Papa Francisc: Angelus (26 decembrie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi sărbătorim Sfânta Familie de la Nazaret. Dumnezeu a ales o familie umilă şi simplă pentru a veni în mijlocul nostru. Contemplăm frumuseţea acestui mister, subliniind şi două aspecte concrete pentru familiile noastre.

Primul: familia este istoria din care provenim. Fiecare dintre noi are propria istorie, nimeni nu s-a născut în mod magic, cu bagheta magică, fiecare dintre noi are o istorie şi familia este istoria de unde noi provenim. Evanghelia de la liturgia de astăzi ne aminteşte că şi Isus este fiu al unei istorii familiale. Îl vedem călătorind la Ierusalim cu Maria şi Iosif pentru Paşte; apoi îi îngrijorează pe mama şi pe tata, care nu-l găsesc; regăsit fiind, se întoarce acasă cu ei (cf. Lc 2,41-52). Este frumos să-l vedem pe Isus inserat în trăirea afectelor familiale, care se naşte şi creşte în îmbrăţişarea şi în preocupările alor săi. Acest lucru este important şi pentru noi: provenim dintr-o istorie ţesută din legături de iubire şi persoana care suntem astăzi nu se naşte atât din bunurile materiale de care ne-am folosit, ci din iubirea pe care am primit-o din iubirea în sânul familiei. Poate că nu ne-am născut într-o familie excepţională şi fără probleme, dar este istoria noastră - fiecare trebuie să se gândească: este istoria mea -, sunt rădăcinile noastre: dacă le tăiem, viaţa se usucă! Dumnezeu nu ne-a creat pentru a fi conducători solitari, ci pentru a merge împreună. Să-i mulţumim şi să-l rugăm pentru familiile noastre. Dumnezeu ne gândeşte şi ne vrea împreună: recunoscători, uniţi, capabili să păstrăm rădăcinile. Şi trebuie să ne gândim la asta, la propria istorie.

Al doilea aspect: a fi familie se învaţă în fiecare zi. În Evanghelie vedem că şi în Sfânta Familie nu merge bine totul: există probleme neaşteptate, angoase, suferinţe. Nu există Sfânta Familie din iconiţe. Maria şi Iosif îl pierd pe Isus şi neliniştiţi îl caută, pentru a-l găsi apoi după trei zile. Şi când, aşezat printre învăţătorii din templu, răspunde că trebuie să se ocupe de cele ale Tatălui său, nu înţeleg. Au nevoie de timp pentru a învăţa să-l cunoască pe fiul lor. Tot aşa şi pentru noi: în fiecare zi, în familie, trebuie să învăţăm să ne ascultăm şi să ne înţelegem, să mergem împreună, să înfruntăm conflicte şi dificultăţi. Este provocarea zilnică şi se învinge cu atitudinea corectă, cu micile atenţii, cu gesturi simple, având grijă de detaliile relaţiilor noastre. Precum şi asta, ne ajută mult să vorbim în familie, să vorbim la masă, dialogul dintre părinţi şi copii, dialogul dintre fraţi, ne ajută să trăim această rădăcină familială care vine de la bunici. Dialogul cu bunicii!

