A trecut la Domnul cardinalul mexican Javier Lozano Barragán

Papa îl vizitase în Vinerea Sfântă

În această dimineaţă [20 aprilie 2022], la Roma, a murit la vârsta de 89 de ani cardinalul mexican Javier Lozano Barragán, preşedinte emerit al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pentru pastoraţia sănătăţii). Născut la Toluca la 26 ianuarie 1933, a primit hirotonirea sacerdotală la 30 octombrie 1955. Ales pentru Biserica titulară de Tinisia de Numidia la 5 iunie 1979 şi numit episcop auxiliar de Mexico, a primit hirotonirea episcopală la 15 august. Apoi, la 28 octombrie 1984, a fost transferat la sediul rezidenţial de Zacatecas. La 31 octombrie 1996, Ioan Paul al II-lea l-a numit preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pastoraţia sănătăţii) şi la 7 ianuarie 1997, i-a conferit titlul personal de arhiepiscop. În consistoriul din 21 octombrie 2003, a fost creat şi publicat cardinal diacon de "San Michele Arcangelo". La 18 aprilie 2009, a renunţat la funcţia de preşedinte al Consiliului Pontifical, care după aceea a intrat în Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale. La 12 iunie 2014, cardinalul a optat pentru ordinul cardinalilor prezbiteri, primind noul titlu de "Santa Dorotea".

Papa Francisc, în ziua de Vinerea Sfântă, l-a vizitat pe cardinalul Javier Lozano Barragán în apartamentul său la Palatul "Sfântul Calixt", în cartierul roman Trastevere. Cardinalul s-a rugat cu pontiful: până la sfârşit a încredinţat Născătoarei de Dumnezeu pe sine însuşi şi lunga sa slujire desfăşurată în Biserică mai întâi în Mexic şi apoi la Roma.

Deja la 11 mai 2013, la nici două luni după alegere, Papa Bergoglio a voit să meargă la clinica romană "Pius al XI-lea" unde cardinalul era supus unei intervenţii chirurgicale delicate.

Toată existenţa sa a fost caracterizată de o puternică evlavie mariană: în bazilica Fecioarei de Guadalupe a primit Prima Împărtăşanie; în aceeaşi bazilică, la 15 august 1979 a fost hirotonit episcop. Tot în sanctuarul guadalupan a ales să celebreze prima Liturghie de nou-cardinal şi îndeosebi s-a întors acolo în 2004 pentru a aminti aniversarea a douăzeci şi cinci de ani de episcopat.

Mexican de generaţii, era moştenitor al credinţei unui popor, purificat în cuptorul încercărilor şi persecuţiilor. În seminarul diecezan din Zamora, în statul Michoacán, a primit formarea la preoţie. După aceea, transferat la Roma pentru a completa studiile, între 1954 şi 1958, a obţinut licenţa şi doctoratul în teologie dogmatică la Universitatea Pontificală Gregoriana.

După hirotonirea sacerdotală, primită la 30 octombrie 1955, în capela Colegiului Pio-Latinoamericano la Roma, prin mâinile cardinalului Carlo Confalonieri, s-a întors în patrie ca profesor de teologie dogmatică, de istorie a filozofiei în seminarul diecezan din Zamora, precum şi prefect de studii, şi profesor de pedagogie în şcolile magistrale. A fost angajat şi în formarea permanentă a clerului diecezan.

Din 1973 până în 1975 a fost preşedinte al Societăţii teologice mexicane. Din 1977 până în 1979 a fost chemat să slujească mai direct Biserica din America Latină ca director al Institutului teologic pastoral al Consiliului Episcopal Latinoamerican (CELAM), la Medellín în Columbia.

În 1979 a participat la a treia Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican la Puebla. La 5 iunie în acelaşi an a fost ales pentru Biserica titulară Tinisa de Numidia şi numit episcop auxiliar al arhidiecezei de Mexico, primind hirotonirea episcopală la 15 august din mâinile cardinalului Ernesto Corripio Ahumada, arhiepiscop de Mexico. A luat ca moto episcopal al său expresia Resurrectionis. Ca episcop auxiliar a desfăşurat misiunea sa pastorală îndeosebi în al treilea vicariat episcopal al capitalei Ciudad de Mexico.

Din 26 septembrie până în 25 octombrie 1980 a fost secretar special al celei de-a cincea Adunări Generale Ordinare a Sinodului Episcopilor desfăşurată în Vatican cu tema: "Familia obiect şi subiect al misiunii".

