CĂLĂTORIA APOSTOLICĂ A SFÂNTULUI PĂRINTE FRANCISC
ÎN CIPRU ŞI GRECIA

(2-6 decembrie 2021)

Întâlnire cu autorităţile, cu societatea civilă şi cu corpul diplomatic

"Ceremonial Hall" din Palatul Prezidenţial (Nicosia), joi, 2 decembrie 2021

Cuvinte pe care Sfântul Părinte le-a adresat în spaniolă preşedintelui republicii după salutul de bun-venit la începutul întâlnirii private:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, pentru cuvintele dumneavoastră de bun-venit, pentru căldura salului dumneavoastră. Protocolul căldurii este un protocol de frate, şi acesta ajunge la inimă.

_____________

Domnule preşedinte al republicii,
Membri ai guvernului şi ai corpului diplomatic,
Stimate autorităţi religioase şi civile,
Distinşi reprezentanţi ai societăţii şi ai lumii culturii,
Doamnelor şi domnilor!

Vă salut cordial, manifestându-vă bucuria mea de a fi aici. Vă mulţumesc dumneavoastră, domnule preşedinte, pentru primirea pe care mi-aţi rezervat-o în numele întregii populaţii. Am venit pelerin într-o ţară mică prin geografie, dar mare prin istorie; într-o insulă care de-a lungul secolelor nu a izolat neamurile, ci le-a legat între ele; într-o ţinut a cărui graniţă este marea; într-un loc care marchează poarta orientală a Europei şi poarta occidentală a Orientului Mijlociu. Sunteţi o poartă deschisă, un port care uneşte: Cipru, răscruce de civilizaţii, poartă în sine vocaţia înnăscută la întâlnire, favorizată de caracterul primitor al ciprioţilor.

Tocmai i-am omagiat pe primul preşedinte al acestei republici, pe arhiepiscopul Makarios, şi făcând acest gest am dorit să-i omagiez pe toţi cetăţenii. Numele său, Makarios, evocă termenii iniţiali din primul discurs al lui Isus: Fericirile (cf. Mt 5,3-12). Cine este makarios, cine este cu adevărat fericit conform credinţei creştine, de care această ţară este legată indisolubil? Fericiţi pot să fie toţi, şi sunt înainte de toate cei săraci în duh, cei răniţi de viaţă, cei care trăiesc cu blândeţe şi milostivire, pe cei care fără a apărea practică dreptatea şi construiesc pacea. Fericirile, dragi prieteni, sunt constituţia perenă a creştinismului. A le trăi permite evangheliei să fie mereu tânără şi să fecundeze societatea cu speranţă. Fericirile sunt busola pentru a orienta, în orice latitudine, rutele pe care creştinii le înfruntă în călătoria vieţii.

Tocmai de aici, unde Europa şi Orientul se întâlnesc, a început prima mare înculturare a evangheliei în continent şi este emoţionant pentru mine să reparcurg paşii marilor misionari de la începuturi, îndeosebi ai sfinţilor Paul, Barnaba şi Marcu. Iată-mă, aşadar, pelerin printre voi pentru a merge cu voi, dragi ciprioţi; cu voi toţi, în dorinţa ca vestea bună a evangheliei de aici să ducă Europei un mesaj fericit sub semnul fericirilor. De fapt, ceea ce au dăruit lumii primii creştini cu forţa blândă a Duhului a fost un nemaiauzit mesaj de frumuseţe. Noutatea surprinzătoare a fericirii la îndemâna tuturor a cucerit inimile şi libertăţile multora. Această ţară are o moştenire deosebită în acest sens, ca mesager de frumuseţe între continente. Cipru străluceşte de frumuseţe în teritoriul său, care trebuie tutelat şi păstrat cu politici ambientale oportune şi concertate cu vecinii. Frumuseţea transpare şi în arhitectură, în artă, îndeosebi sacră, în artizanatul religios, în multele comori arheologice. Scoţând din marea care ne înconjoară o imagine, aş vrea să spun că această insulă reprezintă o perlă de mare valoare în inima Mediteranei.

De fapt, o perlă devine ceea ce este pentru că se formează în timp: cere ani pentru ca diferitele stratificări să o facă lucitoare şi compactă. Tot aşa frumuseţea acestei ţări derivă din culturile care de-a lungul secolelor s-au întâlnit şi s-au amestecat. Şi astăzi lumina Ciprului are multe faţete: sunt multe popoarele şi neamurile care, cu diferite nuanţe, compun gama cromatică a acestei populaţii. Mă gândesc şi la prezenţa multor imigraţi, procentual cea mai relevantă între ţările din Uniunea Europeană. A păstra frumuseţea multicoloră şi poliedrică a ansamblului nu este uşor. Cere, ca în formarea perlei, timp şi răbdare, cere o privire amplă care să îmbrăţişeze varietatea culturilor şi să se îndrepte spre viitor cu clarviziune. Este important, în acest sens, să se tuteleze şi să se promoveze fiecare componentă a societăţii, în mod special cele statistic minoritare. Mă gândesc şi la diferite realităţi catolice care ar beneficia de o oportună recunoaştere instituţională, încât contribuţia pe care o aduc societăţii prin activităţile lor, îndeosebi educative şi caritative, să fie bine definită din punct de vedere legal.

