcere din faţa Preasfântului Sacrament, dar şi împărtăşirile dintre noi, bucuria de a fi împreună, de a ne cunoaşte mai profund, au făcut parte din acest mare dar pentru care îi sunt recunoscătoare în primul rând Domnului şi Sfintei Fecioare Maria. Vă mulţumesc din suflet tuturor pentru tot ce am trăit împreună! (Sr. Cornelia Tufă)

Experienţa pe care am trăit-o la Medjugorje a fost una de neuitat. Aici am trăit cele mai frumoase momente alături de tinerii parohiei noastre şi de preoţii însoţitori. La momentele de rugăciune şi de adoraţie am simţit comuniunea dintre toţi cei prezenţi care îl simţeau pe Dumnezeu prin felul lor de a se ruga. Faptul că se rugau toţi în limba lor a fost momentul cel mai emoţionant şi pot spune cu tărie că Medjugorje este locul în care se întâmplă minuni şi locul în care se găseşte soluţie la orice problemă pe care ai avea-o.
În concluzie, aş vrea să le mulţumesc pe această cale preoţilor organizatori, Andrei şi Iosif care au făcut ca acest pelerinaj să fie unul de neuitat, dar şi tuturor binefăcătorilor care au contribuit cu câte puţin pentru a da tuturor tinerilor şansa de a participa. (Luiza Huşanu)

Pelerinajul de la Medjugorje a fost pentru noi un moment aşteptat cu dor şi nerăbdare. Pe 31 iulie am pornit spre acest loc minunat din Bosnia şi Herţegovina, acolo unde Cerul atinge pământul, alături de tinerii parohiei, de părintele Andrei, de părintele Iosif şi de sora Cornelia. Aceste zile petrecute împreună au fost un prilej prin care am putut experimenta alături de tineri din peste 70 de ţări, comuniunea, bucuria, curajul de a fi creştin. Ne-a bucurat să fim în prezenţa acestor tineri minunaţi din grupul parohiei, deoarece alături de ei am putut trăi cu şi mai multă vitalitate programul festivalului.
Pentru noi trei, această aventură inedită a credinţei trăită sub privirea Sfintei Fecioare Maria, Regina Păcii, ne-a umplut inima, ne-a reamintit că acolo unde este Dumnezeu, nu există teamă. El ne face liberi şi ne întăreşte pentru a fi mărturisitori ai simplităţii, ai iubirii, ai speranţei, ai lui Cristos.
Vă mulţumim din inimă pentru acest timp petrecut împreună, pe care îl datorăm mijlocirii Mariei, Regina Păcii de la Medjugorje, care ne-a chemat pentru a trăi din nou bucuria de a te simţi copil iubit al lui Dumnezeu, şi care a pus în inimile noastre dorinţa de a reveni! Mulţumim! (Oana Vacaru)

După acest pelerinaj rămân în suflet cu multe lucruri, dar în special cu predicile părintelui Iosif, predici pe care le împărţea subliniind trei cuvinte. La rândul meu duc mai departe trei cuvinte definitorii pentru trăirile mele din acest pelerinaj. A simţi - am simţit-o pe Fecioara Maria cum mă ţine în braţe, am simţit cum mă priveşte pe mine, că ştie că eu sunt acolo, la Medjugorje. Credinţă - am fost impresionată de credinţă oamenilor din jur, am văzut credincioşi mândrii, demni, frumoşi, oameni lipsiţi de inhibiţii, suflete minunate. Forţă - am simţit forţa divină cum mă cuprinde astfel încât n-am simţit oboseala şi m-am putut bucura de fiecare moment cu Mama noastră cerească. (Ramona Albert)

