Anul pastoral
2023‑2024

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Papa Francisc: "Gata cu polemicile despre liturgie, să redescoperim frumusețea sa"

O scrisoare apostolică despre liturgie adresată poporului lui Dumnezeu, pentru a aminti semnificația profundă a celebrării euharistice așa cum a reieșit din Conciliu și pentru a invita la formarea liturgică. Papa Francisc publică Desiderio desideravi, care cu cele 65 de paragrafe ale sale reelaborează rezultatele adunării plenare a Dicasterului pentru Cultul Divin din februarie 2019 și urmează după motu proprio Traditiones custodes, reafirmând importanța comuniunii ecleziale în jurul ritului provenit din reforma liturgică post-conciliară. Nu este vorba de o nouă instrucțiune sau de un directoriu cu norme specifice, ci mai degrabă de o meditație pentru a înțelege frumusețea celebrării liturgice și rolul său în evanghelizare. Și se încheie cu un apel: "Să abandonăm polemicile pentru a asculta împreună ce anume spune Bisericii Duhul, să păstrăm comuniunea, să continuăm să ne uimim față de frumusețea liturgiei" (nr. 65).

Credința creștină, scrie Papa Francisc, ori este întâlnire cu Isus viu, ori nu este. Și "liturgia ne garantează posibilitatea acestei întâlniri. Nouă nu ne este de folos o amintire vagă a Ultimei Cine: noi avem nevoie să fim prezenți la Cina aceea". Amintind importanța constituției Sacrosanctum Concilium al Conciliului al II-lea din Vatican, care a dus la redescoperirea înțelegerii teologice a liturgiei, papa adaugă: "Aș vrea ca frumusețea celebrării creștine și a consecințelor sale necesare în viața Bisericii, să nu fie deformată de o înțelegere superficială și reductivă a valorii sale sau, și mai rău, de o instrumentalizare a sa în slujba vreunei viziuni ideologice, oricare ar fi ea" (nr. 16).

După a ce avertizat cu privire la "mondenitatea spirituală" și la gnosticismul și neo-pelagianismul care o alimentează, Papa Francisc afirmă că "a participa la jertfa euharistică nu este o cucerire a noastră ca și cum ne-am putea lăuda cu asta în fața lui Dumnezeu și a fraților" și că "liturgia nu are nimic de-a face cu un moralism ascetic: este darul Paștelui Domnului care, primit cu docilitate, face nouă viața noastră. Nu se intră în cenacol decât prin forța de atracție a dorinței sale de a mânca Paștele cu noi" (nr. 20). Pentru a ne vindeca de mondenitatea spirituală este necesar să redescoperim frumusețea liturgiei, dar această redescoperire "nu este căutarea unui estetism ritual care se complace numai în îngrijirea formalității exterioare a unui rit sau se mulțumește cu o respectare scrupuloasă a rubricilor. Desigur această afirmație nu vrea în niciun mod să aprobe atitudinea opusă care confundă simplitatea cu o banalitate neglijentă, esențialitatea cu o superficialitate ignorantă, concretețea acțiunii rituale cu un funcționalism practic exasperat" (nr. 22).

Papa spune că "fiecare aspect al celebrării trebuie îngrijit (spațiu, timp, gesturi, cuvinte, obiecte, veșminte, cântare, muzică, ...) și fiecare rubrică trebuie respectată: ar fi suficientă această atenție pentru a evita să i se fure adunării ceea ce i se cuvine, adică misterul pascal celebrat în modalitatea rituală pe care Biserica o stabilește. Dar chiar dacă și calitatea și norma acțiunii celebrative ar fi garantate, asta nu ar fi suficient pentru a face deplină participarea noastră" (nr. 23). De fapt, dacă lipsește "uimirea față de misterul pascal" prezent "în concretețea semnelor sacramentale, cu adevărat am putea risca să fim impermeabili la oceanul de har care inundă fiecare celebrare" (nr. 24). Această uimire, clarifică Papa Francisc, nu are nimic de-a face "cu expresia afumată «simț al misterului»: uneori printre presupusele capete de imputare împotriva reformei liturgice există și acela că - se spune - l-a eliminat din celebrare". Uimirea despre care vorbește papa nu este un soi de rătăcire în fața unei realități obscure sau a unui rit enigmatic, ci este, "dimpotrivă, uimirea față de faptul că planul de mântuire al lui Dumnezeu ne-a fost revelat în Paștele lui Isus" (nr. 25).