O perlă aduce la lumină frumuseţea sa în circumstanţe dificile. Se naşte în întuneric, când scoica "suferă" după ce a îndurat o vizită neaşteptată care îi ameninţă integritatea, ca, de exemplu, un grăunte de nisip care o deranjează. Pentru a se proteja reacţionează asimilând ceea ce a rănit-o: învăluie ceea ce pentru ea este periculos şi străin şi îl transformă în frumuseţe, într-o perlă. Perla Ciprului a fost întunecată de pandemie, care a împiedicat atâţia vizitatori să vină aici şi să-i vadă frumuseţea, agravând, ca în alte locuri, consecinţele crizei economico-financiare. Totuşi, în această perioadă de revenire nu fervoarea de a recupera ceea ce s-a pierdut va garanta o dezvoltare solidă şi durabilă, ci angajarea de a promova însănătoşirea societăţii, îndeosebi printr-o luptă hotărâtă împotriva corupţiei şi a plăgilor care lezează demnitatea persoanei; mă gândesc, de exemplu, la traficul de fiinţe umane.

Dar rana de care suferă mai mult această ţară este dată de sfâşierea teribilă pe care a îndurat-o în ultimele decenii. Mă gândesc la pătimirea interioară a celor care nu se pot întoarce la casele lor şi la locurile lor de cult. Mă rog pentru pacea voastră, pentru pacea întregii insule, şi o doresc cu toate forţele. Calea păcii, care vindecă conflictele şi regenerează frumuseţea fraternităţii, este marcată de un cuvânt: dialog, pe care dumneavoastră, domnule preşedinte, l-aţi repetat de atâtea ori. Trebuie să ne ajutăm să credem în forţa răbdătoare şi blândă a dialogului, acea forţă a răbdării, de "a duce pe umeri", hypomoné, luând-o din fericiri. Ştim că nu este un drum uşor; este lung şi întortocheat, dar nu există alternative pentru a ajunge la reconciliere. Să alimentăm speranţa cu forţa gesturilor în loc de a spera în gesturi de forţă. Pentru că există o putere a gesturilor care pregăteşte pacea: nu aceea a gesturilor de putere, a ameninţărilor de revanşă şi a demonstraţiilor de putere, ci aceea a gesturilor de relaxare, a paşilor concreţi de dialog. Mă gândesc, de exemplu, la angajarea de a se dispune la o confruntare sinceră care să pună pe primul loc exigenţele populaţiei, la o implicare tot mai concretă a comunităţii internaţionale, la salvgardarea patrimoniului religios şi cultural, la restituirea a ceea ce este deosebit de îndrăgit de oameni în acest sens, cum sunt locurile sau măcar obiectele sacre. În această privinţă, aş vrea să exprim apreciere şi încurajare faţă de Religious Track of the Cyprus Peace Project, promovat de Ambasada Suediei, pentru ca între conducătorii religioşi să se cultive dialogul.

Tocmai timpurile care nu par propice şi în care dialogul se atenuează sunt acelea care pot pregăti pacea. Ne aminteşte asta tot perla, care devine astfel în răbdarea întunecată de a ţese substanţe noi împreună cu agentul care a rănit-o. În aceste perioade să nu se lase să prevaleze ura, să nu se renunţe la îngrijirea rănilor, să nu se uite situaţia persoanelor dispărute. Şi când vine ispita de a se descuraja, să se gândească la generaţiile viitoare, care doresc să moştenească o lume împăcată, colaboratoare, bine unită, nelocuită de rivalităţi perene şi poluată de conflicte nerezolvate. La asta foloseşte dialogul, fără de care cresc suspiciunea şi resentimentul. Să fie referinţă Mediterana, acum din păcate loc de conflicte şi de tragedii umanitare; în frumuseţea sa profundă este mare nostrum, marea tuturor popoarelor care au ieşire la ea pentru a fi legate, nu divizate. Cipru, răscruce geografică, istorică, culturală şi religioasă, are această poziţie pentru a realiza o acţiune de pace. Să fie un şantier deschis de pace în Mediterana.

Pacea nu se naşte adesea de la marile personaje, ci de la determinarea zilnică - în fiecare zi - a celor mai mici. Continentul european are nevoie de reconciliere şi de unitate, are nevoie de curaj şi de elan pentru a merge înainte. Pentru că nu zidurile fricii şi interdicţiile dictate de interese naţionaliste vor ajuta progresul ei şi nici numai revenirea economică nu va putea garanta siguranţa şi stabilitatea ei. Să privim la istoria Ciprului şi să vedem cum întâlnirea şi primirea au adus roade benefice pe termen lung. Nu numai cu referinţă la istoria creştinismului, pentru care Cipru a fost "trambulina de lansare" în continent, ci şi pentru construirea unei societăţi care a găsit propria bogăţie în integrare. Acest spirit de lărgire, această capacitate de a privi dincolo de propriile graniţe reîntinereşte, permite să se regăsească luminozitatea pierdută.

Referindu-se la Cipru, Faptele Apostolilor relatează că Paul şi Barnaba pentru a ajunge la Pafos "au străbătut întreaga insulă" (cf. Fap 13,6). Pentru mine este o bucurie să străbat în aceste zile istoria şi sufletul acestei ţări, cu dorinţa ca voinţa sa de unitate şi mesajul său de frumuseţe să continue să-i conducă drumul. O Theós na evloghí tin Kípro! [Dumnezeu să binecuvânteze Ciprul!].

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 323.