Şi cum se face asta? Să privim la Maria, care în Evanghelia de astăzi îi spune lui Isus: "Tatăl tău şi cu mine te-am căutat" (v. 48). Tatăl tău şi cu mine, nu spune eu şi tatăl tău: mai întâi de eu este tu! Să învăţăm asta: înainte de eu este tu. În limba mea este un adjectiv pentru oamenii care mai întâi spun eu şi după aceea tu: "Eu, pe mine şi cu mine şi pentru mine şi pentru folosul meu". Oamenii care sunt aşa, mai întâi eu şi apoi tu. Nu, în Sfânta Familie, mai întâi tu şi după aceea eu. Pentru a păstra armonia în familie trebuie combătută dictatura eului, când eul se umflă. Este periculos atunci când, în loc să ne ascultăm, ne reproşăm greşelile; când, în loc de a dialoga, ne izolăm cu telefonul mobil - este trist a vedea la masă o familie, fiecare cu propriul telefon fără să-şi vorbească, fiecare vorbeşte cu telefonul; când se acuză reciproc, repetând mereu obişnuitele fraze, înscenând o comedie deja văzută unde fiecare vrea să aibă dreptate şi la sfârşit coboară o tăcere rece. Acea tăcere tăietoare, rece, după o discuţie familială, este urâtă aceea, foarte urâtă! Repet un sfat: seara, după toate, a face pace, mereu. A nu merge niciodată la culcare fără să fi făcut pace, altminteri ziua următoare va fi "războiul rece"! Acesta este periculos pentru că va începe o istorie de reproşuri, o istorie de resentimente. Din păcate, de câte ori, între zidurile familiale cu tăceri prea lungi şi cu egoisme neîngrijite se nasc şi cresc conflicte! Uneori se ajunge chiar la violenţe fizice şi morale. Acest lucru sfâşie armonia şi ucide familia. Să ne convertim de la eu la tu. Ceea ce trebuie să fie mai important în familie este tu-ul. Şi în fiecare zi, vă rog, rugaţi-vă un pic împreună, dacă puteţi face efortul, pentru a-i cere lui Dumnezeu darul păcii în familie. Şi să ne angajăm toţi - părinţi, copii, Biserică, societate civilă - să susţinem, să apărăm şi să păzim familia care este comoara noastră!

Fecioara Maria, soţia lui Iosif şi mamă a lui Isus, să ocrotească familiile noastre.

________________

După Angelus

Mă adresez acum soţilor din toată lumea.

Astăzi, în sărbătoarea Sfintei Familii, este publicată o scrisoare pe care am scris-o gândindu-mă la voi. Vrea să fie cadoul meu de Crăciun pentru voi soţi: o încurajare, un semn de apropiere, precum şi o ocazie de meditaţie. Este important a reflecta şi a trăi experienţa bunătăţii şi duioşiei lui Dumnezeu care cu mână paternă conduce paşii soţilor pe calea binelui. Domnul să le dea tuturor soţilor forţa şi bucuria de a continua drumul întreprins. Vream să vă amintesc şi că ne apropiem de Întâlnirea Mondială a Familiilor: vă invit să vă pregătiţi pentru acest eveniment, în special cu rugăciunea, şi să-l trăiţi în diecezele voastre, împreună cu celelalte familii.

Şi vorbind despre familie, îmi vine o preocupare, o adevărată preocupare, cel puţin aici în Italia: iarna demografică. Pare că atâţia au pierdut aspiraţia de a merge înainte cu copii şi atâtea cupluri preferă să rămână fără sau numai cu un copil. Gândiţi-vă la asta, este o tragedie. În urmă cu câteva minute am văzut în programul "A Sua immagine" cum se vorbea despre această problemă gravă, iarna demografică. Toţi să facem tot posibilul pentru a relua o conştiinţă, pentru a învinge această iarnă demografică ce merge împotriva familiilor noastre, împotriva patriei noastre, precum şi împotriva viitorului nostru.

Acum vă salut pe voi toţi, pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări: - văd aici polonezi, brazilieni, şi văd acolo şi columbieni - familiile, grupurile parohiale, asociaţiile. Reînnoiesc urarea ca iarăşi contemplarea Pruncului Isus, inimă şi centru al sărbătorilor de Crăciun, să poată trezi atitudini de fraternitate şi de împărtăşire în familii şi în comunităţi. Şi pentru a sărbători un pic Crăciunul, va face bine o vizită la ieslea de aici din piaţă şi la cele 100 de iesle care sunt sub coloane, ne va ajuta şi asta.

În aceste zile am primit atâtea mesaje de urări din Roma şi din alte părţi ale lumii. Din păcate, nu-mi este posibil să răspund la toate, dar mă rog pentru fiecare şi mulţumesc în special pentru rugăciunile pe care atâţia dintre voi le-aţi promis să le faceţi. Rugaţi-vă pentru mine, nu uitaţi. Multe mulţumiri şi sărbătoare frumoasă a Sfintei Familii. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 453.