Explozii în Transnistria. PS Anton Coşa: "Atenţie la provocări, ne pot face rău"

De M. Chiara Biagioni

Pe neaşteptate, luni 25 aprilie 2022, după-amiază, cerul deasupra Chişinăului s-a întunecat şi nori încărcaţi cu ploaie au acoperit ameninţător oraşul. Aproape ca un semn al tensiunii înalte care se respiră aici la graniţele între Moldova şi Ucraina. Ceea ce nu trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Diferite explozii au fost auzite luni la Tiraspol, capitala Transnistriei, aproape de edificiul Ministerului Siguranţei. Suntem în regiunea separatistă filorusă a Moldovei la graniţa cu Ucraina, la 30 de kilometri de Chişinău. Exploziile au avut loc la două zile de la atacul cu rachete la Odessa şi într-un moment în care războiul lansat de ruşi pare să fi intrat în faţa a doua: expansiunea spre sudul Ucrainei, ajungând în Transnistria. O mică enclavă separatistă, nerecunoscut de niciuna dintre ţările din ONU (nici de Moscova) născută dintr-o insurecţie armată petrecută după căderea Uniunii Sovietice în anul 1992. La Chişinău, Agenţia SIR a vorbit despre asta cu Monseniorul Anton Coşa, al cărui teritoriu cuprinde şi Transnistria cu şase parohii.

Să pornim de la atacul cu rachete asupra Odessei. Vă îngrijorează. Nu vă temeţi că este semnalul că războiul se apropie de Moldova?

Da, ne îngrijorează. Încă nu începuse acest război şi deja se vorbea despre această strategie. Îmi amintesc deja în timpul jocurilor olimpice de la Pekin. Apoi văzând rezistenţa foarte puternică a poporului ucrainean, ne-am spus că probabil ruşii nu vor avea posibilitatea de a ajunge aici la noi. Însă şi dacă ar ajunge, nu s-ar replica aceeaşi situaţie din Ucraina pentru că moldovenii nu ar lupta. Nu ar opune rezistenţă. Mai degrabă ar fi ca o altă Crimeea.

De ce?

Pentru că jumătate din populaţia moldavă este pro-rusă. Era astfel înainte de acest conflict. Este astfel şi astăzi. Este un fenomen dificil de înţeles şi de gestionat. Jumătate este cu Rusia. Cealaltă jumătate cu ucrainenii. Ţara noastră este mică şi destul de slabă şi ne-am divizat. Pentru aceasta astăzi nu-mi este frică de un război sau de luptele care pot să vină de afară. Îmi este frică mai degrabă că această criză poate genera aici situaţii de confruntare între pro-ruşi şi pro-ucraineni.

Vă este frică de un război civil?

Nu atât de un război civil cât mai degrabă de tensiuni şi ciocniri între diferitele grupuri.

Cine sunt pro-ruşii?

Mulţi oameni aici în Moldova vorbesc limba rusă. Mulţi chiar s-au născut în Rusia şi au venit aici în trecut pentru motive de muncă, aşa cum se făcea între diferitele Republici Sovietice. Apoi sunt atâţia care au lucrat în Rusia şi care astăzi primesc pensie din Rusia şi probabil şi alte ajutoare. Este clar deci că legăturile sunt încă foarte strânse. Fenomenul este foarte complex. Apoi sunt grupuri organizate şi de partid care promovează această ideologie de întoarcere la unirea totală cu Rusia aşa cum am avut-o în timpul Uniunii Sovietice. Şi sunt persoane care văd viitorul lor în Rusia, convinşi că numai aşa putem supravieţui ca ţară. În afară de asta asupra deciziilor apasă preocupările datorită lipsei de gaz şi petrol urmată de creşterea preţurilor şi dependenţa Moldovei de Rusia. O interdependenţă care a fost gândită şi proiectată pentru toate ţările din zona sovietică. Apoi există Transnistria unde marea majoritate a populaţiei priveşte la Rusia şi unde avem 6 parohii.

Vin ştiri despre mişcări ale armatelor ruseşti în Transnistria. Vă îngrijorează această prezenţă militară la puţini kilometri de aici?

Nu este un lucru nou. Noi am avut mereu prezenţa de militari din armata rusă. Ştim că sunt acolo.

Dar se vorbeşte despre o creştere a prezenţei militare.

Totul era deja aici. Politicienii noştri, încă din anii '90, au cerut mereu ruşilor ca aceste arsenale să fie distruse cu angajamentul de a părăsi şi ţara. Asta nu s-a întâmplat, dar până astăzi am trăit în pace. Nu am avut mari îngrijorări. În această fază aşa de delicată trebuie evitată orice provocare.

Aşadar, ce cale trebuie parcursă?

Cea a negocierii. Era calea care se parcurgea acum câteva săptămâni cu întâlnirile delegaţiilor ruse şi ucrainene în Bielorusia şi în Turcia. Cred că negocierile sunt importante, dar cred că trebuie susţinute cu prezenţa la masa colocviilor şi a altor state care să fie mediatori. Pentru că negocierile între doi nu duc la nimic. Aceasta este provocarea cea mai mare. Negocierile ar trebui să repornească, altminteri acest conflict se prelungeşte la infinit şi va distruge tot. Nimeni nu se va salva. Nimeni nu va rămâne pe pământul ucrainean. Toţi vor pleca şi vor fugi. Şi acolo va fi un câmp de bătălie. Nu se va termina. Toţi vom plăti acest război care are deja un cost foarte ridicat.

După Ucraina şi Georgia, şi Moldova a prezentat chestionarul pentru a cere adeziunea la Uniunea Europeană. Dumneavoastră cum citiţi această dorinţă a poporului de face parte din UE?

Mai mult decât de o dorinţă a poporului cred că a fost mai degrabă o invitaţie de a face un pas înainte ca urmare a ceea ce fac georgienii şi ucrainenii. Trebuie ţinut cont de faptul că tot guvernul, preşedintele actual şi majoritatea parlamentară sunt filo europeni. Dar şi în majoritate nu toţi sunt convinşi că acesta este momentul potrivit pentru a face acest pas. Atenţie să nu se scarpine prea mult ursul pentru că dacă este deranjat, ar putea reacţiona. Este nevoie de prudenţă.

Ce vă îngrijorează mai mult în acest moment?

Mă tem de o continuare a acestui război armat cu ruşii care declară că au învins şi cu morţii pe care în schimb vor continua să-i facă pe teren în fiecare zi. Mă tem şi de provocările care pot porni dinăuntrul ţării noastre şi care riscă să le dea ruşilor un pretext în plus pentru a interveni.

Aşadar, o Transnistrie ca Donbass?

Nu în aceeaşi manieră. Spun să fim atenţi la provocări pentru că ne pot face rău. Ce mă aştept? Cred că noi ca ţară am crescut şi sper că putem pune pe teren toate acele forţe pozitive pe care am descoperit că le avem, pentru ca ţara să poată rămâne fidelă unei vocaţii a ei: să fie o ţară creştină care doreşte să înveţe de la Uniunea Europeană tot ceea ce este bun, făcând abstracţie de apartenenţa sau nu a sa la UE şi să continue în acelaşi timp să aibă noi raporturi cu ruşii şi ucrainenii aşa încât să construiască nu numai pacea, dar cu pacea să ajungă la acea bunăstare pe care populaţia şi ţara moldavă o aşteaptă.

(După Agenţia SIR, 26 aprilie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
 

lecturi: 1798.