Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Sesiunea Plenară a Dicasterului pentru Dialogul Interreligios (6 iunie 2022)

Domnilor cardinali,
Iubiţi fraţi în episcopat,
Dragi surori şi fraţi!

Vă spun bun-venit cordial şi îi mulţumesc cardinalului Miguel Ángel Ayuso Guixot pentru cuvintele pe care mi le-a adresat în numele vostru. Sunt bucuros să vă întâlnesc cu ocazia sesiunii plenare a Dicasterului pentru Dialogul Interreligios, în ziua de după solemnitatea Rusaliilor.

Subliniez asta pentru că Sfântul Paul al VI-lea a anunţat naşterea "Secretariatului pentru necreştini" în omilia de la Rusalii din 1964, în timpul Conciliului al II-lea din Vatican. A făcut asta înainte de promulgarea declaraţiei Nostra aetate despre relaţiile Bisericii cu religiile necreştine, şi înainte de enciclica Ecclesiam suam, considerată magna charta a dialogului în diferitele sale forme. Acest drum Duhul a făcut să fie parcurs în aproape şaizeci de ani! Intuiţia Papei Paul se baza pe conştiinţa dezvoltării exponenţiale a relaţiilor dintre persoane şi comunităţi din diferite culturi, limbi şi religii - un aspect a ceea ce astăzi numim globalizare -; şi punea Secretariatul "în Biserică drept semn vizibil şi instituţional al dialogului" cu persoanele de alte religii (Discurs adresat membrilor şi consultanţilor Secretariatului, 25 septembrie 1968). Asta, la 25 septembrie 1968.

Tocmai a intrat în vigoare constituţia apostolică Praedicate Evangelium despre Curia Romană şi acest sector al slujirii sale aduse Bisericii şi lumii nu a pierdut nimic din propria relevanţă. Dimpotrivă, globalizarea şi accelerarea comunicaţiilor internaţionale fac dialogul în general, şi dialogul interreligios în special, o problemă crucială. Consider foarte oportun că, pentru această sesiune plenară, aţi ales tema Dialogul interreligios şi convieţuirea, în momentul în care toată Biserica vrea să crească în sinodalitate, să crească drept "Biserică a ascultării reciproce în care fiecare are ceva de învăţat" (PE, 4). Împreună cu toată Curia astfel vă veţi putea însuşi "paradigma spiritualităţii Conciliului exprimată în vechea istorie a bunului samaritean", conform căreia "faţa lui Cristos se află pe faţa fiecărei fiinţe umane, în special a bărbatului şi a femeii care suferă" (ibidem, 11).

Lumea noastră, tot mai interconectată, nu este la fel de fraternă şi convieţuitoare, dimpotrivă! În acest context, Dicasterul vostru, "conştient că dialogul interreligios se concretizează prin acţiune, prin schimbul teologic şi experienţa spirituală, ... promovează între toţi oamenii o adevărată căutare a lui Dumnezeu" (ibidem, 149). Aceasta este misiunea voastră: a promova cu alţi credincioşi, în mod fratern şi convieţuitor, drumul căutării lui Dumnezeu; considerând persoanele de alte religii nu în mod abstract, ci concret, cu o istorie, a dorinţelor, a rănilor, a viselor. Numai astfel vom putea construi împreună o lume locuibilă pentru toţi, în pace. În faţa desfăşurării crizelor şi conflictelor "unii încearcă să fugă de realitate refugiindu-se în lumi private, iar alţii o înfruntă cu violenţă distrugătoare, însă între indiferenţa egoistă şi protestul violent există o opţiune mereu posibilă: dialogul" (Enciclica Fratelli tutti, 199).

Fiecare bărbat şi fiecare femeie este ca o pietricică dintr-un mozaic imens, care este deja frumoasă în sine, dar numai împreună cu celelalte pietricele compune o imagine, în convieţuirea diferenţelor. A fi convieţuitori cu cineva înseamnă şi a imagina şi a construi un viitor fericit cu celălalt. De fapt, convieţuirea face să răsune dorinţa de comuniune care locuieşte în inima fiecărei fiinţe umane, graţie căreia toţi pot să vorbească între ei, îşi pot schimba proiecte şi îşi pot schiţa un viitor împreună. Convieţuirea uneşte din punct de vedere social, dar fără a-l coloniza pe celălalt şi protejându-i identitatea. În acest sens, are o relevanţă politică drept alternativă la fragmentarea socială şi la conflict.

Vă încurajez pe voi toţi să cultivaţi spiritul şi stilul convieţuirii în raporturile voastre cu persoanele din alte tradiţii religioase: avem mult nevoie de asta azi în Biserică şi în lume! Amintim că Domnul Isus a fraternizat cu toţi, care a frecventat persoane considerate păcătoase sau impure, care a împărtăşit fără prejudecăţi masa vameşilor. Şi tot în timpul unei mese comune El s-a arătat ca servitorul şi prietenul fidel până la sfârşit, şi apoi ca Înviat, Cel Viu care ne dăruieşte harul unei convieţuiri universale. Acesta este cuvântul pe care eu aş vrea să vi-l las: convieţuire.

Iubiţi fraţi şi surori, vă mulţumesc pentru munca voastră, în special pentru aceea mai ascunsă, mai puţin vizibilă, şi uneori poate şi un pic plictisitoare. Sfânta Fecioară Maria să vă însoţească şi să vă păstreze în docilitate deplină faţă de Duhul Sfânt. Binecuvântez din inimă pe fiecare dintre voi şi pe cei din familiile voastre. Şi vă cer cu rugăminte să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 78.