Se încheie Anul Sfântului Iosif, convocat de papa cu "Patris corde"

de Tiziana Campisi

Ocazia a fost a 150-a aniversare a declaraţiei care l-a recunoscut pe Sfântul Iosif ca patron al Bisericii universale, conţinută în decretul Quemadmodum Deus a lui Pius al IX-lea. Era 8 decembrie 1870. Documentul a fost difuzat de Congregaţia Riturilor Sacre în acea "zi sacră" chiar din voinţa pontifului şi sublinia că acela pe care Dumnezeu "l-a ales Păzitor al comorilor sale preţioase... a avut în soţia sa pe Neprihănita Fecioară Maria, din care s-a născut din Duhul Sfânt Domnul Nostru Isus Cristos care la oameni s-a învrednicit să fie considerat fiul lui Iosif şi i-a fost supus", remarca, de asemenea, "Acela, pe care atâţia regi şi profeţi au dorit să-l vadă, Iosif nu numai că l-a văzut, ci a locuit cu el", revărsând asupra sa "afectul său patern" şi că "prin această demnitate sublimă, pe care Dumnezeu a conferit-o acestui slujitor foarte fidel al său", Biserica "l-a avut mereu în supremă onoare", "după Fecioara Născătoare de Dumnezeu, soţia sa, şi a implorat intervenţia sa în momentele dificile".

Papa Francisc, cu Patris corde (Cu inimă de tată), a voit să perpetueze această "încredere a întregii Biserici în patronajul preaputernic al Păzitorului lui Isus", explică decretul Penitenţiariei Apostolice - publicat tot la 8 decembrie 2020 - care a acordat "darul indulgenţelor speciale" cu ocazia Anului Sfântului Iosif. Aceste 365 de zile trecute voiau să ofere fiecărui credincios posibilitatea de "a întări zilnic propria viaţă de credinţă în împlinirea deplină a voinţei lui Dumnezeu", tocmai după exemplul Sfântului Iosif, şi "să se angajeze, cu rugăciuni şi fapte bune" pentru a obţine ajutorul său, "întărire şi alinare de gravele suferinţe umane şi sociale care astăzi sunt cuibărite în lumea contemporană".

Învăţăturile Sfântului Iosif

În scrisoarea sa apostolică Papa Francisc împărtăşeşte "câteva reflecţii personale" despre Iosif, cu obiectivul "de a mări iubirea faţă de acest mare sfânt, pentru a fi stimulaţi să implorăm mijlocirea sa şi pentru a imita virtuţile sale şi elanul său". Pentru aceasta îi sintetizează învăţăturile îndemnând să învăţăm de la el "că a avea credinţă în Dumnezeu cuprinde şi credinţa că el poate acţiona şi prin fricile noastre, prin fragilităţile noastre, prin slăbiciunea noastră"; că "în mijlocul furtunilor vieţii, nu trebuie să ne temem să-l lăsăm pe Dumnezeu la cârma bărcii noastre"; că trebuie "să facem spaţiu la ceea ce se întâmplă", să-l primim, să ne asumăm responsabilitatea, să ne reconciliem "cu propria istorie" şi "să intuim o istorie mai mare, o semnificaţie mai profundă"; că ceilalţi trebuie primiţi "fără excludere, aşa cum sunt, rezervând o predilecţie faţă de cei slabi"; că Isus Prunc şi Mama sa trebuie iubiţi, aşa ca sacramentele şi caritatea, Biserica şi săracii, pentru că "fiecare din aceste realităţi este mereu Pruncul şi Mama sa".

Un "mare sfânt" de invocat în momentele dificile

Tată iubit, tată în duioşie, tată în ascultare, tată în primire, tată cu un curaj creativ, tată muncitor, tată în umbră: aşa defineşte papa treptat în scrisoarea apostolică profilul Sfântului Iosif. Şi în arcul anului trecut în multe ocazii a aprofundat aspectele personalităţii sale. La 17 martie, amintindu-i iminenta comemorare liturgică, a insistat asupra capacităţii sale de "a înţelege şi a pune în practică Evanghelia", l-a indicat drept "un mare sfânt" căruia să-i încredinţăm propria existenţă şi a invitat să fim "înţelepţi ca el": În viaţă, la locul de muncă, în familie, în momentele de bucurie şi de durere sfântul Iosif l-a căutat şi l-a iubit constant pe Domnul, meritând elogiul Scripturii ca om drept şi înţelept. Invocaţi-l mereu, în special în momentele dificile pe care le veţi putea întâlni. Tuturor binecuvântarea mea!

Un aspect deja scos în evidenţă la începutul lui Patris corde: Toţi pot găsi în Sfântul Iosif omul care trece neobservat, omul prezenţei zilnice, discrete şi ascunse, un mijlocitor, un sprijin şi o călăuză în momentele de dificultate.

