Pontiful a semnat noua constituţie apostolică despre Curia Romană şi slujirea sa adusă Bisericii în lume

Botezul şi misiunea, cele două chei conciliare din "Praedicate Evangelium"

de Andrea Tornielli

Constituţia apostolică Praedicate Evangelium despre Curia Romană publicată sâmbătă, 19 martie 2022, sistematizează un parcurs de reforme născute din discuţia de la pre-conclavul din 2013 şi realizat în mare parte în ultimii nouă ani. Este un text care aprofundează şi face efective directivele Conciliului Ecumenic al II-lea din Vatican, care a avut ca scop originar propriu tocmai răspunsul la marea întrebare despre modul de a vesti Evanghelia într-o epocă de schimbări care avea să se reveleze după aceea - aşa cum subliniază adesea Papa Francisc - o schimbare de epocă. Unificarea într-un dicaster unic condus de papa a vechii şi structurate Congregaţii De Propaganda Fide şi a foarte tânărului Consiliu Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări, indică prioritatea dată evanghelizării exprimată în document încă de la titlu. Cum se mărturiseşte frumuseţea credinţei creştine noilor generaţii care nu vorbesc nici nu înţeleg limbajele vechi? Cum se face în aşa fel încât drojdia Evangheliei să dospească din nou fie aluatul societăţilor odinioară creştine fie cel al societăţilor care încă nu-l cunosc pe Isus Cristos? Biserica ce se face dialog pentru a evangheliza a fost laitmotivul ultimelor pontificate şi acum acest aspect este subliniat ulterior şi în structura Curiei Romane. Curie care nu este un organism de sine stătător, o "putere" de conducere asupra Bisericilor locale, ci o structură în slujba slujirii episcopului de Roma, care acţionează în numele său, la indicaţia sa, exercitând o putere "vicarială" a puterii vicarului lui Cristos.

Un al doilea element semnificativ al noii constituţii este dezvoltarea unei dorinţe prezente în textele conciliare cu privire la rolul laicilor. Papa Francisc aminteşte în Preambul că "papa, episcopii şi ceilalţi slujitori hirotoniţi nu sunt unicii evanghelizatori în Biserică... Fiecare creştin, în virtutea Botezului, este un discipol misionar în măsura în care s-a întâlnit cu iubirea lui Dumnezeu în Cristos Isus". Din asta derivă implicarea laicelor şi laicilor în rolurile de conducere şi de responsabilitate. Dacă "oricare credincios" poate prezida un dicaster sau un organism curial, "dată fiind competenţa specială, puterea de conducere şi funcţia acestora din urmă", este pentru că fiecare instituţie a Curiei acţionează în virtutea puterii încredinţate ei de papa. Această trecere, deja în desfăşurare, se altoieşte pe teologia conciliară despre laicat. Afirmaţia conţinută în noua constituţie apostolică, face evident că un prefect sau un secretar de dicaster ca sunt episcopi, nu au autoritate ca atare, ci numai pentru că exercită autoritatea care le-a fost conferită de episcopul de Roma. Şi această putere, în cadrul Curiei Romane, este aceeaşi fie că este primită de un episcop, un preot, un călugări, o călugăriţă, un laic sau o laică. Astfel, dispare specificarea conţinută la nr. 7 din constituţia apostolică Pastor bonus, ultima reformă structurală a Curiei Romane realizată în timpul pontificatului Sfântului Ioan Paul al II-lea, unde se citea că "problemele, care cer exercitarea puterii de conducere, trebuie să fie rezervate celor care sunt împodobiţi cu preoţia sacră".

Astfel, se realizează, pe deplin, ceea ce a fost stabilit de Conciliu şi a fost deja receptat de legile canonice, unde se recunoaşte că în virtutea Botezului între toţi credincioşii "este în vigoare o adevărată egalitate în demnitate şi în acţiune".

(După L'Osservatore Romano, 21 martie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 269.