Moştenirea Sfântului Benedict, o lumină pentru Europa desfigurată de război

de Amedeo Lomonaco

"Omul lui Dumnezeu care a strălucit pe acest pământ cu atâtea minuni nu a strălucit mai puţin cu elocvenţa cu care a ştiut să expună doctrina sa". Cu aceste cuvinte Sfântul Grigore cel Mare îl descrie pe Sfântul Benedict de Norcia, care a trăit în secolul al V-lea şi al VI-lea d.C. şi proclamat patron al Europei în 1964 de Papa Paul al VI-lea. Fondator al monahismului occidental, Sfântul Benedict a avut o influenţă fundamentală în cultura europeană. Regula sa este o sinteză a spiritualităţii orientale şi a activităţii occidentale în care liniile directoare "ora et labora" se alătură de evanghelia întrupată. De muncă şi rugăciune are nevoie Europa, rănită în secolul al XX-lea de două războaie mondială şi în acest timp zguduită de conflictul din Ucraina. Este ceea ce subliniază pr. Fabrizio Messina Cicchetti, director al bibliotecii de stat de la monumentul naţional "Sfânta Scolastica" adăugând că Sfântul Benedict ne-ar spune astăzi un cuvânt în mod deosebit: pace!

Cum este posibil, în actualul scenariu european răscolit de războiul din Ucraina, să se parcurgă căi de pace mergând pe urmele Sfântului Benedict?

Sfântul Benedict când începe parcursul său, printr-o căutare a lui Dumnezeu foarte personală, face asta urcând la Subiaco şi căutându-l pe Domnul. Asta are loc pentru el într-o primă experienţă de tip eremitic. Aşa cum ne aminteşte Sfântul Grigore cel Mare, Benedict trăieşte numai cu el însuşi sub privirea lui Dumnezeu. Este o căutare a lui Dumnezeu care este deci o căutare a păcii. O căutare a păcii pentru sine pe care foarte repede Benedict va fi chemat s-o ofere discipolilor săi. Este un stil de viaţă ceea ce inaugurează Benedict, sau mai bine zis continuă, pe urma evangheliei. Benedict pe munte îl întâlneşte pe Cristos, aşa cum discipolii l-au văzut transfigurat. Şi în lumina aceea ascultă glasul Tatălui care spune: "Acesta este Fiul meu". Adevărata căutare a păcii pentru Europa, pentru Ucraina, pentru Rusia şi pentru toate ţările implicate în acest măcel inutil este exact aceea de a regăsi în Cristos izvorul păcii, al luminii. Aşa cum a făcut Sfântul Benedict. O pace care nu este numai intimă, personală. Ci este o pace care se poate dărui realmente altora pentru că este pacea lui Cristos. El însuşi a spus asta: "Pacea mea vă las vouă", nu aşa cum o dă lumea.

Pentru a găsi căi de pace Europa are nevoie să redescopere propria identitate, propriile rădăcini. Are nevoie şi să fie reedificată cu doi pilaştri ai operei benedictine, rugăciunea şi munca. Aceste pietre de hotar pot ajuta Europa să iasă din situaţiile sale de întuneric?

Cred că da, pentru că experienţa Sfântului Benedict, deşi departe de noi cu multe secole, este actuală: acolo unde există o identitate puternic ancorată în evanghelie, care recunoaşte în Cristos pe cel care trebuie urmat şi imitat, acest lucru nu poate decât să genereze pace. Nu poate decât să genereze o conştiinţă a unei ucenicii care în mod necesar trăieşte din rugăciune, adică din întâlnirea cu Domnul. O rugăciune împărtăşită care devine şi întâlnire cu fraţii şi un mers împreună cu Cristos. Rugăciunea şi munca sunt fundamentele Regulii Sfântului Benedict, dar sunt şi fundamentele unei societăţi, ale unei ţări care vrea cu adevărat să regăsească propria libertate, propria identitate, trăind sub privirea evangheliei o nouă eră de pace şi de seninătate.

Numeroasele mănăstiri apărute pe urma carismei Sfântului Benedict sunt una din moştenirile patronului Europei. Aceste spaţii de rugăciune, răspândite în toată lumea, sunt astăzi nişte făclii în care se reflectă cele mai autentice speranţe de reconciliere...

În cursul secolelor monahismul benedictin s-a răspândit mai întâi în continentul european şi apoi în toată lumea. Astăzi Ordinul este prezent, prin mănăstirile sale, în toate cele cinci continente. Mănăstirile sunt cu siguranţă garanţia unei prezenţe de bărbaţi şi de femei angajaţi să creeze comuniunea. Sunt locuri de rugăciune şi de muncă dar, mai ales, sunt locuri de comuniune. Benedict prescrie în Regulă primirea: de fapt, mănăstirile sunt locuri deschise pentru primire. Toţi avem posibilitatea să trăim în mănăstiri o experienţă împărtăşită de rugăciune, de muncă, de căutare a lui Dumnezeu.

Care ar fi astăzi, în aceste zile aşa de dificile, mesajul Sfântului Benedict? Ce ne-ar spune?

Cred că Sfântul Benedict, definit "pacis nuntius" (vestitor de pace) de Papa Paul al VI-lea când este proclamat patron al Europei, ne-ar adresa acest cuvânt: pace! Nu este un cuvânt sigur, nu este un concept abstract, ci un adevăr de urmărit şi de trăit. Pacea pe care Benedict ne-o aduce este pacea lui Cristos. Este pacea pentru care Cristos şi-a dat viaţa. Dacă nu deschidem porţile lui Cristos, vom rămâne fără pace.

(După Vatican News, 11 iulie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 99.