Papa Francisc: Angelus (17 iulie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Evanghelia de la liturgia din această duminică ne prezintă un viu tablou familial cu Marta şi Maria, două surori care oferă ospitalitate lui Isus în casa lor (cf. Lc 10,38-42). Marta se apucă imediat de treabă pentru primirea oaspeţilor, în timp ce Maria se aşază la picioarele lui Isus pentru a-l asculta. Atunci Marta se adresează Învăţătorului şi îi cere să-i spună Mariei ca s-o ajute. Plângerea Martei nu pare nelalocul ei; ba chiar simţim să-i dăm dreptate. Şi totuşi Isus îi răspunde: "Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijeşti şi te frămânţi, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată" (Lc 10,41-42). Este un răspuns care surprinde. Însă Isus de multe ori răstoarnă modul nostru de a gândi. Să ne întrebăm pentru ce Domnul, chiar apreciind grija generoasă a Martei, afirmă că atitudinea Mariei este de preferat.

"Filozofia" Martei pare aceasta: mai întâi datoria, apoi plăcerea. De fapt, ospitalitatea nu este făcută din cuvinte frumoase, ci cere ca să se aprindă cuptoarele, să se facă tot ceea ce este necesar pentru ca oaspetele să se poată simţi bine primit. Acest lucru, Isus îl ştie foarte bine. Şi de fapt recunoaşte angajarea Martei. Însă, vrea să o facă să înţeleagă că există o ordine nouă de prioritate, diferită de aceea care până acum a urmat-o. Maria a intuit că există o "parte mai bună" căreia trebuie să i se dea primul loc. Tot restul vine după aceea, ca un curs de apă care iese din izvor. Şi astfel să ne întrebăm: ce este această "parte mai bună"? Este ascultarea cuvintelor lui Isus. Spune Evanghelia: "Maria, stând la picioarele Domnului, asculta cuvântul lui" (v. 39). Să notăm: nu asculta stând în picioare, făcând altceva, ci s-a aşezat la picioarele lui Isus. A înţeles că el nu este un oaspete ca alţii. La prima vedere pare că a venit să primească, pentru că are nevoie de hrană şi de o cazare, dar în realitate, Învăţătorul a venit pentru a ni se dărui pe el însuşi prin cuvântul său.

Cuvântul lui Isus nu este abstract, este o învăţătură care atinge şi plăsmuieşte viaţa, o schimbă, o eliberează de opacităţile răului, potoleşte şi insuflă o bucurie care nu trece: cuvântul lui Isus este partea mai bună, aceea pe care a ales-o Maria. Pentru aceasta ea îi dă primul loc: se opreşte şi ascultă. Restul va veni după aceea. Asta nu ia nimic din valoarea angajării practice, însă ea nu trebuie să preceadă, ci să izvorască din ascultarea cuvântului lui Isus, trebuie să fie animată de Duhul său. Altminteri se reduce la o copleşire şi agitare pentru multe lucruri, se reduce la un activism steril.

Fraţilor şi surorilor, să profităm de acest timp de concedii, pentru a ne opri şi a sta în ascultarea lui Isus. Astăzi este tot mai greu de a găsi momente libere pentru a medita. Pentru atâtea persoane ritmurile de muncă sunt frenetice, care uzează. Perioada estivală poate să fie preţioasă şi pentru a deschide Evanghelia şi a o citi lent, fără grabă, un text în fiecare zi, un mic text din Evanghelie. Şi asta ne face să intrăm în această dinamică a lui Isus. Să ne lăsăm interogaţi de acele pagini, să ne întrebăm cum merge viaţa noastră, viaţa mea, dacă este în linie cu ceea ce spune Isus sau nu chiar aşa. Îndeosebi, să ne întrebăm: când încep ziua, mă arunc orbeşte în lucrurile de făcut, sau caut mai întâi inspiraţie în cuvântul lui Dumnezeu? Uneori noi începem zilele în mod automat, să facem lucrurile... ca găinile. Nu. Trebuie să începem zilele înainte de toate privind la Domnul, luând cuvântul său, scurt, dar aceasta să fie inspiraţia zilei. Dacă dimineaţa ieşim din casă păstrând în minte un cuvânt al lui Isus, cu siguranţă ziua va căpăta un ton marcat de acel cuvânt, care are puterea de a orienta acţiunile noastre după ceea ce vrea Domnul.

