Papa Francisc: Inaugurarea spaţiului expoziţional permanent de la Biblioteca Apostolică Vaticană şi vizitarea expoziţiei "Toţi. Omenirea pe cale" (5 noiembrie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori,

Vouă tuturor vă adresez salutul meu cordial. Îi mulţumesc cardinalului arhivar şi bibliotecar pentru cuvintele sale. Îl salut pe cardinalul Farina care a voit să ne onoreze cu prezenţa sa. Îl salut pe prefect, pe vice-prefect, pe membrii comunităţii de muncă de la Biblioteca Apostolică Vaticană şi pe toţi iluştri invitaţi şi prieteni prezenţi.

În Evanghelia lui Ioan, adjectivul kalós (frumos) este folosit exclusiv cu referinţă la Isus şi la misiunea sa. De exemplu, aici apare pe buzele lui Isus apelativul cristologic "Eu sunt păstorul cel frumos" (10,11), pe care noi îl traducem de obicei "Eu sunt păstorul cel bun". Este adevărat, Isus este păstorul bun, dar şi frumos. În schimb, în Evanghelia lui Matei, Isus vorbeşte despre frumuseţea discipolilor săi: îi provoacă să strălucească, să facă vizibilă frumuseţea operelor lor ca o formă de laudă adusă lui Dumnezeu: "Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!" (5,16).

Frumuseţea nu este iluzia fugară a unei aparenţe sau a unui ornament: se naşte în schimb din rădăcina de bunătate, de adevăr şi de dreptate care sunt sinonimele sale. Dar nu trebuie să neglijăm să gândim şi să vorbim despre frumuseţe, pentru că inima umană nu are nevoie numai de pâine, nu are nevoie numai de ceea ce garantează supravieţuirea sa imediată: are nevoie şi de cultură, de ceea ce atinge sufletul, de ceea ce apropie fiinţa umană de demnitatea sa profundă. Pentru aceasta Biserica trebuie să mărturisească importanţa frumuseţii şi a culturii, dialogând cu setea deosebită de infinit care defineşte fiinţa umană.

Şi pentru aceste motive sunt fericit să inaugurez astăzi sala expoziţională de la Biblioteca Vaticană, iar urarea mea este ca lumina sa să strălucească. Să strălucească desigur prin ştiinţă, dar şi prin frumuseţe. Şi le mulţumesc tuturor celor care s-au angajat atât de mult în realizarea acestui spaţiu, făcut posibil de generozitatea prietenilor şi binefăcătorilor şi de atenţia şi de îngrijirea arhitectonică şi ştiinţifică a profesioniştilor.

Aţi voit ca expoziţia de deschidere să fie o reflecţie despre enciclica Fratelli tutti. Aţi realizat-o ca un dialog construit pe opere care aparţin Bibliotecii şi pe lucrări ale unui artist contemporan, pe care-l salut şi căruia îi mulţumesc. Apreciez acest pariu de a realiza un dialog. Viaţa este artă a întâlnirii. Culturile se îmbolnăvesc când devin autoreferenţiale, când pierd curiozitatea şi deschiderea spre celălalt. Când exclud în loc să integreze. Ce avantaj avem să devenim gardieni de graniţe, în loc să fim păzitori ai fraţilor noştri? Întrebarea pe care Dumnezeu ne-o repetă este aceea: "Unde este fratele tău?" (cf. Gen 4,9).

Dragi prieteni, lumea are nevoie de hărţi noi. În această schimbare epocală pe care pandemia a accelerat-o, omenirea are nevoie de hărţi noi pentru a descoperi simţul fraternităţii, al prieteniei sociale şi al binelui comun. Logica blocajelor închise este sterilă şi plină de echivocuri. Avem nevoie de o nouă frumuseţe, care să nu mai fie reflexul obişnuit al puterii unora, ci mozaicul curajos al diversităţii tuturor. Care să nu fie oglinda unui antropocentrism despotic, ci o nouă cântare a creaturilor, unde să găsească efectivă concreteţe o ecologie integrală.

Încă de la începutul pontificatului meu am chemat Biserica să devină "Biserică în ieşire" (cf. Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 20-24) şi protagonistă a culturii întâlnirii. Acelaşi lucru este valabil pentru Bibliotecă. Cu atât mai bine ea slujeşte Biserica dacă, în afară de a păstra trecutul, îndrăzneşte să fie o frontieră a prezentului şi a viitorului. Ştiu că sunteţi conştienţi de asta: că responsabilitatea noastră este de a ţine vii rădăcinile, amintirea, mereu îndreptaţi spre flori şi spre roade. Să visăm împreună "hărţi noi". Mă gândesc îndeosebi la necesitatea de a trece de la analogic la digital, de a traduce tot mai mult patrimoniul nostru în noile limbaje. E adevărat, este o provocare istorică pe care trebuie s-o înfruntăm cu înţelepciune şi îndrăzneală. Mă bazez pe Biblioteca Apostolică pentru a traduce depozitul creştinismului şi bogăţia umanismului limbajelor de astăzi şi de mâine.

Vă mulţumesc pentru acest rezultat frumos al muncii voastre şi pentru binele pe care-l faceţi. Să vă însoţească Binecuvântarea mea. Şi vă rog, rugaţi-vă pentru mine. Mulţumesc!

[La sfârşitul întâlnirii, Papa Francisc s-a adresat angajaţilor de la BAV cu aceste cuvinte:]

Multe mulţumiri pentru munca voastră, pentru mărturia voastră: este munca ascunsă, dar pentru a susţine tot... Noi, uneori, ne gândim la valoarea lucrurilor sau a persoanelor care se văd, dar există atâtea, atâtea persoane ascunse care duc înainte viaţa, familia, lumea, societatea, totul, cultura... Vă mulţumesc vouă pentru această muncă, mulţumesc. Şi îi cer Domnului să vă binecuvânteze, pe voi şi familiile voastre. [Binecuvântarea] Şi mulţumesc, mulţumesc încă o dată.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 401.