Colocviu cu arhiepiscopul maronit Selim Sfeir

O Biserică ce trăieşte din credinţă, speranţă şi caritate

de Roberto Cetera

Salim Jean Sfei, arhiepiscop de Cipru al maroniţilor, ne primeşte în sediul episcopiei, la Nicosia. Acoperit cu haina sa neagră ornată de doi nasturi roşii, având la gât o cruce pectorală de formă foarte simplă, exarhul, înainte de a intra în salon, ne însoţeşte într-o cameră mică împodobită cu icoane şi fiind o capelă mică. "Imediat ce am ajuns aici, primul lucru am voit ca să fie un loc pentru adoraţie euharistică permanentă", relatează el cu un amestec de stingher şi de mândrie, şi ne invită să rămânem pentru o clipă în adoraţie. Monseniorul Sfeir a fost ales la 19 iunie şi consacrat episcop la 21 iulie: aşadar, harul şi angajarea unei vizite papale ajung la el numai la câteva luni după începerea slujirii sale. Este unicul episcop rezident în insulă şi este în mod vizibil îndrăgostit de ea. Înainte de a i se adresa orice întrebare, exprimă spontan tot entuziasmul său în primirea Papei Francisc. "Papa vine în Cipru ca în casa sa. Unitatea credinţei şi comuniunea cu Roma ne amintesc că el este primul apostol, părintele Bisericii maronite, şi venind aici nu va fi un străin: mai degrabă, este un părinte care se întoarce acasă". Şi continuă: "Din partea noastră, ne pregătim pentru această vizită colaborând între diferitele realităţi ecleziale: mai ales cu patriarhul de Ierusalim, Preafericirea Sa Pierbattista Pizzaballa, cu custodele din Ţara Sfântă, părintele Francesco Patton, şi cu nunţiatura apostolică, în persoanele lui Adolfo Tito Yllana, nunţiu apostolic, şi Georges Panamthundil, însărcinat cu afaceri rezident aici în Cipru".

Ce amintiri aveţi despre vizita papei Benedict în 2010?

Papa Benedict a venit pentru a înmâna episcopilor exortaţia apostolică post-sinodală despre Biserica din Orientul Mijlociu şi cu acea ocazie mulţi episcopi din diferitele Biserici orientale au venit în Cipru. Astfel am învăţat cum trebuie primit episcopul de Roma. Acum vine la noi Papa Francisc: el are mereu în faţa ochilor săi pe Cristos sărac, care i se prezintă pe faţa migrantului, a celui care este victimă a războiului, a celui care este rănit de viaţă din cauza păcatelor lumii; şi exemplul papei Francisc ne invită pe noi toţi să facem la fel.

Care sunt principalele caracteristici ale comunităţii creştine catolice din Cipru?

Aş putea spune simplu că este o Biserică ce trăieşte din credinţă, din speranţă şi din caritate concretă. Învăţând de la icoane, creştinii locale ştiu că totul este transparenţă a lui Dumnezeu şi încearcă să acţioneze în consecinţă.

Care sunt raporturile Bisericii maronite cu Biserica latină?

Noi suntem cu toţii o singură Biserică. Desigur, ritul este diferite. Dar nu suntem departe, împărtăşim esenţialul credinţei, mai ales în misiune şi în slujire. Operele de caritate ne fac să colaborăm sistematic şi ne determină să construim legături de comuniune. Dar şi în transmiterea credinţei şi în rugăciune practicile nu sunt foarte diferite. De exemplu, adoraţia euharistică este o practică constantă, care ne uneşte.

Cum vedeţi viitorul procesului de pace din insulă?

Când în sfârşit Ciprul va fi reunit, va însemna că două mari civilizaţii - cea creştină şi cea islamică - au reuşit să convieţuiască şi aceasta va fi o mare victorie pentru fiecare credincios şi pentru întreaga omenire. Actuala situaţie de conflict este tristă: două popoare care cred în Dumnezeu, în unicul Dumnezeu, nu reuşesc să trăiască împreună paşnic în aceeaşi insulă. Dar sunt convins că într-o zi vom ajunge la pace, care este un dar al lui Dumnezeu. Pentru a o obţine, trebuie să ne angajăm pe drumul de sfinţire personală. În istorie nu au lipsit războaiele, aici în Cipru, dar credinţa noastră reînnoieşte totul şi pacea va veni.

Deci dumneavoastră sunteţi optimist?

Da, şi vă spun şi de ce. Secretul nostru este Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Şi musulmanii o venerează pe Sfânta Fecioară, acesta este un element real de comuniune nu numai între catolici şi ortodocşi. Această credinţă comună nu s-a pierdut niciodată în insulă şi reprezintă o ocazie preţioasă de dialog şi o ancoră de speranţă. Va veni o zi în care vom vedea din nou unită această insulă a noastră foarte frumoasă, care este o icoană a Domnului.

Cipru se află la jumătatea drumului între Ierusalim şi Roma, între Orient şi Occident: cum trăiţi această situaţie de "răscruce a Mediteranei"?

Eu sunt jumătate libanez şi jumătate italian şi locuiesc în Cipru. Ca arhiepiscop am responsabilitatea Bisericii maronite, dar simt datoria de a colabora şi a crea legături de comuniune între toate Bisericile, în unica Biserică a lui Dumnezeu. Aceasta nu este numai o "datorie a stării" ca păstor, ci face parte din drumul meu personal de credinţă. Pentru că nu suntem singuri! Ca episcop de Cipru, jurisdicţia mea aparţine Bisericilor orientale şi de aceea particip la reuniunile periodice ale Adunării Ordinariilor Catolici din Ţara Sfântă (AOCTS). Dar aparţin şi sinodului Bisericii maronite din Liban şi în afară de asta, întrucât Cipru este astăzi parte a Comunităţii Europene, sunt şi membru al Consiliului Conferinţelor Episcopale Europene (CCEE). Această plurală apartenenţă nu mă sfâşie, ci, dimpotrivă, mă determină să fiu punte între Orient şi Occident.

Zâmbetul luminos al monseniorului Sfeir este contagios. După ce s-a terminat interviul ne mai oprim pe coridoarele episcopiei pentru a vorbi despre multele dificultăţi de organizare legate de vizita Sfântului Părinte. Climatul liniştit în care s-a desfăşurat interviul cedează locul preocupărilor de natură diferită, dar seninătatea sa este neclintită şi reuşeşte să insufle curaj în toţi colaboratorii săi. Cu siguranţă Cipru va şti să-l primească pe Papa Francisc foarte bine, iar cuvântul său va ajunge la toţi, întărind în credinţă pe credincioşi şi deschizându-i pe oamenii de bunăvoinţă la speranţa unei lumi mai fraterne.

(După L'Osservatore Romano, 29 noiembrie 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 330.