Crăciunul la Torino: atât de departe trupeşte şi totuşi atât de aproape sufleteşte de casă

Trei zile de sărbătoare pentru credincioşii români din Torino, în sânul comunităţii, la Biserica "Madonna del Carmine", pentru a celebra unul dintre cele mai frumoase momente ale anului liturgic: Naşterea Domnului.

Adventul din acest an a reprezentat pentru comunitatea din Torino o înşiruire de momente propice pentru o pregătire adecvată la întâlnirea cu pruncuşorul Isus: zilele de misiuni populare susţinute de părintele Alois Bulai în perioada 10-12 decembrie; catehezele de la Mir şi Prima Sfântă Împărtăşanie orientate înspre împăcarea cu Tatăl; prezenţa părintelui Leonard Farcaş, a părintelui Iosif Claudiu Doboş şi a părintelui Octavian Constantin Enache care au răspuns cu promptitudine şi entuziasm la invitaţia păstorilor capelaniei din Torino: părintele Iulian Herciu şi părintele Ionuţ-Gabriel Giurgică, participând la conferirea sacramentului Spovezii şi la celebrarea Liturghiilor solemne.

Atmosfera de sărbătoare nu s-a lăsat aşteptată: ne-a învăluit cu prezenţa-i caldă imediat ce am pus piciorul în biserică în seara de Ajun, pe cei mai mulţi dintre noi transportându-ne cu inima şi gândul acasă: la părinţii şi bunicii noştri, la copilăria noastră, la toate rudele şi prietenii de aproape şi de departe, la tradiţiile şi obiceiurile atât de dragi nouă, românilor, fiind întâmpinaţi de minunatele note şi versuri ale cântecului "Minuit chreti?n" (Veniţi, creştini). Ieslea, pregătită şi pusă la dispoziţie de familia Chiribici împreună cu părintele Gabriel, pomul împodobit cu decoraţiuni create de copiii şi tinerii de la oratoriu, bucuria şi zâmbetele percepute în spatele măştilor, fervoarea ultimelor pregătiri, aveau acel "nu ştiu ce" atât de familiar, atât de "acasă".

Predica părintelui Octavian ne-a ajutat să interiorizăm cuvântul Evangheliei, centru al istoriei umanităţii, când Cuvântul lui Dumnezeu se pune în mâinile noastre, devenind carne pentru a ilumina întunericul umanităţii (Is 9,1-5), părintele îndemnându-ne să avem curajul de a trăi din plin relaţia cu Dumnezeu, de a descoperi sensul vieţii noastre în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

La sfârşitul celebrării, ne-am bucurat împreună de sosirea lui Moş Crăciun, încărcat cu daruri pentru toţi copiii, care i-au mulţumit Moşului cu poezii, cântece şi colinde.

Liturghia solemnă din ziua de Crăciun ne-a dus, cu ajutorul predicii părintelui Iulian, la învăţătura Sfântului Irineu de Lyon care defineşte Întruparea mântuirii noastre: "Cuvântul şi-a asumat tocmai acea omenitate care era pierdută, pentru a o salva, operând ceea ce era necesar pentru comuniunea cu el şi pentru a o mântui în el. [...] carnea sfântă a reconciliat carnea ce a fost pradă păcatului şi a readus-o la prietenia lui Dumnezeu", părintele cerându-ne să depăşim crizele create de pandemiile urii, dezinteresului, indiferenţei cu gânduri şi fapte de pace, înţelegere, bunătate, iertare, încurajare, speranţă, chemaţi fiind să devenim lumină alimentată de la lumina pruncuşorului, mărindu-ne credinţa şi speranţa.

Un gând deosebit, cu o nostalgie firească, s-a îndreptat către părintele Gelu Miclăuş, fiind acesta primul Crăciun fără prezenţa sa fizică în mijlocul nostru.

Liturghia din ziua de duminică a completat pe deplin întregirea celor trei zile de sărbătoare prin însăşi solemnitatea celebrată: Sfânta Familie.

Părintele Leonard a ilustrat într-o manieră pe cât de simplă pe atât de profundă, importanţa vitală a familiei în mijlocul comunităţii şi al societăţii, indicând trei modalităţi pentru buna funcţionare a acesteia: rugăciunea (căci, aşa cum spunea Sfântul Ioan Paul al II-lea, doar "familia care se roagă împreună rămâne împreună"); unitatea (după exemplul Sfintei Familii care, la moment de încercare, s-a întors împreună pentru a-l căuta pe Isus pierdut în templu) şi dialogul (după îndemnul Sfântului Părinte Papa Francisc care ne invită să nu transformăm familia şi casa noastră într-o pensiune unde doar ne oprim să dormim şi să mâncăm).

Părintele Leonard ne-a îndemnat să spunem "nu" unei iubiri egoiste şi să fim fericiţi unul pentru celălalt, rămânând în rugăciune, unitate şi dialog.

Pe parcursul celor trei zile, toate celebrările au fost însoţite şi exaltate de minunatele colinde şi cântări ale corului condus de Octavian Matei: dăruirea şi pregătirea asiduă - de multe ori chiar în detrimentul propriilor familii - au dat rezultate excepţionale, ce au culminat cu colinda tradiţională pe care corul o face păstorilor comunităţii la fiecare Crăciun: în mod deosebit, în acest an, colindele au răsunat la San Carlo Canavese, unde dorul de acasă al preoţilor oaspeţi a fost alinat câtuşi de puţin prin acordurile melodioase atât de familiare a cântecelor de Crăciun.

Un gând de mulţumire se îndreaptă către toţi cei care au transformat această sărbătoare în realitate: Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi, dorind în continuare pentru comunitatea catolică românească din Torino reuşită în a duce mai departe moştenirea primită de la bunici şi părinţi: dulcea noastră limbă românească şi datinile strămoşeşti.

Crăciun fericit vă urăm din toată inima, de atât de departe şi totuşi atât de aproape de casă!

Tatiana Ghiurca

lecturi: 1810.