Un pelerinaj penitenţial pentru a îmbrăţişa populaţiile indigene

de Massimiliano Menichetti

Vor fi şase zile intense cele pe care Papa Francisc se pregăteşte să le trăiască în Canada. Îl aşteaptă o ţară întreagă, în parte rănită datorită ororilor din trecut, în care popoarele indigene au îndurat violenţe şi privaţiuni, din cauza mentalităţii coloniale care a exprimat politici şi practici de asimilare culturală menite elimine identitatea aborigenilor.

Papa însuşi a reafirmat că această vizită va fi un "pelerinaj penitenţial" pentru "a contribui la drumul de reconciliere şi vindecare întreprins deja". Papa Francisc va atinge din nou, după întâlnirile avute în Vatican în lunile trecute, durerea şi suferinţa comunităţilor originare. Va cere iertare, se va ruga şi va duce lumina speranţei şi a reconcilierii, care nu poate face abstracţie de căutarea adevărului, de purificarea memoriei, de apropierea de victimele abuzurilor şi samavolniciilor. În centrul acestei a 37-a călătorii apostolice a Papei Francisc şi întâlnirea cu Biserica din Canada care trăieşte, ca în multe ţări, provocarea unui context puternic secularizat. În acest interviu acordat mass-media vaticane cardinalul secretar de stat Pietro Parolin evidenţiază că papa vrea să manifeste apropierea sa în mod concret de populaţiile suferinde, "să se roage cu ele şi să devină pelerin printre ei".

Eminenţă, Papa Francisc se pregăteşte să plece în Canada, o călătorie foarte dorită?

Da, desigur o călătorie foarte dorită, în centrul căreia va fi îmbrăţişarea cu populaţiile indigene şi cu Biserica locală. Aşa cum a amintit Sfântul Părinte duminica trecută, spunând: "Voi veni între voi mai ales în numele lui Isus pentru a întâlni şi a îmbrăţişa populaţiile indigene". Papa a manifestat în mai multe ocazii o mare atenţie faţă de populaţiile autohtone: mă gândesc la diferite vizite în călătoriile sale, la numeroase întâlniri avute în Vatican precum şi la exortaţia apostolică Querida Amazonia. În cazul populaţiilor indigene canadiene, este vorba - a specificat tot duminică - de un "pelerinaj penitenţial", care urmează după întâlnirile avute cu unii reprezentanţi ai lor la Roma între martie şi aprilie. După ascultare şi o primă întâlnire este acum aşadar oportunitatea de a avea o împărtăşire mai amplă: papa va călători mai multe zile în locuri foarte distante între ele, cu dorinţa de a vizita comunităţile indigene acolo unde trăiesc. Desigur că este imposibil să răspundă la toate invitaţiile şi să viziteze toate locurile, dar Sfântul Părinte este cu siguranţă mânat de voinţa de a manifesta o apropiere concretă. Iată, aş spune că apropierea este, şi în acest caz, cuvântul cheie: papa nu vrea numai să spună nişte cuvinte, ci mai ales să se apropie, să manifeste apropierea sa în mod concret. De aceea porneşte în călătorie, pentru a atinge cu mâinile sale suferinţele acelor populaţi, a se ruga cu ele şi a deveni pelerin printre ele.

În aprilie, Sfântul Părinte a cerut iertare pentru participarea unor catolici în răul făcut populaţiilor indigene, îndeosebi pentru cei care au avut responsabilităţi în cadrul şcolilor rezidenţiale între sfârşitul secolului al XIX-lea şi ultimele decenii ale secolului al XX-lea. Întâlnirea, iertarea şi reconcilierea vor conduce aşadar aceste şase zile canadiene?

