Papa Francisc: Mesajul Sfântului Părinte cu ocazia deschiderii Zilelor Sociale Catolice Europene (Bratislava, 17-20 martie 2022)

Iubitului frate mons. Gintaras Grušas,
arhiepiscop de Vilnius şi preşedinte al CCEE

Cu ocazia celei de-a treia ediţii a Zilelor Sociale Catolice Europene, organizate de CCEE împreună cu COMECE şi cu Conferinţa Episcopală Slovacă la Bratislava de la 17 la 20 martie 2022, doresc să vă adresez dumneavoastră, frate iubit, şi tuturor participanţilor salutul meu cordial.

Ceea ce trăim în aceste ultime săptămâni nu este ceea ce speram după urgenţa sanitară dificilă provocată de pandemie, care ne-a făcut să experimentăm un semn de neputinţă şi de teamă, împreună cu starea de fragilitate a existenţei noastre. Tragedia războiului care se desfăşoară în inima Europei ne lasă uluiţi; niciodată nu ne-am fi gândit să revedem asemenea scene care amintesc de marile conflicte războinice din secolul trecut. Strigătul sfâşietor de ajutor al fraţilor noştri ucraineni ne determină drept comunitate de credincioşi nu numai la o reflecţie serioasă, ci să plângem cu ei şi să lucrăm pentru ei; să împărtăşim angoasa unui popor rănit în identitatea sa, în istoria şi tradiţia sa. Sângele şi lacrimile copiilor, suferinţele femeilor şi bărbaţilor care apără propria ţară sau fugind de bombe zdruncină conştiinţa noastră. Încă o dată omenirea este ameninţată de un abuz pervertit de putere şi de interesele de parte, care condamnă oamenii lipsiţi de apărare să îndure orice formă de violenţă brutală.

Vă mulţumesc vouă tuturor, iubiţi fraţi în episcopat, pentru răspunsul prompt şi coral în ajutorarea acestei populaţii, garantându-i ajutoare materiale, primire şi ospitalitate. Să nu încetăm în asta şi să nu încetăm să invocăm de la Dumnezeu şi de la oameni pacea. De aceea vă îndemn să continuaţi să vă rugaţi, pentru ca aceia care deţin destinele naţiunilor să nu lase nimic neîncercat pentru a opri războiul şi a deschide un dialog constructiv pentru a pune capăt tragedia umanitară inumană pe care o provoacă.

Astăzi mai mult ca oricând este urgent să se revadă stilul şi eficacitatea lui ars politica. În faţa multelor schimbări la care asistăm la nivel internaţional, este necesar "să se facă posibilă dezvoltarea unei comunităţi mondiale, capabile să realizeze fraternitatea pornind de la popoare şi naţiuni care să trăiască prietenia socială" (Enciclica Fratelli tutti, nr. 154). Războiul, care "lasă lumea mea rea" şi este "un faliment al politicii şi al omenirii, o capitulare ruşinoasă în faţa forţelor răului" (nr. 261), să poată trezi în acest sens o reacţie în sens opus, o angajare de a refonda o arhitectură de pace la nivel global (cf. nr. 231), unde casa europeană, născută pentru a garanta pacea după războaiele mondiale, să aibă un rol primar.

Titlul pe care l-aţi ales pentru aceste zile, Europa după pandemie: un nou început, invită să se reflecteze asupra tranziţiei care este în desfăşurare în societatea europeană. Acest timp, condiţionat încă de pandemie, a provocat însemnate schimbări sociale, economice, culturale, precum şi ecleziale. În această situaţie marcată de suferinţă au crescut fricile, s-a mărit sărăcia şi s-au înmulţit singurătăţile; în timp ce atâţia şi-au pierdut locul de muncă şi trăiesc în mod precar, pentru toţi s-a schimbat modul de relaţionare cu ceilalţi. În acest context, şi viaţa eclezială n-a fost cruţată de dificultăţi multiple, datorate în special limitării activităţilor pastorale.

Nu putem să stăm cu mâinile încrucişate; fiind creştini şi cetăţeni europeni, suntem chemaţi să realizăm cu curaj ceea ce a spus unul din marii părinţi fondatori ai Comunităţii Europene, Alcide De Gasperi, vorbind "despre binele comun al patriilor noastre europene, al patriei noastre Europa" (Discurs la Conferinţa parlamentară europeană, 21 aprilie 1954). Da, Europa şi naţiunile care o compun nu se opun între ele şi a construi viitorul nu înseamnă a ne uniformiza, ci a ne uni şi mai mult în respectarea diversităţilor. Pentru creştini, a reconstrui casa comună înseamnă "a deveni artizani de comuniune, ţesători de unitate la fiecare nivel: nu prin strategie, ci prin Evanghelie" (Omilie la Liturghia cu CCEE, 23 septembrie 2021). Cu alte cuvinte trebuie repornit de la însăşi inima Evangheliei: Isus Cristos şi iubirea sa care mântuieşte. Aceasta este vestea mereu nouă de dus în lume, înainte de toate prin mărturia vieţilor care să arate frumuseţea întâlnirii cu Dumnezeu şi a iubirii faţă de aproapele.

Exprimă bine asta imaginea pe care aţi ales-o ca logo al acestor zile: cea a Sfântului Martin din Tours care taie în două mantia sa pentru a o dărui unui sărac. Ea aminteşte că iubirea este proximitate concretă, împărtăşire, grijă faţă de celălalt. Cel care iubeşte depăşeşte frica şi neîncrederea faţă de cei care se prezintă la graniţele noastre în căutarea unei vieţi mai bune: dacă a primi, a proteja, a însoţi şi a integra atâţia fraţi şi surori care fug de conflicte, foamete şi sărăcie este necesar şi uman, cu atât mai mult este creştinesc. Să se transforme zidurile încă prezente în Europa în porţi de acces la patrimoniul său de istorie, de credinţă, de artă şi cultură; să se promoveze dialogul şi prietenia socială, pentru ca să crească o convieţuire umană întemeiată pe fraternitate.

Încredinţez, frate iubit, lucrările voastre mijlocirii materne a Maicii Bisericii şi Reginei păcii, şi ocrotirii sfintelor şi sfinţilor patroni ai Europei. Vă binecuvântez din inimă şi vă cer, cu rugăminte, să continuaţi să vă rugaţi pentru mine.

Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 15 martie 2022

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Mai multe informaţii: www.catholicsocialdays.eu

lecturi: 188.