Așadar, cum se recuperează capacitatea de a trăi în plinătate acțiunea liturgică? În fața rătăcirii post-modernității, a individualismului, a subiectivismului și a spiritualismului abstract, papa invită la întoarcerea la marile constituții conciliare, care nu sunt separabile între ele. Și scrie că "ar fi banal să se citească tensiunile, prezente din păcate în jurul celebrării, ca o simplă divergență între diferite sensibilități față de o formă rituală. Problematica este înainte de toate ecleziologică" (nr. 31). Așadar, în spatele luptelor cu privire la rit se ascund diferite concepții despre Biserică. Nu se poate spune, precizează pontiful, că se recunoaște validitatea Conciliului și nu se primește reforma liturgică născută din Sacrosanctum Concilium.

Citându-l pe teologul Romano Guardini, foarte prezent în scrisoarea apostolică, Papa Francisc afirmă că, fără formare liturgică, "reformele în rit și în text nu ajută mult" (nr. 34). Insistă asupra importanței formării, înainte de toate în seminarii: "O planificare liturgico-sapiențială a formării teologice în seminarii ar avea cu siguranță și efecte pozitive în acțiunea pastorală. Nu există aspect al vieții ecleziale care să nu găsească în ea culmea sa și izvorul său. Pastorația de ansamblu, organică, integrată, mai mult decât să fie rezultatul unor programe elaborate este consecința punerii în centrul vieții comunității celebrarea euharistică duminicală, fundament al comuniunii. Înțelegerea teologică a liturgiei nu permite în niciun mod de a înțelege aceste cuvinte ca și cum totul s-ar reduce la aspectul cultual. O celebrare care nu evanghelizează nu este autentică, așa cum nu este autentică o vestire care nu duce la întâlnirea cu Cel Înviat în celebrare: după aceea, ambele, fără mărturia carității, sunt ca o aramă care sună sau ca un chimval care zăngănește" (nr. 37).

Este important, mai explică papa, să se educe la înțelegerea simbolurilor, tot mai dificilă pentru omul modern. Un mod pentru a face asta "este cu siguranță acela de a avea grijă de arta de a celebra", care "nu poate fi redusă numai la respectarea unui aparat de rubrici și nici nu poate fi gândită ca o fantezistă - uneori sălbatică - creativitate fără reguli. Ritul este în sine însuși normă și norma nu este niciodată scop în sine, ci este mereu în slujba realității mai înalte pe care vrea s-o păzească" (nr. 48). Arta de a celebra nu se învață "pentru că se frecventează un curs de public speaking sau de tehnici de comunicare convingătoare", este nevoie de "o dedicare diligentă pentru celebrare lăsând ca însăși celebrarea să ne transmită arta sa" (nr. 50). Și "între gesturile rituale care aparțin întregii adunări ocupă un loc de importanță absolută tăcerea", care "mișcă la căință și la dorința de convertire; trezește ascultarea cuvântului și rugăciunea; dispune la adorarea trupului și sângelui lui Cristos" (nr. 52).

Apoi Papa Francisc afirmă că în comunitățile creștine modul lor de a trăi celebrarea "este condiționat - în bine și, din păcate, și în rău - de modul în care parohul lor prezidează adunarea". Și prezintă diferite "modele" de prezidare nepotrivite, chiar dacă sunt de semn opus: "rigiditate austeră sau creativitate exasperată; dezinvoltură grăbită sau încetineală exagerată: neglijență dezordonată sau meticulozitate excesivă; afabilitate supraabundentă sau impasibilitate sacră". Toate sunt modele care au o unică rădăcină: "un personalism exasperat al stilului de celebrare care, uneori, exprimă o manie greșit ascunsă de protagonism" (nr. 54), amplificată atunci când celebrările sunt transmise on-line. În timp ce "a prezida Euharistia înseamnă a fi cufundați în cuptorul iubirii lui Dumnezeu. Când ne este dat să înțelegem, sau chiar numai să intuim, această realitate, cu siguranță nu mai avem nevoie de un directoriu care să ne impună un comportament adecvat" (nr. 57).

Papa încheie scrisoarea cerând "tuturor episcopilor, preoților și diaconilor, formatorilor din seminarii, profesorilor din facultățile teologice și din școlile de teologie, tuturor cateheților și catehetelor, să ajute poporul sfânt al lui Dumnezeu să ia din acela care este din totdeauna primul izvor al spiritualității creștine", reafirmând ceea ce este stabilit în Traditiones custodes, pentru ca "Biserica să poată înălța, în varietatea limbilor, o singură și identică rugăciune capabilă să exprime unitatea sa" și această unică rugăciune este Ritualul Roman provenit din reforma conciliară și stabilit de sfinții pontifi Paul al VI-lea și Ioan Paul al II-lea".

(După Vatican News, 29 iunie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătrașcu


 

lecturi: 102.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat