A trecut la Domnul cardinalul Luigi De Magistris

Cardinalul Luigi De Magistris, pro-penitenţiar major emerit, a murit în primele ore ale zilei de miercuri, 16 februarie 2022, în spitalul din Cagliari. Ar fi împlinit 96 de ani la 23 februarie. Născut în 1926 la Cagliari, a fost hirotonit preot la 12 aprilie 1952. Regent al Penitenţiariei Apostolice de la 11 aprilie 1979, la 6 martie 1996 a fost ales de Ioan Paul al II-lea pentru Biserica titulară de Nova. La 28 aprilie 1996 a primit hirotonirea episcopală. La 22 noiembrie 2001 a fost numit pro-penitenţiar major, cu titlul de arhiepiscop. La 4 octombrie 2003, a renunţat la funcţie. Papa Francisc l-a creat şi l-a publicat cardinal, în consistoriul ordinar public din 14 februarie 2015, încredinţându-i diaconia "Preasfintele Nume ale lui Isus şi Maria in Via Lata". Sicriul a fost depus în catedrala din Cagliari astăzi la ora 15.00. Înmormântarea va fi celebrată tot în catedrală joi, 17 februarie, la ora 11.00.

Arhiepiscopul de Cagliari, Monseniorul Giuseppe Baturi, şi întreaga comunitate diecezană, "amintind cu admiraţie şi recunoştinţă intensa operă apostolică a cardinalului De Magistris" - se citeşte într-o notă - înalţă "către Domnul rugăciuni fervente pentru ca să-l primească pe acest slujitor credincios al său în Ierusalimul ceresc şi să dea mângâierea sa celor din familie şi tuturor celor care s-au bucurat de prietenia sa în timpul vieţii sale pământeşti".

Membru al unei familii nobile sarde de origine piemonteză, ultimul născut din cei şase copii ai medicului Edmondo din Cagliari şi al soţiei sale, Agnese Ballero, a primit o educaţie inspirată din practica zilnică a carităţii faţă de toţi şi în special faţă de cei mai nevoiaşi; tatăl - "don Mundinu" - era numit de cei din Cagliari "medicul săracilor".

După ce a frecventat grădiniţa şi primii doi ani de şcoală elementară în Institutul Providenţei Divine al Fiicelor Carităţii ale Sfântului Vincenţiu de' Paoli, a trecut la şcoala elementară publică "Sfânta Ecaterina" şi a continuat formarea culturală în institutele statale "Siotto" pentru gimnaziu şi "Dettori" pentru liceul clasic.

Deşi vocaţia la preoţie a fost precoce, urmând sfatul tatălui, înainte de a intra în seminar s-a înscris la Facultatea de Litere din Universitatea din Cagliari, unde a obţinut licenţa discutând o teză bazată pe confruntarea dintre De officiis a lui Cicero şi De officiis ministrorum a sfântului Ambroziu.

Cu aprobarea arhiepiscopului Ernesto Maria Piovella, s-a transferat după aceea la Roma pentru a frecventa Seminarul Pontifical Roman Mare, de comunitatea căruia a rămas mereu afecţionat, mai ales datorită devoţiunii faţă de patroană, Sfânta Fecioară Maria a Încrederii. În formarea filozofică şi teologică, dintre profesori îi plăcea să-i amintească îndeosebi pe cardinalii Pietro Parente şi Pietro Palazzini.

Hirotonit preot la 12 aprilie 1952, în catedrala din Cagliari, de arhiepiscopul Paolo Botto, în dimineaţa următoare a celebrat prima sa Liturghie în biserica "Preacurata", tot în oraşul sard.

După aceea a rămas în Seminarul Roman timp de un an. Întors în Sardinia, a lucrat în tribunalul ecleziastic diecezan şi în cel regional. În acelaşi timp a desfăşurat slujirea sacerdotală parohia "Beata Maria del Rimedio", fiind alături de parohul monsenior Mos? Farci.

În 1957, la invitaţia Monseniorului Antonio Piolanti şi cu acordul arhiepiscopului de Cagliari, s-a întors la Roma pentru a lucra într-un prim moment ca secretar al Universităţii Pontificale Lateran. După aceea, chemat de cardinalul Alfredo Ottaviani, a trecut la Sfântul Oficiu.

