Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 1 decembrie 2021

Cateheze despre Sfântul Iosif: 3. Iosif, bărbat drept şi soţ al Mariei

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Continuăm drumul nostru de reflecţie despre figura Sfântului Iosif. Astăzi aş vrea să aprofundez faptul de a fi "drept" şi "logodnic al Mariei" şi să dau astfel un mesaj tuturor logodnicilor, precum şi noilor căsătoriţi. Multe evenimente legate de Iosif se găsesc în relatările din evangheliile apocrife, adică necanonice, care au influenţat şi arta şi diferite locuri de cult. Aceste scrieri care nu sunt în Biblie - sunt relatări pe care evlavia creştină le făcea în acel timp - răspund la dorinţa de a umple golurile narative din Evangheliile canonice, acelea care sunt în Biblie, care ne dau tot ceea ce este esenţial pentru credinţa şi viaţa creştină.

Evanghelistul Matei. Acesta este important: ce spune Evanghelia despre Iosif? Nu ce spun aceste evanghelii apocrife, care nu sunt un lucru urât sau rău; sunt frumoase, dar nu sunt cuvântul lui Dumnezeu. În schimb Evangheliile, care sunt în Biblie, sunt cuvântul lui Dumnezeu. Între acestea evanghelistul Matei care îl defineşte pe Iosif bărbat "drept". Să ascultăm relatarea sa: "Naşterea lui Isus Cristos însă a fost astfel: mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o expună, a vrut să o lase în ascuns" (1,18-19). Pentru că logodnicii, atunci când logodnica nu era fidelă sau rămânea însărcinată, trebuiau s-o denunţe! Şi femeile în acel timp erau ucise cu pietre. Însă Iosif era drept. Spune: "Nu, asta n-o voi face. Stau deoparte".

Pentru a înţelege comportamentul lui Iosif faţă de Maria, este util să amintim obiceiurile matrimoniale din vechiul Israel. Căsătoria cuprindea două faze bine definite. Prima era ca o logodnă oficială, care comporta deja o situaţie nouă: îndeosebi femeia, deşi continua să trăiască în casa paternă timp de încă un an, era considerată, de fapt, "soţie" a logodnicului. Încă nu trăiau împreună, dar era ca şi cum era soţia. Al doilea act era transferarea logodnicei din casa paternă în casa logodnicului. Asta se petrecea cu o procesiune de sărbătoare, care completa căsătoria. Şi prietenele logodnicei o însoţeau acolo. Pe baza acestor obiceiuri, faptul că "înainte ca ei să fi fost împreună, Maria s-a aflat însărcinată", o expunea pe Fecioara acuzei de adulter. Şi acest păcat, conform Legii antice, trebuia să fie pedepsită cu uciderea cu pietre (cf. Dt 22,20-21). Totuşi, în practica iudaică succesivă s-a răspândit o interpretare mai moderată care impunea numai actul repudierii, dar cu consecinţe civile şi penale pentru femeie, însă nu uciderea cu pietre.

Evanghelia spune că Iosif era "drept" tocmai pentru că este supus legii ca orice bărbat israelit pios. Dar înăuntrul său iubirea faţă de Maria şi încrederea pe care o are în ea îi sugerează un mod care să salveze respectarea legii şi onoarea logodnicei: decide să-i dea actul de repudiere în secret, fără zgomot, fără a o supune umilirii publice. Alege calea confidenţialităţii, fără proces şi răzbunare. Dar câtă sfinţenie în Iosif! Noi, care imediat ce avem o ştire un pic folclorică sau pic urâtă despre cineva, mergem imediat la bârfă! În schimb Iosif stă deoparte.

Dar adaugă imediat evanghelistul Matei: "Cugetând el la acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: «Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt! Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale»" (1,20-21). Intervine în discernământul lui Iosif glasul lui Dumnezeu care, printr-un vis, îi dezvăluie o semnificaţie mai mare decât însăşi dreptatea sa. Şi cât de important este pentru fiecare dintre noi să cultivăm o viaţă dreaptă şi în acelaşi timp să simţim mereu că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu! Pentru a putea lărgi orizonturile noastre şi a vedea circumstanţele vieţii dintr-un punct de vedere diferit, mai amplu. De atâtea ori ne simţim prizonieri ai lucrurilor care ni s-au întâmplat: "Dar uite ce mi s-a întâmplat!" şi noi rămânem prizonieri ai acelui lucru urât care ni s-a întâmplat; dar tocmai în faţa unor circumstanţe ale vieţii, care ne apar iniţial dramatice, se ascunde o Providenţă care cu timpul ia formă şi luminează cu semnificaţie chiar şi durerea care ne-a lovit. Ispita este să ne închidem în acea durere, în acel gând al lucrurilor urâte care ni s-au întâmplat. Şi acest lucru nu face bine. Acest lucru duce la tristeţe şi la amărăciune. Inima amară este aşa de urâtă.

Aş vrea să ne oprim pentru a reflecta asupra unui detaliu din această istorie relatată de Evanghelie şi pe care foarte des îl neglijăm. Maria şi Iosif sunt doi logodnici care probabil că au cultivat vise şi aşteptări cu privire la viaţa lor şi la viitorul lor. Dumnezeu pare să se insereze ca un neprevăzut în viaţa lor şi, deşi cu o greutate iniţială, ambii deschid larg inima la realitatea care li se pune în faţă.