Cu bucurie şi linişte în suflet scriu acum aceste rânduri, retrăind fiecare moment petrecut la Medjugorje alături de prietenii mei. Deşi fiecare dintre noi a pornit de acasă cu propriile gânduri şi propuneri, ne-am simţit cel mai aproape de Sfânta Fecioară în momentele de comuniune. Când am râs şi am plâns împreună, când ne-am luat în braţe şi ne-am ţinut de mână. În acele momente, din străini am devenit prieteni în aceeaşi credinţă. Acum am întipărite în minte zâmbetele şi chipurile senine ale zecilor de mii de oameni, precum şi libertatea cu care fiecare dansa şi cânta în limba sa însă cu aceeaşi iubire nemărginită pentru Maria. Am avut alături oameni minunaţi şi săritori, oricând pregătiţi să-ţi ia orice greutate de pe suflet. La Medjugorje m-am simţit iubită şi protejată, văzută şi ascultată atât de Maria cât şi de cei din jurul meu. Am simţit cum o forţă mai mare decât mine îmi dă puterea de a învinge orice dificultate sau oboseala adunată pe parcursul zilei. A fost ceva minunat şi inexplicabil pentru un simplu om cu puteri limitate. Fiind foarte recunoscătoare pentru tot ce am avut ocazia să trăiesc în această săptămână de festival, aş dori să transmit un gând pentru cei ce nu au putut participa până acum: Când Sfânta Fecioară Maria vă cheamă, nu refuzaţi invitaţia sa pentru că exact atunci poate fi şansa voastră de a primi minunea în viaţă. (Roberta Colotin)

Această săptămână petrecută la Medjugorje a însemnat foarte mult. La început am crezut că o să fim obosiţi de câtă rugăciune va fi, dar programul a fost făcut în aşa fel încât să ne fie drag să ne rugăm; nu o fost o obligaţie, ci plăcere. Într-una din zile, la adoraţia ţinută după Sfânta Liturghie, am fost sfătuită să-i vorbesc Domnului despre mine, iar în momentul acela am simţit de parcă cineva chiar mă asculta şi am început să plâng. Cred că toţi tinerii s-au întors acasă cu un gând sau cu o propunere din acest pelerinaj. (Marissa Mihoc)

Pe mine, personal, m-au impresionat momentele de linişte interioară, faptul că între toţi acei oameni, din zeci de ţări, simţeam o linişte sufletească aparte în care mai conta doar conexiunea cu Domnul, chiar dacă în exterior toată lumea îşi manifesta credinţa într-un mod personal. Iar pe de altă parte, sentimentul pe care l-am simţit atunci când zeci de mii de oamenii care cântau şi băteau din palme pentru a-l preamări pe Domnul, este unul de nedescris. (Iustin Husaru)

"Învăţaţi de la Mine... şi veţi găsi pacea" aşa a sunat mesajul cu care am plecat la drum, mesaj cu o mare importanţă, pentru că deschizând mintea şi sufletul pentru a învăţa cele văzute şi auzite vom găsit pacea. Am petrecut nişte clipe pline de har într-un loc în care Maria încă îşi face apariţia. Primul lucru ce m-a fascinat când am ajuns a fost mulţimea, atâtea zeci de mii de oameni, iar pe toţi ne lega credinţa. Unul dintre cele mai emoţionante momente pentru mine a fost venerarea sfintei cruci şi meditaţia cu lumânări, când atâtea rugăciuni, atâtea gânduri, atâtea nevoi, atâtea speranţe, au fost ridicate către cer, toate acestea ne legau în rugăciune, rugăciune înălţată spre cer în şoaptă, prin strigăte sau în gând, rugăciune rostită în atâtea limbi şi ascultată de un singur Dumnezeu şi de o singură Mamă, a fost un moment cu adevărat emoţionant şi profund, moment ce te "zguduia" puternic în interior, iar în exterior singurul lucru ce "răsuna" era liniştea.
Fiecare Liturghie şi adoraţie erau urmate de cântece frumos animate de voluntari, cântece ce îţi făceau să tresalte la propriu, trupul şi sufletul... toate acestea te făceau să te simţi cu adevărat la un festival al tineretului. În aceste zile am fost puşi la încercare atât fizic, parcurgând drumul crucii pe muntele Krijevac, dar şi spiritual trăind cu sufletul fiecare moment, fiecare clipă, fiecare învăţătură primită, plecând de acolo cu un mare bagaj spiritual. Când am ajuns acolo părea un loc rupt de realitate, dar când am plecat am realizat că de fapt, aceea era realitatea. Îndemn la rândul meu pe toţi tinerii să meargă la Medjugorje, "Poate tu nu o vei vedea pe Maria, dar ea sigur te va vedea pe tine!" (Bianca Bişog)