Model pentru păstori

În ziua următoare - 18 martie - Papa Francisc l-a indicat pe Sfântul Iosif ca model pentru păstori - chemaţi să fie mai ales părinţi - reprezentanţilor Colegiului Pontifical Belgian primiţi în Vatican şi a îndemnat să înveţe de la soţul Mariei arta paternităţii, pentru fi capabili să păzească turma şi să privească mai departe, conform proiectelor lui Dumnezeu. După aceea papa a evidenţiat despre Iosif faptul că ştia să pună deoparte proiectele personale, iubirea sa fără rezerve şi fără a căuta explicaţii în faţa "realităţii surprinzătoare şi misterioase" - primite cu credinţă - la care Dumnezeu îl cheamă. Pentru Papa Francisc o atitudine pe care, de exemplu, un preot trimis într-o nouă parohie poate s-o imite pentru a nu rămâne încâlcit în planuri pastorale deja preconstituite fără a ţine cont de realitatea prezentă.

În acest sens, Sfântul Iosif ne este maestru de viaţă spirituală şi de discernământ şi îl putem invoca pentru a fi eliberaţi de laţurile prea multor reflecţii în care din când în când, chiar cu intenţiile cele mai bune, ajungem să ne pierdem. Ele manifestă tendinţa noastră mai degrabă de "a prinde" şi "a poseda" ceea ce ni se întâmplă, decât să primim înainte de toate aşa cum ni se prezintă.

Papa a afirmat şi că Iosif a preferat "să creadă mai mult în Dumnezeu decât în propriile îndoieli", oferindu-se "ca instrument pentru realizarea unui plan mai mare, într-o slujire prestată în ascuns, generoasă şi neobosită, până la sfârşitul tăcut al propriei vieţi".

Păzitor al vocaţiilor

Şi tocmai în anul special dedicat "tâmplarului din Nazaret", Papa Francisc a dat Mesajului său pentru a 58-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii titlul "Sfântul Iosif: visul vocaţiei", explicând că "Dumnezeu vede inima şi în Sfântul Iosif a recunoscut o inimă de tată, capabilă să dea şi să genereze viaţă în cotidianitate" şi că vocaţiile tind "să genereze şi să regenereze vieţi în fiecare zi". De fapt, logodnicul Mariei, "prin visele pe care Dumnezeu i le-a inspirat, a făcut din existenţa sa un dar", s-a lăsat condus de vise fără a ezita "pentru că inima sa era orientată spre Dumnezeu, era deja dispusă faţă spre el". Acele vise "erau numite divine, dar nu au fost uşor de primit" pentru că "după fiecare vis Iosif a trebuit să schimbe planurile sale şi să intre în joc, sacrificând propriile proiecte pentru a respecta proiectele misterioase ale lui Dumnezeu", "abandonându-se cu încredere". În itinerarul de viaţă al Sfântului Iosif papa a observat şi capacitatea de a nu-şi pierde cumpătul şi de a merge în întâmpinarea unor situaţii noi fără să se plângă. Aşadar, pentru Papa Francisc "se poate spune că a fost mâna întinsă a Tatălui ceresc spre Fiul său pe pământ" şi prin urmare nu poate decât să fie "model pentru toate vocaţiile, care la asta sunt chemate: să fie mâinile active ale Tatălui pentru fiii săi şi pentru fiicele sale", fiind "vocaţia soţului Mariei una reuşită", "mărturia unei vieţi atinse de iubirea lui Dumnezeu". Pentru aceasta Sfântul Iosif este şi "păzitor al vocaţiilor".

Papa Francisc şi cererile făcute lui "Iosif care doarme"

Jorge Mario Bergoglio are o legătură deosebită cu Sfântul Iosif. A revelat el însuşi asta în multe ocazii. Devoţiunea sa faţă de păzitorul Sfintei Familii din Nazaret era deja clară în stema aleasă pentru consacrarea episcopală, ale cărei trăsături esenţiale au fost păstrate în stema papală. Printre diferitele simboluri, floarea de nard îl indică tocmai pe Sfântul Iosif, patron al Bisericii universale, în tradiţia iconografică hispanică reprezentat chiar cu o ramură de nard. "Eu îl iubesc mult pe Sfântul Iosif pentru că este un om puternic şi tăcut. Pe biroul meu am o imagine a Sfântului Iosif în timp ce doarme - a revelat, după aceea, Papa Francisc la întâlnirea cu familiile la Manila, la 16 ianuarie 2015, în timpul călătoriei sale apostolice în Filipine - şi când am o problemă sau o dificultate eu scriu un bilet pe o bucată de hârtie şi îl pun sub statuia sfântului Iosif pentru ca el s-o poată visa. Acest gest înseamnă: roagă-te pentru această problemă!".

Ciclul de cateheze

Şi dacă în mod oficial anul special dedicat Sfântului Iosif se încheie, Papa Francisc continuă să propună reflecţii şi să ofere învăţături despre figura "tâmplarului umil", "logodnic al Mariei", "«bărbat drept», gata mereu să împlinească voinţa lui Dumnezeu", care "a avut curajul de a asuma paternitatea legală a lui Isus", cum scrie în Patris corde, aşa încât la 17 noiembrie, la audienţa generală de miercuri, a început un ciclu de cateheze care să poată ajuta ulterior să ne lăsăm "iluminaţi de exemplul său şi de mărturia sa", adăugând, la fiecare întâlnire, o rugăciune diferită de adresat lui.

