Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la pelerinajul din Slovacia (30 aprilie 2022)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit Vitajte! [bine aţi venit]

Vă salut pe toţi, care aţi venit să manifestaţi legătura voastră cu Succesorul lui Petru şi să faceţi mărturisirea voastră publică de credinţă, chiar în acest timp pascal.

Îl salut cordial pe cardinalul Jozef Tomko, a cărui prezenţă ne face să simţim că Biserica este o familie care ştie să onoreze bătrâneţea ca pe un dar. Însă eu am o îndoială, pare mai tânăr decât mine! Îl salut pe arhiepiscopul mitropolit de Bratislava, Mons. Stanislav Zvolenský, care însoţeşte acest pelerinaj ca preşedinte al Conferinţei Episcopale Slovace, mulţumesc pentru cuvintele sale. Salut toţi episcopii prezenţi, preoţii, consacraţii, credincioşii laici. Sunt bucuros să salut autorităţile civile, îndeosebi pe preşedintele parlamentului Republicii Slovace şi pe preşedintele Curţii Constituţionale. Şi profit de ocazie pentru a trimite un salut doamnei preşedinte al Republicii.

Port în inimă întâlnirile noastre din septembrie 2021 la Bratislava, Prešov, Košice şi la sanctuarul naţional al Sfintei Fecioare Maria a celor Şapte Dureri la Šaštín. A fost pentru mine o mare plăcere să văd cum Biserica din Slovacia trăieşte bogăţia diversităţii riturilor şi tradiţiilor, ca o punte care uneşte Occidentul şi Orientul creştin. Mulţumim Domnului pentru că, în pofida pandemiei, am putut vizita ţara voastră; El să facă să se coacă roadele călătoriei apostolice!

Astăzi aţi venit numeroşi pentru a mulţumi, dar mi-am dat seama că pelerinii slovaci vin cu plăcere la Roma: văd asta la audienţele generale. Poporul vostru este foarte legat de scaunul sfinţilor Petru şi Paul!

Venind în mijlocul vostru am voit să vă încurajez să mergeţi în stilul întâlnirii, toţi împreună: tinerii, familiile, bătrânii, diferitele comunităţi care istoric fac parte din societatea voastră. Cultura întâlnirii se construieşte în căutarea armoniei între diversităţi, o armonie care cere primire, deschidere şi creativitate. La rădăcina acestui stil de viaţă este Evanghelia, este Duhul Sfânt. Dar ştim că în istorie şi în viaţa concretă această armonie este uneori rănită de păcatele noastre şi de limitele noastre. Pentru aceasta, în timpul vizitei mele, ne-am rugat şi pentru vindecarea rănilor. Vă rog: nu încetaţi să-l invocaţi pe Duhul Sfânt, care este Creatorul armoniei şi balsamul rănilor!

Mi-au adus la cunoştinţă că marele covor folosit pentru scenă în timpul întâlnirii cu comunitatea rom, la Košice, a fost tăiat şi distribuit între familiile din cartier, şi poate folosi pentru primire la uşa fiecărei case. Ca oaspete am fost primit de voi cu pâine şi sare. Sarea primirii care face trimitere la sarea Evangheliei. Şi recent primirea voastră s-a demonstrat din nou, de data aceasta în contextul tragic al războiului. În aceste luni multe familii, parohii şi instituţii de la voi au primit sub acoperişul lor mamele cu copii din familiile ucrainene constrânse să se despartă pentru a se salva, veniţi cu bagajul lor sărac.

Privind ochii lor sunteţi martori ai faptului cum războiul violentează legăturile familiale, îi privează pe copii de prezenţa tatălui, de şcoală, şi îi lasă abandonaţi pe bunici. Vă îndemn să continuaţi să vă rugaţi şi să lucraţi pentru pace, care se construieşte în viaţa noastră de fiecare zi, şi cu aceste gesturi de caritate primitoare. Şi ştiu că sunteţi solidari, în afară de fraţii vecini, şi cu cei de departe, cum sunt cei din Cuba.

Cine primeşte un nevoiaş face nu numai un act de caritate, ci şi de credinţă, pentru că îl recunoaşte pe Isus în frate şi în soră. Dumnezeu să vă păstreze mereu bogaţi în sarea primirii! Şi sarea voastră să nu piardă gustul, reînnoindu-se mereu luând limfă vitală din rădăcini. Ştiu că voi sunteţi mândri de moştenirea sfinţilor Ciril şi Metodiu. Vă invit să păstraţi şi să cultivaţi mereu această moştenire, pentru a construi punţi de fraternitate împreună cu toate popoarele care se hrănesc din aceleaşi rădăcini ale evanghelizării Europei, cu ambii plămâni ai creştinismului, despre care vorbea sfântul papă Ioan Paul al II-lea.

Mulţumesc, preaiubiţilor, pentru fidelitatea voastră faţă de Cristos, manifestată în mărturia credinţei trăite, în ecumenismul practic al relaţiilor cu vecinii, în caritatea primitoare şi a celui care este diferit, respectând orice viaţă umană şi în îngrijirea responsabilă faţă de ambient. Sfânta Fecioară a celor Şapte Dureri, patroana Slovaciei, să fie pentru voi Mama care vă însoţeşte mereu pe drum şi vă învaţă să mângâiaţi şi să aduceţi speranţă. Acea speranţă care nu dezamăgeşte şi care are un nume: Cristos Înviat. Christòs voskrese!

Acum vă voi da binecuvântarea şi ne vom ruga împreună pentru ca Domnul să vă binecuvânteze pe toţi. Şi după aceea eu vă voi saluta, dar este o problemă: piciorul acesta nu merge bine, nu funcţionează, iar medicul mi-a spus să nu merg. Mie îmi place să merg..., dar de data aceasta trebuie să ascult de medic! Pentru aceasta vă voi cere sacrificiul de a urca scările şi vă salut de aici aşezat. Este o umilire, dar o ofer pentru ţara voastră. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 219.