Papa Francisc: Angelus (1 noiembrie 2021)

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi îi celebrăm pe Toţi Sfinţii şi în liturgie răsună mesajul "programatic" al lui Isus, adică Fericirile (cf. Mt 5,1-12a). Ele ne arată drumul care conduce la împărăţia lui Dumnezeu şi la fericire: drumul umilinţei, al compasiunii, al blândeţii, al dreptăţii şi al păcii. A fi sfinţi înseamnă a merge pe acest drum. Să ne oprim acum asupra a două aspecte ale acestui stil de viaţă. Două aspecte care sunt tocmai ale acestui stil de viaţă de sfinţenie: bucuria şi profeţia.

Bucuria. Isus începe cu termenul "Fericiţi" (Mt 5,3). Este vestea principală, cea a unei fericiri nemaiauzite. Fericirea, sfinţenia nu este un program de viaţă făcut numai din eforturi şi renunţări, ci este înainte de toate descoperirea bucuroasă că suntem fii iubiţi de Dumnezeu. Şi acest lucru te umple de bucurie. Nu este o cucerire umană, este un dar pe care-l primim: suntem sfinţi pentru că Dumnezeu, care este Sfântul, vine să locuiască în viaţa noastră. El este cel care ne dă nouă sfinţenia. Pentru aceasta suntem fericiţi! Aşadar, bucuria creştinului nu este emoţia unei clipe sau un simplu optimism uman, ci certitudinea de a putea înfrunta orice situaţie sub privirea iubitoare a lui Dumnezeu, cu curajul şi forţa care provin de la el. Sfinţii, chiar şi în multe încercări, au trăit această bucurie şi au mărturisit-o. Fără bucurie, credinţa devine un exerciţiu riguros şi oprimant şi riscă să se îmbolnăvească de tristeţe. Să luăm acest cuvânt: îmbolnăvirea de tristeţe. Un părinte al deşertului spunea că tristeţea este "un vierme al inimii", care corodează viaţa (cf. Evagrie Ponticul, Cele opt duhuri ale răutăţii, XI). Să ne întrebăm cu privire la asta: suntem creştini bucuroşi? Eu, sunt un creştin bucuros sau nu sunt un creştin bucuros? Răspândim bucurie sau suntem persoane stinse, triste, cu faţă de înmormântare? Să ne amintim că nu există sfinţenie fără bucurie!

Al doilea aspect: profeţia. Fericirile sunt adresate săracilor, celor mâhniţi, celor înfometaţi de dreptate. Este un mesaj împotriva curentului. De fapt, lumea spune că pentru a avea fericirea trebuie să fii bogat, puternic, mereu tânăr şi puternic, să te bucuri de faimă şi de succes. Isus răstoarnă aceste criterii şi dă o veste profetică - şi aceasta este dimensiunea profetică a sfinţeniei -: adevărata plinătate de viaţă se obţine urmându-l pe Isus, practicând cuvântul său. Şi asta înseamnă o altă sărăcie, adică a fi săraci înăuntru, a ne goli de noi înşine pentru a face spaţiu lui Dumnezeu. Cel care se crede bogat, învingător şi sigur, întemeiază totul pe sine însuşi şi se închide faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi, în timp ce acela care ştie că este sărac şi că nu-şi este suficient sieşi rămâne deschis faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Şi găseşte bucuria. Aşadar, Fericirile sunt profeţia unei noi omeniri, a unui nou mod de a trăi: a deveni mici şi a ne încredinţa lui Dumnezeu, în loc de a ne evidenţia asupra celorlalţi; a fi blânzi, în loc de a încerca să ne impunem; a practica milostivirea, în loc de a ne gândi numai la noi înşine; a ne angaja pentru dreptate şi pace, în loc de a alimenta, şi prin complicitate, nedreptăţi şi inegalităţi. Sfinţenia înseamnă a primi şi a pune în practică această profeţie care revoluţionează lumea, cu ajutorul lui Dumnezeu. Aşadar putem să ne întrebăm: eu mărturisesc profeţia lui Isus? Exprim spiritul profetic pe care l-am primit la Botez? Sau mă adaptez la comodităţile vieţii şi la lenea mea, crezând că totul merge bine dacă îmi merge mie bine? Duc în lume noutatea bucuroasă a profeţiei lui Isus sau obişnuitele plângeri pentru ceea ce nu merge? Întrebări care ne vor face bine să ni le punem.

Sfânta Fecioară să ne dăruiască ceva din sufletul său, acel suflet fericit care l-a preamărit cu bucurie pe Domnul, care "dă jos de pe tron pe cei puternici şi îi înalţă pe cei smeriţi" (cf. Lc 1,52).

________________

După Angelus

Iubiţi fraţi şi surori,

Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini. Un salut special adresez participanţilor la Crosul sfinţilor, organizat de Fundaţia "Don Bosco în lume". Este important să se promoveze valoarea educativă a sportului. Mulţumesc şi pentru iniţiativa voastră în favoarea copiilor din Columbia.

Mâine dimineaţă voi merge la Cimitirul Militar Francez din Roma: va fi ocazia de a mă ruga pentru toţi răposaţii, îndeosebi pentru victimele războiului şi violenţei. Vizitând acest cimitir, mă unesc spiritual cu aceia care în aceste zile merg să se roage la mormintele celor dragi, în orice parte a lumii.

Urez tuturor o sărbătoare frumoasă a Sfinţilor, în compania spirituală a tuturor sfinţilor. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 560.