Iosif, care este un tâmplar din Nazaret şi care se încrede în proiectul lui Dumnezeu cu privire la tânăra sa logodnică şi cu privire la el, aminteşte Bisericii să-şi îndrepte privirea spre ceea ce lumea ignoră în mod voit. Astăzi Iosif ne învaţă asta: "Să nu privim atât la lucrurile pe care lumea le laudă, priveşte la colţuri, priveşte la umbre, priveşte la periferii, la ceea ce lumea nu vrea". El aminteşte fiecăruia dintre noi să dăm importanţă la ceea ce alţii rebutează.

Aşadar, pentru papa soţul Mariei "este cu adevărat un maestru al esenţialului: ne aminteşte că ceea ce are valoare cu adevărat nu atrage atenţia noastră, ci cere un discernământ răbdător pentru a fi descoperit şi valorizat". Pentru aceasta a solicitat să-i cerem "lui să mijlocească pentru ca toată Biserica să recupereze această privire, această capacitate de a discerne, această capacitate de a evalua esenţialul".

În a doua cateheză despre patronul Bisericii universale, Francisc a afirmat că "figura lui Iosif, deşi aparent marginală, discretă, în linia a doua, reprezintă în schimb o pietricică centrală în istoria mântuirii" şi că "Iosif trăieşte protagonismul său fără a voi să ia în stăpânire scena".

Astfel, toţi pot să găsească în Sfântul Iosif omul care trece neobservat, omul prezenţei zilnice, al prezenţei discrete şi ascunse, un mijlocitor, un sprijin şi o călăuză în momentele de dificultate. El ne aminteşte că toţi cei care stau aparent ascunşi sau în "linia a doua" au un protagonism fără egal în istoria mântuirii. Lumea are nevoie de aceşti bărbaţi şi de aceste femei: bărbaţi şi femei în linia a doua, dar care susţin dezvoltarea vieţii noastre, a fiecăruia dintre noi, şi care cu rugăciunea, cu exemplul, cu învăţătura ne susţin pe drumul vieţii.

Şi în afară de asta, papa a afirmat că Iosif, ca păzitor al lui Isus şi al Mariei "este şi «păzitorul Bisericii»", şi "dacă a fost păzitorul lui Isus şi al Mariei, lucrează acum" în ceruri, "şi continuă să fie păzitor, în acest caz al Bisericii; pentru că Biserica este prelungirea Trupului lui Cristos în istorie"; "astăzi, Iosif ocroteşte Biserica" şi "cu viaţa sa, pare că vrea să ne spună că suntem chemaţi mereu să ne simţim păzitori ai fraţilor noştri, păzitori ai celui care ne este pus alături, ai celui care Domnul ni-l încredinţează prin atâtea circumstanţe ale vieţii".

În sfârşit, în a treia cateheză, ţinută la 1 decembrie, pontiful a vorbit despre experienţa Sfântului Iosif "logodnic", care învaţă să se privească la circumstanţele vieţii în lumina Providenţei şi al cărui parcurs cu Maria poate să fie exemplu pentru logodnicii creştini, pentru ca să poată avea curajul de a trece de la logicile îndrăgostirii la cele ale iubirii mature, care întăreşte şi este durabilă. Iosif este înainte de toate bărbat drept "pentru că este supus legii care orice israelit pios", dar şi înţelept, aşa încât "iubirea faţă de Maria şi încrederea pe care o are în ea îi sugerează un mod care să salveze respectarea legii şi onoarea soţiei". De fapt, aflând despre sarcina ei, decide "să o lase în ascuns, fără zgomot, fără a o supune umilirii publice". Aşadar, alege "calea confidenţialităţii, fără proces şi răzbunare", dar apoi decide altfel, pentru că în discernământul său intervine "glasul lui Dumnezeu care, printr-un vis, îi dezvăluie o semnificaţie mai mare decât însăşi dreptatea sa". De aici concluzia lui Francisc:

De fapt, a iubi nu înseamnă a pretinde ca celălalt sau viaţa să corespundă imaginaţiei noastre; înseamnă mai degrabă a alege în libertate deplină de a lua responsabilitatea vieţii aşa cum ni se oferă. Iată pentru ce Iosif ne dă o lecţie importantă, o alege pe Maria "cu ochi deschişi". Şi putem spune cu toate riscurile.

Aşadar, pentru Papa Francisc, mai este de meditat asupra măreţiei Sfântului Iosif care, se citeşte în Patris corde, a fost "soţ al Mariei şi tatăl lui Isus" şi ca atare "s-a pus în slujba întregului plan de mântuire".

(După Vatican News, 8 decembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

* * *

Papa Francisc: Iosif - sfântul care ne ajută să vedem lumina lui Cristos în cei săraci

Încheierea anului special dedicat sfântului Iosif. Omul tăcerii

lecturi: 412.