Cu toţii ne amintim, la întâlnirea din 1 aprilie papa a exprimat ruşine şi indignare pentru acţiunile multor creştini care, în loc să dea mărturie despre evanghelie, s-au adaptat la mentalitatea colonială şi la politicile guvernamentale de asimilare culturală din trecut, care au vătămat grav comunităţile indigene. Îndeosebi, a fost dureros rolul unor catolici în aşa-numitul sistem al şcolilor rezidenţiale, care a comportat îndepărtarea multor copii indigeni de familiile lor. Acest context istoric configurează şi caracterizează dimensiunea penitenţială, aşa cum aminteam mai înainte, a acestei călătorii, în care cu siguranţă se vor evidenţia temele vindecării rănilor şi a reconcilierii. Dar nu numai asta, pentru că întâlnirile, pe urma celor călduroase care au avut loc la Roma, vor fi şi sub semnul fraternităţii şi speranţei. Şi vor fi şi sub semnul reflecţiei asupra rolului pe care populaţiile indigene îl au şi astăzi. De fapt, poate fi util pentru toţi să redescopere multe valori şi învăţături ale lor. Mă gândesc, de exemplu, la atenţia faţă de familie şi faţă de comunitate, la grija faţă de creaţie, la importanţa atribuită spiritualităţii, la legătura puternică între generaţii, la respectul faţă de bătrâni... În această privinţă, papa ţine în mod deosebit să celebreze sărbătoarea sfinţilor Ioachim şi Ana, bunicii lui Isus, chiar în contextul acestei călătorii.

Succesorul lui Petru va întări în credinţă Biserica Catolică, va participa, din dorinţa sa expresă, la pelerinajul la Lacul Sfânta Ana. Ar putea cere un nou elan evanghelizator într-o ţară cu mari resurse, nu numai naturale?

În fiecare călătorie apostolică a sa, şi mai în general în slujirea sa, Sfântul Părinte nu numai că întăreşte comunitatea creştină, ci doreşte şi să fie, să se manifeste, frate în credinţă împreună cu poporul lui Dumnezeu, devenind pelerin la locurile pe care le vizitează şi la tradiţiile religioase pe care le întâlneşte. Astfel, a voit cu putere să trăiască un moment liturgic la Lacul Sfânta Ana, care este numit de autohtoni "lacul lui Dumnezeu". Acolo, de peste o sută de ani, se desfăşoară un pelerinaj în cinstea Sfintei Ana, bunica lui Isus, şi în acele ape se scaldă mulţi bolnavi şi persoane rănite în trup sau în spirit. În acel loc deosebit şi în contextul unui cadru natural foarte sugestiv, va fi frumos, cu privire la evanghelizare, să se întoarcă la izvoarele credinţei: să ne gândim la Isus care adapă şi vindecă revărsând în inimi apa Duhului, apa care ţâşneşte spre viaţa veşnică. În acelaşi timp, ca în celelalte etape din alte călătorii, papa nu va evita să amintească urgenţa evanghelizării într-un context puternic secularizat, bazându-se tocmai pe provocările pe care secularismul le pune priorităţilor noastre pastorale, limbajelor noastre şi, în general, modului nostru de a fi Biserică şi de a mărturisi astăzi credinţa.

Motoul vizitei este "A merge împreună". Ce aşteaptă Sfântul Părinte de la această călătorie?

Acest moto, în afară de a indica parcursul care a fost întreprins cu comunităţile indigene canadiene, evocă termenul "sinod". Aşa cum a reafirmat adesea papa, sinodul nu este un eveniment ocazional, ci este mai degrabă un stil eclezial pe care toţi suntem chemaţi să-l asumăm în spiritul evangheliei şi al primelor comunităţi creştine, un stil care se concretizează în ascultarea reciprocă, în dialog, în discernământul pastoral comunitar şi în fraternitate. Îmi imaginez că tocmai în acest spirit papa nu va evita să vestească, încă o dată, cuvântul profetic al evangheliei care invită să ţesem fraternitate, să construim pace, să depăşim diviziunile, care adesea sunt rod nu numai al egoismelor personale, ci şi al mentalităţilor şi viziunilor deformate. În acest sens, amintind importanţa carităţii reciproce, Sfântul Părinte doreşte desigur să poată încuraja în mod semnificativ drumul deja început de Biserica şi de societatea canadiană pe calea reconcilierii şi a vindecării. Un drum care, pornind de la o "purificare a memoriei", să reînsufleţească dorinţa unui drum fratern în care toţi - Biserică şi societate civilă - să fie implicate împreună. Ca în multe domenii, acest "a merge împreună" este esenţial, astăzi mai mult ca oricând: de fapt, numai în acest mod este posibil a construi şi a se deschide spre un viitor de speranţă.

(După L'Osservatore Romano, 23 iulie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 418.