Papa Francisc: Sfânta Liturghie în Solemnitatea lui Cristos, Regele Universului - A XXXVI-a Zi Mondială a Tineretului (duminică, 21 noiembrie 2021)

Două imagini, luate din cuvântul lui Dumnezeu pe care l-am ascultat, ne ajută să ne apropiem de Isus Rege al Universului. Prima, luată din Apocalipsul Sfântului Ioan şi anticipată de profetul Daniel în prima lectură, este descrisă de cuvintele: "Vine cu nori" (Ap 1,7; Dan 7,13). Se referă la venirea glorioasă a lui Isus ca Domn şi scop al istoriei. A doua imagine este aceea din evanghelie: Cristos care stă în faţa lui Pilat şi îi spune: "Eu sunt rege" (In 18,37). Ne face bine, dragi tineri, să ne oprim ca să contemplăm aceste imagini ale lui Isus, în timp ce începem drumul spre Ziua Mondială din 2023 la Lisabona.

Aşadar, să ne oprim asupra celei dintâi: Isus care vine cu norii. Este o imagine care vorbeşte despre venirea lui Cristos în glorie la sfârşitul timpurilor: ne face să înţelegem că ultimul cuvânt cu privire la existenţa noastră va fi al lui Isus, nu al nostru! El - mai spune Scriptura - este Cel care "încalecă pe nori" (Ps 68,5) şi în ceruri manifestă puterea sa (cf. ibid., v. 34-35): adică este Domnul, Domnul care vine de sus şi nu apune niciodată, este Cel care rezistă la ceea ce trece, este încrederea noastră veşnică de neclintit. Este Domnul. Această profeţie de speranţă luminează nopţile noastre. Ne spune că Dumnezeu vine, că Dumnezeu este prezent, că Dumnezeu este în acţiune şi că Dumnezeu îndreaptă istoria spre el, spre bine. Vine "cu norii" pentru a ne asigura, ca şi cum ar spune: "Nu vă las singuri atunci când viaţa voastră este învăluită de nori întunecaţi. Eu sunt mereu cu voi. Vin pentru a lumina şi pentru a face să strălucească seninul".

Însă profetul Daniel specifică faptul că l-a văzut pe Domnul venind cu norii "în timpul viziunilor mele de noapte" (Dan 7,13). În viziunile de noapte: adică Dumnezeu vine noaptea, printre norii adesea întunecoşi care se adună deasupra vieţii noastre. Fiecare dintre noi cunoaşte aceste momente. Este nevoie să-l recunoaştem, să privim dincolo de noapte, să ridicăm privirea pentru a-l vedea în mijlocul întunericului.

Dragi tineri, a privi în viziunile de noapte! Ce înseamnă asta? A avea ochi luminoşi chiar şi în întuneric, a nu înceta să căutăm lumina în mijlocul întunecimilor pe care de atâtea ori le purtăm în inimă şi le vedem în jurul nostru. A ne ridica privirea de la pământ, în sus, nu pentru a fugi, ci pentru a învinge ispita de a rămâne întinşi pe pavimentele fricilor noastre. Acesta este pericolul: să ne conducă fricile noastre. Să nu rămânem închişi în gândurile noastre ca să ne plângem de milă. Înalţă privirea, ridică-te! Aceasta este invitaţie: înalţă privirea, ridică-te! Este invitaţia pe care ne-o adresează Domnul şi la care am voit să fac ecou în Mesajul dedicat vouă tinerilor pentru a însoţi acest an de drum. Este misiunea cea mai urgentă, dar este misiunea fascinantă care vă este încredinţată: a sta în picioare în timp ce totul pare să se năruiască; a fi santinele care ştiu să vadă lumina în viziunile de noapte; a fi constructori în mijlocul dărâmăturilor - sunt atât de multe în această lume de astăzi, atâtea! -; a fi capabili să visăm. Şi pentru mine aceasta este cheia: un tânăr care nu este capabil să viseze, sărăcuţ, a devenit bătrân înainte de vreme! A fi capabili să visăm, pentru că asta face acela care visează: nu se lasă absorbit de noapte, ci aprinde o flacără, aprinde o lumină de speranţă ca vesteşte ziua de mâine. Visaţi, fiţi treji şi priviţi la viitor cu curaj.

