Pauline-Marie Jaricot - laică misionară, fericită

Duminică, 22 mai 2022, la Lyon, Pauline-Marie Jaricot a fost ridicată la cinstea altarelor fiind declarată fericită. La originea beatificării stă miracolul atribuit mijlocirii fericitei Pauline Jaricot cu readucerea la viaţă a unei fetiţe franceze, cu numele de Mayline Tran, în vârstă de 3 ani (în 2012), sufocată cu un aliment solid.

Ceva despre viaţa fericitei Pauline-Marie Jaricot auzisem pentru prima dată la Roma, în anul 1991. În capela mănăstirii surorilor ce mă găzduiau, la rugăciunea de seara, invocau ajutorul fondatoarei Congregaţiei Jesus-Marie, pe nume Claudine Thevenet, soră lyoneză, contemporană Paulinei Jaricot. Mai mult, cu prilejul evocării istoricului congregaţiei lor, surorile aminteau despre prima casă construită pe terenul cumpărat de la fratele Paulinei Jaricot prin intermediul acesteia.

Trei ani mai târziu începeam drumul cunoaşterii chipului Paulinei Jaricot în ambientul misionar de la Secretariatul internaţional al Operei Pontificale pentru Răspândirea Credinţei din Vatican, organism fondat de Pauline Jaricot. De atunci mi-au rămas întipărite în minte trei trăsături caracteristice, care ies in evidenţă în viaţa Fericitei Pauline Jaricot, şi anume: statutul de laică implicată în slujirea Bisericii, zelul misionar şi spiritul de rugăciune.

Istoria vieţii ei începea în anul 1799, în sânul unei familii bogate şi evlavioase din Lyon, fiind al şaptelea copil. A dus o viaţă obişnuită cu luxul şi comoditatea oferită de familia naturală până la vârsta de 17 ani. Încercată de boală, dar şi de trecerea la cele veşnice a mamei sale, în timpul unei convalescenţe prelungite reflectează îndelung asupra sensului vieţii, iar consecinţa acestui fapt a fost vizibilă în convertirea radicală de la tânăra cochetă la îmbrăţişarea simplităţii evanghelice.

În 1816, la doar 17 ani, în ziua de Crăciun, Pauline Jaricot îşi consacra viaţa lui Dumnezeu depunând votul de castitate perpetuă, rămânând laică. Pauline Jaricot nu dorea să devină călugăriţă, deoarece convingerea ei era aceasta: "Clauzura mea este lumea".

Datorită unui seminarist, prieten al fratelui ei, Phileas, Pauline Jaricot află despre bucuriile şi dificultăţile vieţii din misiune, doreşte ca şi fratele ei să devină misionar şi preot, iar ea să-l însoţească. Înţelege că Biserica este prin natura ei misionara şi, prin urmare, şi ea ca membru al Bisericii are o misiune. Ca femeie plină de iniţiativă se implică pe tărâm misionar, spiritual şi social.

Însufleţită de zel misionar, la vârsta de 23 de ani (1822) fondează o operă pentru susţinerea activităţii misionare a Bisericii, la Lyon. Mai târziu, Papa Pius al XI-lea preia această iniţiativă sub autoritatea sa, dându-i o dimensiune universală, internaţională, cu numele de Propaganda fide, astăzi Opera Pontificală pentru Răspândirea Credinţei. Această instituţie oferă posibilitatea ca toţi catolicii să ajute misiunile cu resurse financiare provenite din colecte şi donaţii. Sunt vizate în special teritoriile de misiune ad gentes, acolo unde oamenii încă nu au auzit de Cristos şi de Evanghelia sa, precum şi teritoriile de nouă evangelizare, locuri unde oamenii au pierdut simţul credinţei şi nu se mai recunosc drept membri ai Bisericii.

Mayline Tran

Acest organism reuneşte anual, la Roma, directorii naţionali ai O.P.M din toate continentele, adunare ce se încheie cu audienţa la papa. Este o realitate ce oferă trăirea experienţei universalităţii Bisericii lui Cristos, a frumuseţii şi bogăţiei unităţii în diversitate, precum şi a fraternităţii ecleziale.

În viziunea fericitei Pauline Jaricot, pentru a predica Evanghelia misionarii au nevoie de ajutor material, dar în mod deosebit de susţinere spirituală şi, din acest considerent, la vârsta de 27 de ani lansează o reţea de rugăciune, numită Rozariul viu. Tânăra contemplativă în acţiune consideră că misiunea nu se poate realiza fără rugăciune, fără primatul harului lui Dumnezeu. Opera ei spirituală s-a răspândit pe scară largă numărând peste două milioane de membri în momentul morţii sale.

În plan social s-a implicat pentru a oferi o viaţă cu adevărat demnă şi creştină muncitorilor, în 1845, cu uzina Rustrel, iniţiativă ce a eşuat.

Sintetizând cele amintite putem afirma că moştenirea spirituală lăsată de fericita Pauline-Marie Jaricot a fost şi rămâne înfloritoare şi astăzi în continentele lumii, în ţara şi dieceza noastră, în multe comunităţi parohiale. Lanţul de rugăciune al Rozariului viu creat acum 200 de ani a contribuit la succesul misiunii de-a lungul timpului alături de acţiunea Duhului Sfânt. Donaţiile atâtor oameni simpli au fost providenţiale pentru misiunile de pretutindeni.

Acum, prin beatificarea Paulinei-Marie Jaricot, Biserica ne arată că atât cei tineri, cât şi cei mai puţin tineri pot împlini mandatul misionar lăsat de Isus: "Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura". În virtutea credinţei primită la Botez oricine poate răspândi iubirea plină de compasiune şi tandreţe a lui Dumnezeu pe cărările lumii prin rugăciune sau prin susţinere financiară.

Ce poate fi mai frumos decât a-i mulţumi lui Dumnezeu şi pentru darul Fericitei Pauline-Marie Jaricot, cea care dovedeşte că şi noi putem avea o viaţă frumoasă, demnă, împlinită, fericită, trăind convingerea ei: "Je suis faite pour aimer et agir" (Eu exist pentru a iubi şi pentru a acţiona), pentru ca Isus, singurul şi adevăratul Mântuitor, să fie cunoscut, iubit şi adorat de orice suflet şi de omenirea întreagă.

Sr. Iosefina Rediu, CIN

*

*

*

* * *

Din arhiva ercis.ro:

A redescoperit rolul laicilor în Biserică. La Lyon cardinalul Tagle o beatifică pe Pauline Jaricot

Papa Francisc: Mesaj adresat Operelor Misionare Pontificale

lecturi: 458.