Fecioara Maria să ne înveţe să alegem partea mai bună, care nu ne va fi luată.

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori!

Ieri la Ellwangen (Germania) a fost beatificat Ioan Filip Jeningen, preot din Societatea lui Isus, care a trăit în Germania în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Şi-a desfăşurat slujirea printre populaţiile rurale din ducatul de Württemberg. Vestitor neobosit al Evangheliei, a ajuns la persoane de orice clasă socială, însufleţit de mare spirit apostolic şi de o devoţiune mariană specială. Exemplul şi mijlocirea acestui preot să ne ajute să simţim bucuria de a împărtăşi Evanghelia cu fraţii noştri. Aplauze pentru noul fericit!

Exprim din nou apropierea mea de poporul din Sri Lanka. Iubiţi fraţi şi surori, mă unesc cu voi în rugăciune şi îndemn toate părţile să caute o soluţie paşnică la criza actuală, în favoarea, îndeosebi, a celor mai săraci, respectând drepturile tuturor. Mă asociez cu conducătorii religioşi implorând pe toţi să se abţină de la orice formă de violenţă şi de a demara un proces de dialog pentru binele comun.

Şi sunt mereu aproape şi de martirizata populaţie ucraineană, lovită în fiecare zi de o ploaie de bombe. Cum de nu se înţelege că războiul creează numai distrugere şi moarte, îndepărtând popoarele, ucigând adevărul şi dialogul? Mă rog şi doresc ca toţi actorii internaţionali să se străduiască pentru a relua negocierile, nu pentru a alimenta nesăbuinţa războiului.

Duminica viitoare, cu ajutorul lui Dumnezeu, voi pleca în Canada; pentru aceasta doresc acum să mă adresez tuturor locuitorilor din acea ţară. Iubiţi fraţi şi surori din Canada, aşa cum ştiţi, voi veni între voi mai ales în numele lui Isus pentru a întâlni şi a îmbrăţişa populaţiile indigene. Din păcate, în Canada, mulţi creştini, inclusiv unii membri ai institutelor călugăreşti, au contribuit la politicile de asimilare culturală care, în trecut, au dăunat grav, în diferite moduri, comunităţile native. Pentru aceasta, recent am primit în Vatican câteva grupuri, reprezentanţi ai popoarelor indigene, cărora le-am manifestat durerea mea şi solidaritatea mea pentru răul pe care l-au îndurat. Şi acum mă pregătesc să fac un pelerinaj penitenţial, care sper, cu harul lui Dumnezeu, să poată contribui la drumul de vindecare şi reconciliere întreprins deja. Vă mulţumesc încă de acum pentru toată munca de pregătire şi pentru primirea pe care mi-o veţi rezerva. Mulţumesc tuturor! Şi vă cer cu rugăminte să mă însoţiţi cu rugăciunea.

Şi acum vă salut pe voi, dragi romani şi pelerini, îndeosebi Surorile Învierii şi Misionarele Preasfintei Inimi, care desfăşoară la Roma capitulele lor generale. Salut credincioşii de la Hermandad de la Virgen de las Nieves, din Los Palacios y Villafranca (Sevilla), şi tinerii care urmează cursul de formare al mişcării Regnum Christi. Se fac auziţi tinerii!

Îmi face plăcere întorc salutul pe care mi l-au adresat tinerii participanţi la Giffoni Film Festival, care anul acesta este dedicat celor "invizibili", adică persoanelor care sunt puse deoparte şi excluse din viaţa socială. Mulţumesc şi urări! Şi salut şi tinerii Neprihănitei.

Urez tuturor o duminică frumoasă şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 157.