Aş vrea să vă spun asta: noi, noi toţi, vă suntem recunoscători când visaţi. "Chiar aşa? Tinerii când visează uneori fac gălăgie...". Faceţi gălăgie, pentru că gălăgia voastră este rodul viselor voastre. Înseamnă că nu vreţi să trăiţi în noapte, când faceţi din Isus visul vieţii voastre şi îl îmbrăţişaţi cu bucurie, cu un entuziasm contagios care ne face bine! Mulţumesc, mulţumesc, când sunteţi capabili să duceţi înainte visele cu curaj, pentru momentele în care nu încetaţi să credeţi în lumină chiar şi în nopţile vieţii, pentru momentele în care vă angajaţi cu pasiune pentru a face lumea noastră mai frumoasă şi umană. Mulţumesc pentru momentele în care cultivaţi visul fraternităţii, în care aveţi la inimă rănile creaţiei, luptaţi pentru demnitatea celor mai slabi şi răspândiţi spiritul solidarităţii şi al împărtăşirii. Şi mai ales mulţumesc pentru că într-o lume care, concentrată asupra câştigurilor din prezent, tinde să sufoce marile idealuri, nu pierdeţi în această lume capacitatea de a visa! A nu trăi ori adormiţi ori anesteziaţi. Nu: a visa vii. Asta ne ajută pe noi, adulţii, şi Biserica. Da, avem nevoie şi ca Biserică să visăm, avem nevoie de entuziasm, avem nevoie de ardoarea tinerilor pentru a fi martori ai lui Dumnezeu care este mereu tânără!

Şi aş vrea să vă spun un alt lucru: atâtea vise ale voastre corespund cu cele ale evangheliei. Fraternitatea, solidaritatea, dreptate, pacea: sunt aceleaşi vise ale lui Isus pentru omenire. Să nu vă fie frică să vă deschideţi la întâlnirea cu el: el iubeşte visele voastre şi vă ajută să le realizaţi. Cardinalul Martini spunea că Biserica şi societatea are nevoie de "visători care să ne menţină deschişi la surprizele Duhului Sfânt" (Conversazioni notturne a Gerusalemme. Sul rischio della fede [Conversaţii nocturne la Ierusalim. Despre riscul credinţei], pag. 61). Visători care să ne menţină deschişi la surprizele Duhului Sfânt. Este frumos! Vă urez să fiţi printre aceşti visători!

Şi acum ajungem la a doua imagine, la Isus care îi spune lui Pilat: "Eu sunt rege". Impresionează determinarea sa, curajul său, libertatea sa supremă. A fost arestat, este dus în pretoriu, este interogat de cel care poate să-l condamne la moarte. Şi într-o astfel de circumstanţă, ar fi putut lăsa să prevaleze un drept natural de a se apăra, eventual încercând să "aranjeze lucrurile", găsind un compromis. În schimb Isus nu ascunde propria identitate, nu camuflează intenţiile sale, nu profită de o breşă de salvare pe care chiar şi Pilat o lăsa deschisă. Nu, nu profită. Cu curajul adevărului răspunde: "Eu sunt rege". Îşi ia responsabilitatea vieţii sale: am venit pentru o misiune şi merg până la capăt pentru a da mărturie despre Împărăţia Tatălui. Spune: "Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr" (In 18,37). Aşa este Isus. A venit fără duplicităţi, pentru a proclama cu viaţa că Împărăţia sa este diferită de cele din lume, că Dumnezeu nu domneşte pentru a mări puterea sa şi a-i strivi pe ceilalţi; nu domneşte cu armatele şi cu forţa. Împărăţia sa este Împărăţia iubirii: "eu sunt rege", dar al acestei împărăţii a iubirii; "eu sunt rege" al împărăţiei celui care îşi dăruieşte propria viaţă pentru mântuirea celorlalţi.

