Fericitul Giacomo Alberione, apostol al noii evanghelizări

Pe 26 noiembrie 2021 se împlinesc 50 de ani de la naşterea pentru cer a Fericitului Giacomo Alberione, preot italian, părintele spiritual al Familiei Pauline şi mare apostol al evangheliei cu mijloacele de comunicare. Sfântul Papă Paul al VI-lea a spus despre el că este "una din minunile secolului XX", iar Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea l-a numit "apostol al noii evanghelizări". A fost beatificat pe 27 aprilie 2003 de către Papa Ioan Paul al II-lea.

Cine este acest om sfânt al timpului nostru, atât de mare şi totuşi atât de necunoscut pentru mulţi?

Fericitul Giacomo Alberione a trăit între anii 1884 şi 1971. S-a născut la San Lorenzo di Fossano, Cuneo, în Italia, fiind al cincilea fiu al unei familii de ţărani. După mulţi ani, scria într-una din cărţile sale: "Mulţumesc lui Dumnezeu că provin dintr-o familie de ţărani profund creştini şi muncitori". La vârsta de 7 ani, întrebat de învăţătoarea sa ce va face în viaţă, spre uimirea colegilor, a răspuns hotărât: "Mă voi face preot". Ajutat de parohul său, la 16 ani intră în seminarul din Alba (Italia). Era toamna anului 1900.

Noaptea care a semnat trecerea din secolul al XIX-lea în secolul al XX-lea a fost crucială pentru seminaristul Giacomo. La îndemnul papei de a începe noul secol în rugăciune, în domul din Alba, după Sfânta Liturghie solemnă de la miezul nopţii, s-a făcut adoraţie euharistică. Tânărul Giacomo a rămas în adoraţie timp de patru ore. În sufletul său răsunau cuvintele Papei Leon al XIII-lea prin care chema persoana umană şi întreaga umanitate la Cristos, care singur este Cale şi Adevăr şi Viaţă. Răsunau cuvintele altor oameni ai Bisericii, care vorbeau despre nevoile Bisericii, despre necesitatea de a duce evanghelia maselor de oameni, de a opune tipăriturilor ce îi îndepărta pe oameni de Dumnezeu şi de Biserică, cu tipărituri bune, care edifică omul şi întreaga societate. Şi, povesteşte el mai târziu că, pe când reflecta şi se ruga, "o lumină particulară vine din Ostie, înţeleg mai bine îndemnul lui Isus: «Veniţi la mine toţi»... Am simţit necesitatea formării de noi apostoli care să valorizeze mijloacele exploatate de adversari. M-am simţit profund obligat să mă pregătesc să fac ceva pentru oamenii noului secol cu care voi trăi".

După această lumină primită de la Isus în Euharistie, au urmat ani de pregătire, prin rugăciune şi studiu, pentru momentul în care "va bate ceasul lui Dumnezeu" pentru a-şi începe misiunea. Şi-a terminat studiile, a fost hirotonit preot, a avut o scurtă experienţă ca vicar parohial, apoi a fost numit director spiritual şi profesor la seminarul din Alba. În acest timp, mai primeşte o lumină de la Domnul: să creeze o organizaţie de profesionişti: jurnalişti, scriitori, tipografi, librari, toţi în slujba răspândirii evangheliei cu mijloacele moderne de comunicare. În 1913, Domnul îi dăruieşte o altă lumină: da, o organizaţie, dar religioasă, "unde forţele sunt unite, unde dăruirea este totală, unde învăţătura va fi mai curată. O societate de suflete care îl iubesc pe Dumnezeu cu toată mintea, cu toate puterile şi cu toată inima şi se oferă să lucreze pentru Biserică mulţumite fiind cu salariul divin".

Puţin după aceea, "bate ceasul lui Dumnezeu", atunci când, pe lângă toate celelalte responsabilităţi, episcopul de Alba îi încredinţează ziarul diecezan. Acesta este semnalul prin care pr. Alberione înţelege că Dumnezeu îi deschide drumul către misiunea de evanghelizare la care s-a simţit chemat încă din acea noapte luminată dintre secole. În 1914, pr. Alberione fondează congregaţia masculină Societatea Sfântul Paul, iar în 1915 fondează congregaţia feminină Fiicele Sfântului Paul, ambele congregaţii de persoane consacrate lui Dumnezeu cu misiunea de a predica evanghelia în formă scrisă, de a pune în slujba evangheliei mijloacele de comunicare pe care treptat geniul uman le inventa: tipar, radio, cinematograf, televiziune etc. În 1917, pr. Alberione fonda Asociaţia Cooperatorilor Pauline, în care laicii se puteau angaja să susţină misiunea de evanghelizare cu rugăciune, oferte şi alte forme de apostolat. Au urmat alte fondări de congregaţii, institute de viaţă consacrată seculară pentru preoţi, laici consacraţi şi cupluri, toate având aceeaşi misiune de a fi ferment de evanghelizare în societate conform stării de viaţă specifice. În total zece ramuri ale unei numeroase familii: Familia Paulină. Se pare că, în istoria Bisericii, nu a existat un fondator atât de rodnic în congregaţii şi institute precum Fericitul Giacomo Alberione.

Care este secretul unei vieţi apostolice atât de rodnice?

