Ucraina. Vorbeşte nunţiul apostolic din Kiev: "Locul meu este aici"

de M. Chiara Biagioni

Nunţiatura apostolică rămâne la Kiev. Găsit telefonic de agenţia SIR este nunţiul apostolic în Ucraina, Mons. Visvaldas Kulbokas, spune acest lucru. "Mă aflu în nunţiatura din Kiev", povesteşte el. "Suntem într-unul din cartierele centrale ale oraşului. Suntem aici cu doi colaboratori şi comunitatea de călugăriţe care asistă nunţiatura. Am adunat câteva provizii deja înainte de acţiunea de război ca şi cea mai mare parte a locuitorilor din Kiev, deşi mulţi nu credeau că situaţia se va putea precipita în acest mod. Aşadar, vom avea pentru ceva timp alimente şi apă, desigur, nu pentru timp foarte lung. Problema crizei umanitare grave deja se pune pentru unii şi treptat cu trecerea zilelor se va extinde la tot oraşul Kiev, dar şi la Harkiv, Odessa, Mariupol, Herson, situaţia este asemănătoare".

Aşadar, sunteţi preocupaţi pentru proviziile de hrană şi apă?

Da, această problemă este destinată să se agraveze. Încă de la început eram în realitate foarte îngrijorat pentru cel care este bolnav şi fragil. Cum reuşeşte să se îngrijească în aceste situaţii? Mai ales pentru cel care nu a putut nici nu a avut forţa de a se evacua şi a rămas. Există îngrijorare şi pentru gravide. Există atâţia copii născuţi în refugiile subterane, fără nicio asistenţă specializată. Drama este puternică.

La asta se adaugă bombele. Cum a fost noaptea trecută?

În orice caz trebuie recuperate forţele şi am găsit deci locuri pe care le evaluăm relativ mai protejate în cazul unui atac cu rachete. Aşadar, dormim pe saltelele pe care le-am aşezat în unele puncte, chiar şi în beci. Şi Liturghia o celebrăm într-un loc pe care-l considerăm mai sigur. Însă ţin mereu cu mine rucsacul cu cele esenţiale: un pic de apă, documentele, telefonul, pentru a fi gata pentru orice.

Deci, voi ca nunţiatură, drept corp diplomatic al Sfântului Scaun, aţi decis să rămâneţi la Kiev. De ce?

Pentru că nu suntem numai o ambasadă. Eu îl reprezint aici pe papa pe lângă Ucraina, dar şi pe lângă popor şi pe lângă Bisericile din Ucraina. Am nu numai obligaţia, ci şi posibilitatea de a fi aproape de oameni. Aşadar, locul meu este aici. Desigur, dacă am vedea că omeneşte este imposibil să rămânem, s-a pune problema, dar pentru moment, dacă reuşim să stăm aici, noi nu ne mişcăm.

Prezenţa nunţiaturii devine astfel prezenţa simbolică a Papei Francisc în inima acestui război.

Da, şi asta are o semnificaţie foarte puternică şi pentru mine. Pentru că stând aici, într-un fel, putem simţi drama celor care îndură focul armelor, frigul, pericolul, rănile şi chiar moartea. Dar putem percepe foarte puternic şi solidaritatea între ucraineni, de toate confesiunile şi religiile. În fiecare zi mă sună asistentul muftiului care întreabă dacă avem mâncare şi apă suficiente sau necesitatea de a primi pe cineva. Acelaşi lucru îl fac catolicii în biserici şi la fel ortodocşii, evreii. Aşadar, există atâta solidaritate şi a vedea această unitate este o experienţă foarte frumoasă şi foarte puternică. Apoi la asta se adaugă o solidaritate foarte puternică ce vine din exterior, a celor care se roagă pentru pace, pentru noi care suntem aici. Şi a celor care se gândesc la noi, care cu inima se simt aproape de noi. Este ca şi cum am fi, în aceste zile, capitala spirituală a lumii unde se reuneşte pe de o parte drama, dar pe de altă parte şi răspunsul foarte frumos al omenirii.

L-am urmărit pe Papa Francisc în acţiunea sa diplomatică, şi cu gesturi neaşteptate. Cum aţi califica astăzi diplomaţia papei şi cum au fost primite iniţiativele sale în Ucraina?

Foarte mulţi m-au sunat şi mi-au cerut să transmit papei o recunoştinţă imensă pentru atenţia, pentru rugăciunea precum şi pentru tentativele făcute care nu sunt numai diplomatice, dar sunt şi umane, ca păstor. Papa este cu siguranţă aproape de Ucraina care suferă, însă este aproape de toţi. Papa a spus că războiul trebuie oprit mereu, niciun motiv nu poate justifica războiul. Războiul este o lucrare a diavolului şi trebuie făcute deci toate eforturile posibile pentru a-l opri. Al doilea lucru este că suntem toţi fraţi şi lucrarea Bisericii este să-i reconcilieze pe toţi. Să semene nu ura, ci iubirea, fraternitatea. Urez tuturor să se unească la această misiune de condamnare a războiului şi de unire spirituală şi împăciuitoare cu toţi.

Astăzi, începutul Postului Mare şi Miercurea Cenuşii, se celebrează Ziua de rugăciune şi post pentru pace. Cu ce spirit o veţi trăi astăzi la Kiev?

Astăzi avem o zi foarte importantă, la invitaţia Papei Francisc. Este Ziua de rugăciune pentru pace care este întărită de faptul că se celebrează la începutul Postului Mare, în Miercurea Cenuşii. Este o rugăciune de implorare foarte umilă, de convertire. Uneori noi avem îndoiala cu privire la rugăciune, ca şi cum ar fi o implorare numai personală. Rugăciunea nu este numai asta: este solidaritate şi a celui care nu este credincios, este apropiere, este fraternitate. Contribuie la pace pentru că distruge înseşi fundamentele războiului. Elimină aroganţa, lipsa de responsabilitate. Generează convertire, ne încredinţează spiritul de umilinţă. Rugăciunea ne uneşte fie cu Dumnezeu, fie între noi toţi şi în rugăciune devenim din nou în Dumnezeu fiii săi şi fraţi unii pentru alţii, atenţi, solidari, milostivi, drepţi, corecţi, plini de respect şi de iubire. Şi atunci când Dumnezeu ne vede aşa, nu poate să rămână indiferent şi să nu ne dea în dar pacea.

(După agenţia SIR, 2 martie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 888.