Mesajul Sfântului Părinte Francisc, semnat de secretarul de stat, cu ocazia celei de-a 71-a Săptămâni Liturgice Naţionale (Cremona, 23-26 august 2021)

Excelenţa Voastră,

În circumstanţa fericită a celei de-a 71-a Săptămâni Liturgice Naţionale, care se va desfăşura în oraşul Cremona de la 23 la 26 august, Sfântul Părinte Francisc este bucuros să trimită cuvântul său de urare dumneavoastră, colaboratorilor de la CAL, diecezei gazdă şi păstorului său şi celor care iau parte la zilele semnificative de studiu.

Suveranul pontif se uneşte cu mulţumirea comună adusă Domnului, pentru că anul acesta este posibil să se realizeze evenimentul, după momentul trist de anul trecut, când, ca urmare a cunoscutelor condiţii ale răspândirii pandemiei, a trebuit să fie amânată ediţia deja programată. Însă decizia grea a permis să se confirme cu o nouă lumină tema aleasă dinainte care vrea să aprofundeze aspecte şi situaţii ale celebrării, aşa de puse la încercare dură de venirea răspândirii lui Covid 19 şi a limitărilor necesare pentru prevenirea sa.

De fapt, tema pe care o veţi trata se referă la convenire in unum a discipolilor Domnului pentru a da atenţie poruncii sale "faceţi aceasta în amintirea mea" (Lc 22,19c): "Unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu..." (Mt 18,20). Comunitate, liturgii şi teritorii. Adunarea săptămânală în "numele Domnului", care încă de la începuturi a fost simţită de creştini ca o realitate indispensabilă şi legată indisolubil de propria identitate, a fost dur afectată în timpul fazei mai acute a propagării pandemiei. Însă iubirea faţă de Domnul şi creativitatea pastorală i-au determinat pe păstori şi pe laici să găsească alte căi pentru a hrăni comuniunea de credinţă şi de iubire cu Domnul şi cu fraţii, aşteptând să se poată întoarce la plinătatea celebrării euharistice în linişte şi siguranţă. A fost o aşteptare dură şi grea, luminată de misterul crucii Domnului şi rodnică în atâtea opere de îngrijire, de iubire fraternă şi de slujire a persoanelor care au suferit mai mult consecinţele urgenţei sanitare.

Experienţa tristă a "postului" liturgic de anul trecut, de repercusiune, a făcut să se evidenţieze bunătatea drumului lung făcut începând de la Conciliul Vatican II, pe calea trasată de constituţia Sacrosanctum Concilium. Timpul de privare a permis să se simtă "importanţa liturgiei divine pentru viaţa creştinilor, care găsesc în ea acea mediere obiectivă cerută de faptul că Isus Cristos nu este o idee sau un sentiment, ci o Persoană vie, iar Misterul său un eveniment istoric. Rugăciunea creştinilor trece prin medieri concrete: Sfânta Scriptură, Sacramentele, riturile liturgice, comunitatea. În viaţa creştină nu se face abstracţie de sfera corporală şi materială, pentru că în Isus Cristos ea a devenit cale de mântuire. Am putea spune că trebuie să ne rugăm şi cu trupul: trupul intră în rugăciune" (Papa Francisc, Audienţa generală, 3 februarie 2021).

Liturgia "suspendată" în timpul perioadei lungi de izolare şi dificultăţile revenirii succesive au confirmat ceea ce se întâlnea deja în adunările duminicale din peninsula italiană, indiciu alarmant al fazei înaintate a schimbării de epocă. Observăm cum în viaţa reală a persoanelor s-a schimbat însăşi percepţia timpului şi, prin urmare, a duminicii însăşi, a spaţiului, cu repercusiuni asupra modului de a fi şi de a se simţi comunitate, popor, familie şi a raportului cu un teritoriu. Astfel adunarea duminicală ajunge să fie dezechilibrată fie prin prezenţe generaţionale, fie prin neomogenităţi culturale, fie prin truda de a găsi o integrare armonioasă în viaţa parohială, ca să fie cu adevărat culme a oricărei activităţi a ei şi izvor al dinamismului misionar pentru a duce evanghelia milostivirii în periferiile geografice şi existenţiale.

Sfântul Părinte doreşte ca Săptămâna Liturgică Naţională, cu propunerile sale de reflecţie şi momentele de celebrare, deşi în modalitatea integrată în prezenţă fizică şi pe cale telematică, să poată găsi şi sugera unele linii de pastoraţie liturgică de oferi parohiilor, pentru ca duminica, adunarea euharistică, slujirile, ritul să iasă în evidenţă din acea marginalitate spre care par să se prăbuşească în mod inevitabil şi să recupereze centralitatea în credinţă şi în spiritualitatea credincioşilor. Dăruieşte speranţă în această direcţie recenta publicare a ediţiei a treia a Liturghierului Roman şi voinţa episcopilor italieni de a o însoţi cu o reluare robustă a formării liturgice a poporului sfânt al lui Dumnezeu.

Sanctitatea Sa salută cu bucurie celebrarea celei de-a 71-a Săptămâni Liturgice Naţionale, care se ţine într-un teritoriu care a suferit mult din cauza pandemiei şi care a văzut înflorind atât de mult bine pentru a alina o suferinţă aşa de uriaşă. El asigură rugăciunea sa şi din inimă împarte binecuvântarea apostolică Excelenţei Voastre, episcopului diecezei gazdă, ES Mons. Antonio Napolioni, celorlalţi prelaţi, preoţilor, diaconilor, persoanelor consacrate, precum şi vorbitorilor şi tuturor participanţilor.

Unind urările mele personale, profit de circumstanţă pentru a mă confirma cu sentimente de distins respect
al Excelenţei Voastre

cu mare cucernicie
cardinal Pietro Parolin
secretar de stat

_______________

Excelenţei Sale
Mons. Claudio MANIAGO
episcop de Castellaneta
preşedinte al C.A.L.

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 254.