Sfinţenia vieţii. Pr. Alberione, încă de la începuturi, spunea fiilor şi fiicelor sale spirituale că primul apostolat este sfinţenia: "Să fim sfinţi, repede sfinţi, mari sfinţi, în Cristos Isus", pentru că în misiunea de evanghelizare cu mijloacele de comunicare este nevoie de o sfinţenie înaltă, deoarece aceasta este spre mântuirea multora.

Sfinţi "în Cristos Isus"! Cristos este izvorul sfinţeniei, Cristos care pentru apostolul paulin este Învăţătorul, Calea, Adevărul şi Viaţa. El este Adevăr pentru mintea noastră, Cale pentru voinţa noastră, Viaţă pentru inima noastră. Pr. Alberione ne învaţă că suntem sfinţi "în Cristos" care este viu în viaţa noastră. Şi prima grijă este să-i permitem să crească în noi prin lucrarea Duhului Sfânt, aşa cum a făcut Maria, Regina Apostolilor. Să ne cristificăm, spunea pr. Alberione, să asumăm modul lui Cristos de a gândi, de a acţiona, de a iubi! Hrănindu-ne cu Cristos care ni se dăruieşte în cuvântul său (ascultarea, meditarea şi asimilarea şi punerea în practică a cuvântului) şi în Euharistie (Sfânta Liturghie, adoraţia euharistică), noi ne lăsăm transformaţi în el, sfinţiţi de el şi ne îndreptăm spre idealul trăit de marele apostol, Sfântul Paul: "Nu mai trăiesc eu, Cristos trăieşte în mine". Iar dacă Cristos trăieşte în noi, atunci diferitele forme de apostolat nu sunt altceva decât manifestarea lui Cristos viu în noi.

Cristos Isus Învăţătorul, Calea, Adevărul şi Viaţa este centrul spiritualităţii pauline: "Familia Paulină aspiră să trăiască în mod integral evanghelia lui Isus Cristos, Calea, Adevărul şi Viaţa, în spiritul Sfântului Paul, sub privirea Mariei, Regina Apostolilor", spunea părintele Alberione.

Pr. Alberione a lăsat Familiei Pauline şi întregii Biserici o mare bogăţie spirituală, un drum concret de sfinţenie. A trăit în viaţa sa din plin ceea ce a învăţat. A fost un om al rugăciunii. Zilnic se trezea la ora 3.00 şi petrecea cel puţin 4 ore în rugăciune. După exemplul Sfântului Paul, viaţa de comuniune profundă cu Cristos a părintelui Alberione se transforma zi de zi în zel apostolic! Iată secretul rodniciei sale apostolice, în ciuda sănătăţii sale şubrede şi a numeroaselor dificultăţi pe care le-a întâlnit pe drumul vieţii! Iar roadele cele mai preţioase ale vieţii sale sfinte au fost sfinţii care au crescut în jurul său şi sub îndrumarea sa: fericitul Timoteo Giaccardo, primul preot paulin şi fidel colaborator al fondatorului; venerabila Tecla Merlo, prima soră paulină şi cofondatoarea Fiicelor Sfântului Paul; venerabilii Maggiorino Vigolungo şi Andrea Borello, fraţi paulini, şi alţii servi ai lui Dumnezeu şi venerabili deja recunoscuţi de Biserică pentru viaţa lor sfântă. Iar pe lângă aceştia, nenumăraţi fraţi şi surori, preoţi şi laici care au întrupat în viaţa lor carisma dăruită de Domnul Fericitului Giacomo Alberione, şi au alergat pe drumul sfinţeniei, iubindu-l pe Dumnezeu şi iubindu-i pe oameni, dăruindu-se prin apostolatul specific pentru binele tuturor.

Închid cu cel mai elogios portret, pe care l-a făcut Sfântul Papă Paul al VI-lea Fericitului Giacomo Alberione în cadrul unei audienţe acordate lui, fiilor şi fiicelor sale spirituale pe 28 iunie 1969:

"Îi datorăm fondatorului vostru, aici de faţă, iubitului şi venerabilului don Giacomo Alberione, edificarea măreţului vostru institut. În numele lui Cristos, noi îi mulţumim şi îl binecuvântăm. Priviţi-l umil, tăcut, neobosit, mereu vigilent, mereu recules în gândurile sale care aleargă între rugăciune şi muncă, mereu atent să scruteze «semnele timpului», adică cele mai geniale modalităţi de a ajunge la suflete, don Alberione a dat Bisericii noi mijloace de exprimare, noi instrumente care să dea vigoare şi deschidere apostolatului său, o nouă capacitate şi conştiinţă a validităţii şi posibilităţii misiunii sale în lumea modernă, cu mijloace moderne. Permiteţi-i papei, iubite don Alberione, să se bucure de îndelunga, fidela si neobosita dumneavoastră trudă precum şi de roadele pe care aceasta le-a adus spre gloria lui Dumnezeu şi binele Bisericii".

Sr. Ana Maria Bulai
Fiicele Sfântului Paul

* * *

* * *

ERCIS FM: Interviu sr. Ana Maria Bulai, FSP (18 noiembrie 2021):

https://youtu.be/pSSl9s77REQ

lecturi: 431.