Patriarhul Pizzaballa a prezidat Liturghia la Sfântul Mormânt

Moartea este acolo unde lipseşte Dumnezeu

de Giovanni Zavata

"Să aveţi gustul celor de sus. Înseamnă că trebuie să fim înrădăcinaţi aici în acest pământ, cufundaţi şi întrupaţi complet aici, iubind cu pasiune această lume pe care Dumnezeu ne-a încredinţat-o şi pe omul care locuieşte în ea, dar trebuie să avem în acelaşi timp un gust diferit: gustul Învierii, al celui care nu aparţine morţii, ci unei libertăţi care nu-i poate fi luată, al celui care aparţine Părintelui Vieţii, în faţa căruia moartea este neputincioasă". Quae sursum sunt sápite: "Să aveţi gustul celor cereşti", "căutaţi, îndreptaţi gândurile spre cele de sus": citând versiunea latină a Col 3, patriarhul de Ierusalim al Latinilor, Pierbattista Pizzaballa, celebrând duminică în Bazilica Sfântului Mormânt Liturghia pentru Paşte, a îndemnat să mergem mai departe, să nu capitulăm sau să ne închidem în propriile frici: "Să nu permitem morţii şi supuşilor săi să ne înspăimânte. Ar însemna o negare cu viaţa a credinţei noastre în înviere. Şi să nu ne limităm nici la venerarea acestui mormânt gol. Învierea este vestea unei bucurii noi", a unei păci adevărate "care a izvorât de aici şi care vrem să ajungă în fiecare colţ al pământului".

Un concept, cel al ieşirii pentru a vesti, pe care Pizzaballa l-a atins şi în ziua precedentă, în timpul privegherii, oprindu-se asupra curajului femeilor care îl urmează pe Isus în timpul activităţii sale şi care au fost prezente fizic "nu numai în timpul pătimirii şi răstignirii, ci până în însuşi momentul îngropării". Tot aceste femei, pe care evanghelistul Luca le menţionează pe nume (Magdalena, Ioana şi Maria, mama lui Iacob), sunt persoane concrete "cu un nume şi o misiune". Femei fără al căror curaj n-ar fi fost posibil să se pună în mişcare dinamismul veştii învierii; fără ele "discipolii ar fi rămas închişi în spatele fricilor lor", în cenacol.

Moartea şi viaţa. Nu putea să lipsească, în omilia de Paşte, o referinţă la prezent, "la toate situaţiile de moarte care ne învăluie: să ne gândim la condiţiile teribile în care se află multe părţi ale lumii astăzi, în Ţara Sfântă, în Ucraina, în Yemen, în unele ţări din Africa şi din Asia". Viaţa, "pe care noi astăzi o celebrăm aici, în altă parte este dispreţuită şi umilită în fiecare zi cu cinism şi aroganţă". Şi după aceea, "dramele pe care pandemia le-a lăsat în urma sa": durere şi singurătate. Dar Învierea - subliniază Pizzaballa - nu trebuie confundată "cu revenirea, cu întoarcerea la normalitatea vieţii şi nici cu soluţionarea conflictelor, de orice gen ar fi ele". Învierea nu este, aşadar, "un simbol generic de pace şi de armonie la care să facem referinţă, ci intrarea năvalnică a vieţii lui Dumnezeu în viaţa noastră, este izvor de iertare, este răspunsul la singurătăţile noastre, împlinirea dorinţei de unitate şi de iubire a lui Dumnezeu faţă de om". Aşadar, numai întâlnirea cu Cristos Înviat "ne poate dărui învierea adevărată, o viaţă deplină, care ne face să fim în lume cu pasiunea şi forţa unor persoane libere şi răscumpărate", moştenitori ai unui mister pe care "mintea noastră nu poate să-l înţeleagă şi nici să-l explice", ci numai să-l primească şi să-l păstreze în inimă, cu încredere şi iubire. "Noi credem şi astăzi vestim", a conchis patriarhul, că "moartea este fiecare loc în care Dumnezeu este absent, unde omul a rămas fără relaţia cu el: acesta este adevăratul faliment al vieţii".

În mesajul său de Paşte, şi custodele Ţării Sfinte, părintele Francesco Patton, a amintit că Isus "merge împreună cu noi". Ca discipolii din Emaus, "probabil şi noi suntem dezamăgiţi şi frustraţi din cauza modului cum merg lucrurile, pentru că lumea pare căzută într-o spirală de violenţă şi de moarte fără sfârşit". Dar tocmai la Paşte "lumina cuvântului său reuşeşte să lumineze şi situaţiile de moarte, întuneric şi dezamăgire care pun la încercare în acest timp. Fie ca gestul simplu al frângerii pâinii în familie ca şi în comunitate, pe masa din casă ca şi pe altar, între prieteni ca şi cu străinul pe care l-aţi întâlnit pe drum, să vă ajute să-l recunoaşteţi pe Isus prezent, pe Isus care aşteaptă să fie invitat la masă, pe Isus care ni se oferă nouă ca pâine vie frântă pentru a da viaţă lumii. Fie ca Domnul înviat să dăruiască curaj, să facă luminoasă chiar şi noaptea şi să pună aripi picioarelor voastre pentru a duce în lume vestea speranţei".

(După L'Osservatore Romano, 19 aprilie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 580.