În pelerinajul de la Medjugorje am trăit o adevărată uniune cu Dumnezeu. Aceasta săptămână a fost de neuitat, ne-am rugat dar ne-am şi distrat. Deşi am fost ceea mai mică din grup am reuşit să mă simt bine cu toţi. Mulţumită părintelui Andrei Gherghel şi a părintelui Iosif Amitricioaie zilele aceste au fost unice. Am reuşit să-l simt cu adevărat pe Dumnezeu în fiecare zi, la adoraţie, la rugăciune chiar şi la bansuri. Nu a fost deloc plictisitor cum ar putea părea un pelerinaj. Drumul a fost obositor dar rezultatul chiar m-am surprins mai ales procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare Maria dar şi mărturiile comunităţii Cenacolo.
În sfârşit vreau să le mulţumesc celor care au contribuit la acest pelerinaj şi vreau să le transmit un mesaj, cuvântul CER (credinţă, euharistie, rugăciune). Le recomand tuturor o experienţă de genul şi sper sa pot ajunge la Medjugorje şi anul viitor. (Giorgia Mihoc)

Acest pelerinaj a contribuit şi mai mult la creşterea credinţei mele. Mi-a umplut inima de atâta bucurie; am simţit prezenţa vie a lui Dumnezeu şi a Sfintei Fecioare Maria acolo, între noi cei de faţă. Mă simt binecuvântată că am putut participa la acest minunat festival, dorindu-mi de mult timp să ajung aici. Fiecare zi a avut frumuseţea ei prin diversitatea momentelor: cateheze şi mărturii din partea unor tineri, sfântul Rozariu în mai multe limbi atât la biserică cât şi pe dealul Podbrdo, Calea Sfintei Cruci pe Krijevac, adoraţiile în faţa Preasfântului Sacrament în care se lăsa o linişte extraordinară, nemaiîntâlnită până acum, procesiunea cu statuia Sfintei Fecioare Maria de la Medjugorje prin mulţimea de pelerini, venerarea sfintei cruci şi meditaţia cu lumânări, filmul creat de comunitatea Cenacol.
Sfânta Liturghie a fost animată atât de frumos de corul internaţional de tineri, cu diverse instrumente muzicale încât, de fiecare dată mi se făcea ,,pielea de găină" când îi ascultam. Toate aceste momente au fost atât de profunde, le-am trăit din plin încât au ajuns direct în sufletul meu de pelerin. Mi-a plăcut şi faptul că pe acest tărâm al convertirii există multe spovezi, unde toţi pelerinii au posibilitatea de a face o spovadă bună spre purificarea sufletului. Am venit cu mare entuziasm şi am pus la picioarele Maicii Domnului toate rugăciunile mele. De asemenea, toţi participanţii au fost plini de fericire dansând, aplaudând şi cântând împreună pentru Isus şi Sfânta Fecioară Maria. Ea era acolo şi ne privea cu atâta gingăşie, blândeţe, iubire. Am plecat de la Medjugorje cu multe învăţături. Vă pot transmite una dintre ele, şi anume, am învăţat ce înseamnă cuvântul CER: C de la credinţă, E de la Euharistie, R de la rugăciune. Ca să moştenim CERUL e nevoie să punem în practică aceste trei cuvinte. Propunerea mea a fost să am grijă ca acestea trei elemente să existe permanent în viaţa mea. Cu siguranţă dacă voi mai avea ocazia, mă voi întoarce cu mare drag la Medjugorje să mai trăiesc încă o dată acele momente pline de har. (Marina Margareta Ferenţ)

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 1-6 august: Festivalul Tinerilor de la Medjugorje

* * *

Înregistrările video dublate în limba română de la Festivalul Internaţional al Tinerilor (Mladifest) pot fi urmărite pe canalul de youtube Media MIR Medjugorje RO.
 

lecturi: 1345.