Dragi tineri, libertatea lui Isus atrage! Să lăsăm ca să vibreze în noi, să ne zdruncine, să trezească în noi curajul adevărului. Şi noi putem să ne întrebăm: dacă aş fi acolo, acum, în locul lui Pilat în faţa lui Isus, să-l privesc în ochi, de ce anume mi-ar fi ruşine? În faţa adevărului lui Isus, a adevărului care este Isus, care sunt falsităţile mele care nu stau în picioare, duplicităţile mele care nu-i plac Lui? Fiecare dintre noi le are. A le căuta, a le căuta. Noi toţi avem aceste duplicităţi, aceste compromisuri, acest "a aranja lucrurile" pentru ca să se îndepărteze crucea. Ne este de folos să ne punem în faţa lui Isus pentru a face adevărul în noi. Ne este de folos să-l adorăm pentru a fi liberi înăuntru, pentru a face lumină asupra vieţii şi a nu ne lăsa înşelaţi de modele momentului, de focurile de artificii ale consumismului care orbeşte şi paralizează. Prieteni, nu suntem aici pentru a fi vrăjiţi de sirenele lumii, ci pentru a lua în mână viaţa noastră, pentru "a muşca viaţa", pentru a o trăi pe deplin!

Astfel, în libertatea lui Isus găsim şi curajul de a merge împotriva curentului. Şi acesta este un cuvânt pe care aş vrea să-l subliniez: a merge împotriva curentului, a avea curajul de a merge împotriva curentului; nu împotriva cuiva - care este ispita de fiecare zi -, aşa cum fac cei care se victimizează şi complotează, care dau mereu vina pe alţii; nu, împotriva curentului nesănătos al eu-ului nostru egoist, închis şi rigid, care de atâtea ori caută căţărări pentru a supravieţui, nu, nu asta. A merge împotriva curentului pentru a merge pe urma lui Isus. El ne învaţă să mergem împotriva răului numai cu forţa blândă şi umilă a binelui. Fără scurtături, fără falsităţi, fără duplicităţi. Lumea noastră, rănită de atâtea rele, nu are nevoie de alte compromisuri ambigue, de oameni care merg încoace şi încolo ca valurile mării - unde îi duce vântul, unde îi duc propriile interese -, de cel care stă un pic la dreapta şi un pic la stânga după ce a mirosit ce anume îi convine. "Echilibriştii". Un creştin care merge aşa, pare să fie mai mult echilibrist decât creştin. Echilibriştii care caută mereu o cale pentru a nu se murdări pe mâini, pentru a nu compromite viaţa, pentru a nu intra în joc în mod serios. Vă rog, să vă fie frică să fiţi tineri echilibrişti. Fiţi liberi, fiţi autentici, fiţi conştiinţă critică a societăţii. Să nu vă fie frică să criticaţi! Noi avem nevoie de criticile voastre. Mulţi dintre voi critică, de exemplu, împotriva poluării ambientale. Avem nevoie de asta! Fiţi liberi în critici. Să aveţi pasiunea adevărului, pentru ca să puteţi spune cu visele voastre: viaţa mea nu este sclavă a logicilor acestei lumi, pentru că domnesc cu Isus pentru dreptate, pentru iubire şi pace! Dragi tineri, vă urez ca fiecare dintre voi să poată simţi bucuria de a spune: "Cu Isus şi eu sunt rege". Sunt rege: sunt un semn viu al iubirii lui Dumnezeu, al compătimirii sale şi al duioşiei sale. Sunt un visător orbit de lumina evangheliei şi privesc cu speranţă în viziunile de noapte. Şi atunci când cad, regăsesc în Isus curajul de a lupta şi a spera, curajul de a visa din nou. La fiecare vârstă a vieţii.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 505.