După aceea, la 28 octombrie 1984, a fost numit episcop de Zacatecas. Ca păstor al acestei Biserici particulare, s-a angajat pentru a da nou impuls evanghelizării şi pentru reorganizarea diecezei după exigenţele noilor timpuri. A dat mărturie despre pasiunea sa pentru această comunitate diecezană desfăşurând o viaţă pastorală activă şi, mai ales, promovând reînnoirea clerului şi a structurilor pastorale, relansând astfel dialogul cu lumea culturii.

În aceeaşi perioadă a fondat Universitatea Pontificală din Mexic, fiind responsabilul ei academic pe lângă Sfântul Scaun şi membru al consiliului superior din 1982 până în 1985.

În decursul slujirii sale episcopale a trăit momente dificile şi de neînţelegeri în dialogul dintre responsabilii guvernului civil şi Biserică. În acele momente a susţinut cu forţă recunoaşterea juridică a Bisericii Catolice din Mexic, care numai cu puţin timp înainte părea imposibilă.

Din 12 până în 28 octombrie a participat la Santo Domingo la a patra Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican.

Tocmai prezenţa la numeroase reuniuni de episcopi i-a oferit oportunitatea de a-şi forma o mare experienţă pe care a ştiut s-o fructifice înainte de slujirea în patrie şi apoi în cea de la Curia Romană. În 1994 a luat parte şi la a noua Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, dedicată vieţii consacrate.

În cadrul CELAM, din 1986 până în 1991, a fost preşedinte al Departamentului pentru Educaţie şi, din 1995 până în 1997, a fost preşedinte al Departamentului pentru Economie.

La 31 octombrie 1996, Ioan Paul al II-lea l-a chemat să conducă Consiliul Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari (pastoraţia sănătăţii) şi la 7 ianuarie 1997 i-a conferit titlul personal de arhiepiscop. În acelaşi an a fost numit consilier al Comisiei Pontificale pentru America Latina.

Ca însărcinat cu pastoraţia sănătăţii, a luat parte la Adunările speciale ale Sinodului Episcopilor pentru America (1997), pentru Asia (1998), pentru Europa (a doua, 1999) şi la a zecea Adunare Generală Ordinară despre Slujirea Episcopilor.

A fost creat şi publicat cardinal diacon de "San Michele Arcangelo" în consistoriul din 21 octombrie 2003. La 12 iunie 2014, a optat după aceea pentru ordinul cardinalilor prezbiteri şi la 1 noiembrie din acelaşi an a luat în posesie noul titlu "Santa Dorotea a Trastevere".

Ca preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Lucrătorii Sanitari a slujit neobosit lumea suferinţei. Îndeosebi, a organizat Zilele Mondiale ale Bolnavului, la ale căror celebrări în diferite ţări a luat parte ca trimis special al Sfântului Părinte: la Vailanlkanni în India, la Lourdes, la Yaoundé, la Adelaide, la Seoul. În afară de asta a participat la adunări internaţionale despre sănătate, intervenind cu privire la teme delicate, cum ar fi lupta împotriva SIDA şi a drogurilor.

În 2005 a intrat în conclavul care l-a ales papă pe Benedict al XVI-lea. La 21 aprilie a fost confirmat preşedinte al Consiliului Pontifical.

A aderat la a cincea Conferinţă Generală a Episcopatului Latinoamerican de la Aparecida, în 2007, şi la a unsprezecea Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor despre Euharistie, precum şi în 2008 la a douăsprezecea Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, dedicată Cuvântului lui Dumnezeu. La 18 aprilie 2009 a renunţat la funcţia de preşedinte al Consiliului Pontifical.

În Curia Romană a făcut parte din Congregaţia pentru Episcopi, a Evanghelizării Popoarelor şi a Cauzelor Sfinţilor; în afară de asta, din Consiliul Pontifical pentru Dialogul cu Necredincioşii, din Consiliul Pontifical al Culturii şi din Comisia Pontificală Internaţională pentru Congresele Euharistice.

(După L'Osservatore Romano, 20 aprilie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Din arhiva ercis.ro:

Interviu cu card. Javier Lozano Barragán

Iaşi (Caritas): Conferinţa internaţională despre îngrijiri la domiciliu - a doua zi (impresii)

Iaşi (Caritas): Conferinţa internaţională despre îngrijiri la domiciliu - prima zi

Ziua Misiunilor la Iaşi

Iaşi: Cardinalul Javier Lozano Barragán la ITRC

lecturi: 621.