Dragi fraţi şi dragi surori, foarte des viaţa noastră nu este aşa cum ne-o imaginăm. Mai ales în raporturile de iubire, de afect, ne este greu să trecem de la logica îndrăgostirii la cea a iubirii mature. Şi trebuie să se treacă de la îndrăgostire la iubirea matură. Voi, noi căsătoriţi, gândiţi-vă bine la asta. Prima fază este marcată de o anumită vrajă, care ne face să trăim cufundaţi într-un imaginar care adesea nu corespunde realităţii faptelor. Dar chiar atunci când îndrăgostirea cu aşteptările sale pare să se termine, acolo poate să înceapă iubirea adevărată. De fapt, a iubi nu înseamnă a pretinde ca celălalt sau viaţa să corespundă imaginaţiei noastre; înseamnă mai degrabă a alege în libertate deplină de a lua responsabilitatea vieţii aşa cum ni se oferă. Iată pentru ce Iosif ne dă o lecţie importantă, o alege pe Maria "cu ochi deschişi". Şi putem spune cu toate riscurile. Gândiţi-vă, în Evanghelia lui Ioan, un reproş pe care învăţătorii legii îl fac lui Isus este acesta: "Noi nu suntem fii care provin de acolo", cu referinţă la prostituţie. Dar pentru că aceştia ştiau că Maria a rămas însărcinată şi voiau s-o murdărească pe mama lui Isus. Pentru mine este trecerea cea mai murdară, cea mai demoniacă din Evanghelie. Şi riscul lui Iosif ne dă această lecţie: ia viaţa aşa cum vine. Dumnezeu a intervenit acolo? O iau. Şi Iosif face cum i-a poruncit îngerul Domnului. De fapt, spune Evanghelia: "Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat-o la sine pe soţia lui şi nu a cunoscut-o până când ea a născut un fiu. Şi i-a pus numele Isus" (Mt 1,24-25). Logodnicii creştini sunt chemaţi să mărturisească o astfel de iubire, care să aibă curajul de a trece de la logicile îndrăgostirii la cele ale iubirii mature. Şi aceasta este o alegere exigentă, care în loc să închidă viaţa poate să fortifice iubirea pentru ca să fie durabilă în faţa încercărilor timpului. Iubirea unui cuplu merge înainte în viaţă şi se maturizează în fiecare zi. Iubirea din timpul logodnei este un pic - permiteţi-mi cuvântul - un pic romantică. Voi aţi trăit-o în întregime, dar după aceea începe iubirea matură, de toate zilele, munca, pruncii care vin. Şi uneori acel romantism dispare un pic. Dar nu există iubire? Da, dar iubirea matură. "Dar ştiţi, părinte, noi uneori ne certăm...". Asta se întâmplă din timpul lui Adam şi Eva până astăzi: că soţii se ceartă este pâinea noastră de fiecare zi. "Dar nu trebuie să ne certăm?". Da, se poate. "Şi părinte, dar uneori ridicăm glasul" - "Se întâmplă". "Şi uneori zboară şi farfuriile" - "Se întâmplă". Dar ce-i de făcut pentru ca acest lucru să nu dăuneze vieţii de căsătorie? Ascultaţi bine: să nu se termine niciodată ziua fără a face pace. Ne-am certat, eu ţi-am spus cuvinte urâte, Dumnezeu meu, ţi-am spus lucruri urâte. Dar acum se termină ziua: trebuie să fac pace. Ştiţi de ce? Pentru că războiul rece din ziua următoare este foarte periculos. A nu permite ca ziua următoare să înceapă în război. Pentru aceasta a face pace înainte de a merge la culcare. Amintiţi-vă mereu: a nu termina niciodată ziua fără a face pace. Şi asta vă va ajuta în viaţa matrimonială. Acest parcurs de la îndrăgostire la iubirea matură este o alegere exigentă, dar trebuie să mergem pe acel drum.

Şi de data aceasta încheiem cu o rugăciune către sfântul Iosif.

Sfinte Iosif,
tu care ai iubit-o pe Maria cu libertate
şi ai ales să renunţi la imaginarul tău pentru a face spaţiu realităţii,
ajută pe fiecare dintre noi să ne lăsăm surprinşi de Dumnezeu
şi să primim viaţa nu ca pe un neprevăzut de care să ne apărăm,
ci ca pe un mister care ascunde secretul bucuriei adevărate.
Dobândeşte tuturor logodnicilor creştini bucuria şi radicalitatea,
păstrând însă mereu conştiinţa
că numai milostivirea şi iertarea fac posibilă iubirea. Amin.

____________________

APEL

Astăzi este Ziua Mondială împotriva SIDA. Este o ocazie importantă pentru a aminti multele persoane afectate de acest virus, dintre care pentru multe, în unele zone ale lumii, nu este disponibil accesul la îngrijirile esenţiale. Doresc o reînnoită angajare solidară pentru a garanta tratamente sanitare egale şi eficace.

Mâine voi merge în Cipru şi apoi în Grecia pentru a face o vizită la iubitele populaţii din acele ţări bogate în istorie, în spiritualitate şi în civilizaţie. Va fi o călătorie la izvoarele credinţei apostolice şi fraternităţii dintre creştini de diferite confesiuni. Voi avea şi oportunitatea de a mă apropia de o umanitate rănită în trupul atâtor migranţi aflaţi în căutare de speranţă: voi merge la Lesbos. Vă cer, cu rugăminte, să mă însoţiţi cu rugăciunea. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 422.