Un an de noviciat în marea familie a Iosefinilor

La împlinirea anului de noviciat, sâmbătă, 11 septembrie 2021, trei tineri români, Alexandru Pitirici din Buhonca, Ionuţ Ciceu din Luizi-Călugăra şi Narcis Adelin Miclăuş din Coman, s-au angajat în a-l urma pe Cristos mai îndeaproape cu cele trei voturi evanghelice de sărăcie, castitate şi ascultare, în Congregaţia "Sfântul Iosif" (Iosefinii lui Murialdo), slujindu-i pe tineri după carisma Sfântului Leonard Murialdo. Liturghia a avut loc la Mănăstirea Carmelită din Luncani după o săptămână de exerciţii spirituale. Nrcis Miclăuş prezintă experienţa acestui an de noviciat.

A fi parte din marea familie a Iosefinilor şi a termina acest an de noviciat nu poate fi, cred eu, rodul unei "potriviri astrale", ci rezultatul unui proces de formare bine structurat.

Salut! Eu mă numesc Narcis, sunt din România şi vreau să vă povestesc despre experienţa mea ca novice in Congregaţia "Iosefinii lui Murialdo".

Alături de prietenii şi colegii mei, Alex şi Ionuţ (a mai fost şi Cazimir care ne-a părăsit la începutul lunii decembrie), am început, pe 25 septembrie 2020, acest drum de formare alături de maestrul nostru, părintele Cesare Cotemme (un preot sfânt). Nu am avut timp de acomodare: în ziua în care am călcat pe pământ italian am şi început pentru că era un drum lung şi nu ne-am permis să pierdem timpul. Şi aşa a început anul nostru: an în care am "gustat" viaţa de iosefin, an în care am învăţat să vorbesc deschis cu Dumnezeu şi să-i cer sprijinul în temerile şi îndoielile mele, an în care mi-am însuşit "Regula", an în care am cunoscut persoane de care, de acum încolo, mă va lega o strânsă prietenie şi, nu în ultimul rând, în acest an am deprins toate învăţăturile fondatorului nostru: începând de la carismă, până la modul în care se trăieşte aceasta, de la istoria congregaţiei, până la misiunea ei, de la ce înseamnă să fii persoană consacrată, până la modul în care trebuie să trăim ascultarea, sărăcia şi castitatea.

A fost un an rodnic chiar dacă a fost puţin obscurat de această "benedetta" pandemie, un an în mijlocul oamenilor simpli, dar cu o inimă mare, în mijlocul unei familii care, asemănătoare unui sculptor care ciopleşte un bloc masiv şi urât de marmură până devine o statuie frumoasă, ne-a "cioplit" şi "şlefuit" şi pe noi până am ajuns oameni frumoşi.

A fost un an în care m-am simţit ca un copil in mijlocul unei mari familii, un "învăţăcel" în atelierul lui Cristos...

Nu-mi rămâne decât, în primul rând, să-i mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a oferit până acum, pentru oamenii pe care i-a pus în viaţa mea şi pentru că m-a chemat să-l urmez într-un mod desăvârşit. În al doilea rând, vreau să-i mulţumesc comunităţii de aici, de la Parohia "San Leonardo Murialdo", în frunte cu maestrul nostru, părintele Cesare, care nu doar că şi-a oferit din timpul, experienţa şi cunoştinţele sale, dar care şi-a oferit şi o "bucată din viaţă" pentru a ne face să creştem drepţi la "umbra" lui Cristos. Mulţumire şi recunoştinţă tuturor, atât celor care şi-au jucat rolul în mijlocul scenei, cât şi celor care au stat după cortină. Dumnezeu să vă răsplătească pentru tot binele făcut şi pentru toată munca depusă pentru noi.

Aş vrea să închei acest articol transmiţând un mesaj tinerilor, citându-l pe Sfântul Ioan Paul al II-lea care spunea, în predica de la începutul pontificatului său, aşa: "Fraţilor şi surorilor, nu vă fie teamă să-l primiţi pe Cristos în inimile voastre şi să acceptaţi puterea lui şi cu puterea lui Cristos să slujiţi omului şi întregii omeniri. Nu vă fie teamă! Deschideţi, deschideţi larg porţile lui Cristos".

Aşa că şi eu îi îndemn pe tinerii de vârsta mea la curaj, la curajul de a-l urma pe Cristos fiecare în modul său şi vă asigur că nu veţi pierde nimic, dimpotrivă, veţi câştiga!

Narcis Miclăuş

* * *

Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: Un an de noviciat în marea familie a Iosefinilor

lecturi: 1194.