În 1968 a fost numit canonic onorific al catedralei din Cagliari. După aceea, în februarie 1969, a început să presteze slujire în Secretariatul de Stat ca angajat la Consiliul pentru Afacerile publice ale Bisericii. După aceea a fost transferat la Penitenţiaria Apostolică. La 27 august 1973 a devenit prelat de onoare al Sanctităţii Sale.

Numit regent al Penitenţiariei Apostolice la 11 aprilie 1979, a fost ridicat la demnitatea episcopală la 6 martie 1996 şi la 28 aprilie a primit hirotonirea episcopală, în Colegiul "Sfânta Ana" din Cagliari, de la cardinalul Giovanni Canestri, co-consacratori mons. Ottorino Pietro Alberti, arhiepiscop de Cagliari, şi episcopul auxiliar, mons. Tarcisio Pillolla. "Iuste iudica proximo" este motoul său episcopal.

La 22 noiembrie 2001 a fost numit pro-penitenţiar major, cu titlul de arhiepiscop. În 2003 a renunţat la funcţiile instituţionale datorită limitelor de vârstă, dar a continuat să lucreze în îngrijirea sufletelor în comunităţile romane "San Francesco a Ripa" şi, mai ales, "San Salvatore in Lauro".

În 2010, din motive de sănătate, s-a întors definitiv la Cagliari, în vechea casă a familiei, într-o stradă din cartierul istoric Castello. Primit de arhiepiscopul Giuseppe Mani şi de succesorul său, mons. Arrigo Miglio, a rămas mereu deosebit de activ în slujirea de duhovnic în catedrala din Cagliari.

De fapt, să spovedească a fost mereu o misiune precisă pentru "don Luigi", cum voia să fie numit: "Încă din timpul seminarului, la Roma, am promis că nu voi lăsa să plece niciodată pe vreunul care îmi va cere să se spovedească. O promisiune pe care am reafirmat-o în ziua hirotonirii mele sacerdotale în 1952". O sugestie, aceea de a fi duhovnic cu milostivire, pe care i-a dat-o don Pericle Felici, director spiritual din seminar şi apoi cardinal.

Papa Francisc - anunţându-l la Angelus la 4 februarie - l-a creat şi l-a publicat cardinal, în consistoriul din 14 februarie 2015, încredinţându-i diaconia "Preasfintele Nume ale lui Isus şi Maria in Via Lata". La 22 februarie a fost sărbătorit de concitadinii săi în timpul unei celebrări solemne prezidate chiar de el în catedrala din Cagliari.

În Curia Romană a făcut parte din Congregaţia pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, din Congregaţia Cauzelor Sfinţilor, din Congregaţia pentru Evanghelizarea Popoarelor, din Congregaţia pentru Cler şi din Comisia Pontificală Ecclesia Dei.

Condoleanţele pontifului

Aflând ştirea despre moartea cardinalului, papa Francisc a trimis Monseniorului Giuseppe Baturi, arhiepiscop de Cagliari, următoarea telegramă de condoleanţe.

Aflând ştirea despre moartea cardinalului Luigi De Magistris, fiu ilustru al acestui ţinut, doresc să exprim rudelor, dumneavoastră, preoţimii şi tuturor credincioşilor apropierea mea şi condoleanţele mele pentru doliul care a lovit întreaga comunitate eclezială. Amintindu-l pe acest frate stimat care, animat de zel sacerdotal ireproşabil, l-a slujit cu mare dăruire pe Domnul şi Biserica, mă gândesc cu recunoştinţă la angajarea sa serioasă în Sfântul Scaun ca un colaborator zelos şi înţelept al predecesorilor mei. Mă gândesc, de asemenea, la iubirea sa faţă de slujirea reconcilierii, pe care a desfăşurat-o mereu cu asiduitate admirabilă, îndreptat spre binele sufletelor. Înalţ rugăciunea mea către Domnul pentru ca, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria a Încrederii, să-l primească pe acest slujitor credincios în Ierusalimul ceresc şi din inimă împart binecuvântarea mea celor care iau parte la ritul de înmormântare.

Franciscus

(După L'Osservatore Romano, 16 februarie 2022)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 1208.