Papa Francisc: Mesaj adresat participanţilor la al patrulea Forum de la Paris despre Pace (11-13 noiembrie 2021)

Stimate autorităţi,
Iluştri doamne şi domni,

Fiecăruia dintre voi, reuniţi pentru al patrulea Forum de Paris sur la Paix, adresez salutul meu cordial. Sunt recunoscător pentru această oportunitate de întâlnire şi de reflecţie; urez ca să fie rodnică şi să contribuie la promovarea păcii, a conducerii bune şi a unui viitor mai bun pentru toţi; să ajute ca să ieşim mai buni din pandemia de Covid-19.

În această fază istorică, familia umană se află în faţa unei alegeri. Prima posibilitate este aceea a aşa-numitei "întoarceri la normalitate". Însă realitatea pe care o cunoşteam înainte de pandemie era aceea în care bogăţia şi creşterea economică erau rezervate unei  minorităţi în timp de milioane de persoane nu erau în măsură să satisfacă nevoile cele mai elementare şi să ducă o viaţă demnă; o lume în care Pământul nostru era jefuit de o exploatare mioapă a resurselor, de poluare, de consumismul "foloseşte şi aruncă" (cf. Enciclica Laudato si’, 22) şi rănit de războaie şi experimente cu arme de distrugere în masă. Întoarcere la normalitate ar însemna şi întoarcere la vechile structuri sociale inspirate din "autosuficienţă, naţionalism, protecţionism, individualism şi izolare" şi care exclud pe fraţii şi surorile mai săraci[1]. Acesta este viitorul pe care-l putem alege?

În această lume globalizată, dar sfâşiată, deciziile pe care le luăm astăzi pentru a ieşi din criză determină "ruta" generaţiilor viitoare. Adesea pierdem din vedere faptul că suntem o comunitate globală şi că "nimeni nu se salvează de unul singur, că ne putem salva numai împreună" (Enciclica Fratelli tutti, 32). Pentru aceste motive, avem nevoie de o nouă cale de ieşire; trebuie să lucrăm împreună pentru a ieşi mai buni decât eram înainte[2].

Prima şi cea mai urgentă temă asupra căreia trebuie să ne îndreptăm atenţia noastră este că nu poate exista o cooperare generatoare de pace fără o angajare colectivă concretă în favoarea dezarmării integrale. Cheltuielile militare la nivel mondial au depăşit de acum nivelul înregistrat la sfârşitul "războiului rece" şi cresc sistematic în fiecare an. De fapt, clasele conducătoare şi guvernele justifică această reînarmare făcând referinţă la o idee abuzată despre descurajare întemeiată pe echilibrul dotărilor de armamente. În această perspectivă, statele sunt inclinate să urmărească propriile interese îndeosebi pe baza folosirii sau ameninţării forţei. Totuşi, acest sistem garantează construirea şi menţinerea păcii. De fapt, ideea descurajării, în multe cazuri s-a dovedit greşită determinând tragedii  umanitare de mare însemnătate. Deja Papa Ioan al XXIII-lea în scrisoarea enciclică Pacem in terris a afirmat: "Criteriul păcii care se sprijină pe echilibrul armamentelor să fie înlocuit cu principiul că adevărata pace se poate construi numai în încrederea reciprocă" (nr. 61).

În afară de asta trebuie subliniat că la logica descurajării a fost asociată cea proprie a pieţei liberaliste că armamentele pot fi considerate la fel ca toate celelalte produse realizate, deci, ca atare, comerciale în mod liber la nivel mondial. Aşadar, nu este întâmplător dacă de-a lungul anilor am asistat în mod necritic la expansiunea pieţei armelor la nivel global.

Pandemia a fost o revelaţie pentru noi toţi cu privire la limitele şi lipsurile societăţilor noastre şi ale stilurilor noastre de viaţă. Şi totuşi, chiar în mijlocul acestei realităţi pline de umbre, avem nevoie să sperăm, pentru că speranţa este "o generatoare de energie, care stimulează inteligenţa şi conferă voinţei tot dinamismul său"[3]. Speranţa ne invită să visăm măreţ şi să dăm spaţiu imaginării a noi posibilităţi. Speranţa este îndrăzneaţă şi stimulează acţiunea pe baza conştiinţei că realitatea poate să fie schimbată[4]. Dorinţa mea este ca tradiţia creştină, îndeosebi doctrina socială a Bisericii, precum şi alte tradiţii religioase, să poată contribui pentru a asigura întâlnirii voastre speranţa credibilă că nedreptatea şi violenţa nu sunt inevitabile, nu sunt destinul nostru.

În faţa consecinţelor marii furtuni care a răscolit lumea, conştiinţa noastră ne cheamă aşadar la o speranţă responsabilă, adică, în mod concret, să nu urmăm calea comodă a întoarcerii la o "normalitate" marcată de nedreptate, ci să acceptăm provocarea de a asuma criza ca "oportunitate concretă de convertire, de transformare, de a regândi stilul nostru de viaţă şi sistemele noastre economice şi sociale"[5]. Speranţa responsabilă ne permite să respingem ispita soluţiilor uşoare şi ne dă curajul de a continua pe drumul binelui comun, al îngrijirii săracilor şi al casei comune.

Să nu irosim această oportunitate de a îmbunătăţi lumea noastră; de a adopta cu hotărâre modalităţi mai drepte pentru a realiza progresul şi a construi pacea. Animaţi de această convingere, este posibil să se genereze modele economice care să fie de folos pentru nevoile tuturor ocrotind darurile naturii, precum şi politici clarvăzătoare care să promoveze dezvoltarea integrală a familiei umane[6].

Stimaţi doamne şi domni, să înfruntăm împreună această criză încercând să vindecăm în profunzime rănile familiei umane. Fie ca să ne inspire acest cuvânt pe care profetul Ieremia l-a adresat poporului într-un timp de criză gravă: "Staţi pe căi şi vedeţi! / Consultaţi cărările de altădată: / vedeţi care este calea binelui, / mergeţi pe ea şi veţi găsi odihnă / pentru sufletele voastre!" (Ier 6,16).

Vă urez spor la treabă şi invoc pentru voi binecuvântările cereşti.

Din Vatican, 30 octombrie 2021

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

Note:

[1] Cf. Video-mesaj cu ocazia celei de-a 75-a Sesiuni a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, 25 septembrie 2020.

[2] Cf. Cateheze "A vindeca lumea". 5. Solidaritatea şi virtutea credinţei, 2 septembrie 2020.

[3] Benedict al XVI-lea, Discurs adresat autorităţilor, Cotonou - Benin, 19 noiembrie 2011.

[4] Cf. Cateheze "A vindeca lumea". 9. A pregăti viitorul împreună cu Isus care mântuieşte şi vindecă, 30 septembrie 2020.

[5] Video-mesaj cu ocazia celei de-a 75-a Sesiuni a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, 25 septembrie 2020.

[6] Cf. ibid.

lecturi: 216.