Arhiepiscopul de Nagasaki: "De la bomba atomică la focul olimpic de pace"

De Andrea De Angelis

Au trecut 76 de ani de la acele zile oribile, în care lumea a descoperit puterea distrugătoare devastantă a celor mai periculoase arme construite vreodată pe pământ. Cele două atacuri nucleare, realizate de Statele Unite la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, au provocat peste 100.000 de victime la Hiroshima şi Nagasaki, bombardate la 6 şi respectiv 9 august 1945. Conform unor estimări, morţii ar putea să fi fost aproape 200.000. Este vorba despre primul şi unicul atac nuclear în război în istorie, însă dezvoltarea armamentelor şi posesia lor din partea numeroaselor state demonstrează că pacea este în pericol. Şi pentru aceasta este important să se amintească acele trei zile care au marcat istoria unei ţări, Japonia, asupra căreia de două săptămâni sunt îndreptate reflectoarele lumii datorită Jocurilor Olimpice de la Tokyo 2020, amânate cu un an din cauza pandemiei. Olimpiadele se vor încheia duminică 8 august, apoi după două săptămâni va fi rândul Jocurilor Paralimpice.

La ora 8.15 sunetul clopotului a ritmat începerea minutului de tăcere; ora exactă la care Statele Unite au lansat bomba atomică asupra Hiroshimei, provocând pe loc zeci de mii de morţi şi rescriind, în mod tragic, istoria conflictelor mondiale şi făcând cunoscute lumii - cu trecerea timpului, în realitate - efectele devastatoare ale armelor nucleare. Şi la distanţă de decenii. Oraşul japonez comemorează aniversarea în interiorul Parcului Memorialului Păcii. Din cauza pandemiei, numărul de participanţi a fost redus la câteva sute de persoane, reprezentanţi din 86 de naţiuni diferite unite în numele păcii. Primarul de Hiroshima, Kazumi, a solicitat guvernului să facă în aşa fel încât tratativele pentru revizuirea Tratatului de neproliferare nucleară să poată fi reluate, în pofida pandemiei. Japonia, deşi este unica ţară victimă a unui atac atomic, nu a ratificat Tratatul. Şi astăzi la ceremonie erau prezenţi hibakusha, supravieţuitorii atacului nuclear. Vârsta lor medie este în jur de 84 de ani.

Aşadar Japonia îşi îndreaptă privirea înapoi pentru a comemora victimele, pentru a urla lumii "niciodată să nu mai fie" şi ascultă, şi anul acesta, glasul supravieţuitorilor de la bombardamentele nucleare. Tot mai puţini, cu trecerea timpului. Un mesaj, al lor, care străbate graniţe şi generaţii şi cere fiecăruia, cetăţenilor şi guvernanţilor să lucreze pentru pace, pentru neproliferarea nucleară, pentru ca în lume să scadă numărul ţărilor care posedă arme tot mai devastante şi periculoase. În noiembrie 2019, în timpul călătoriei sale apostolice în Japonia şi Thailanda, papa a definit folosirea energiei atomice pentru scopuri de război "o crimă nu numai împotriva omului şi a demnităţii sale", ci "împotriva oricărei posibilităţi de viitor în casa noastră comună". "Adevărata pace poate să fie numai o pace dezarmată", a adăugat Papa Francisc, subliniind că "din abisul de tăcere se continuă să se asculte strigătul celor care nu mai sunt". Discursurile rostite de Papa Francisc la Hiroshima şi Nagasaki trebuie considerate desigur ca intervenţii de teologie morală, sunt cuvinte profetice. Rod al unei analize atente şi precise a lumii contemporane, exprimă aşadar un puternic realism politic: lumea riscă să se autodistrugă.

În urmă cu doi ani, la Nagasaki pe papa l-a primit arhiepiscopul oraşului, Monseniorul Joseph Mitsuaki Takami, a cărui dieceză este cea mai mare din Japonia. În ajunul aniversării bombardamentului atomic şi a încheierii Jocurilor Olimpice, în interviul acordat la Radio Vatican - Vatican News, Monseniorul Takami reafirmă necesitatea dezarmării nucleare pentru ca să se construiască o pace reală, adevărată şi concretă. Ceea ce învaţă şi Olimpiadele şi coincidenţa norocoasă de date poate să fie un alt avertisment pentru ca, neuitând, să se lucreze cu adevărat pentru un prezent şi un viitor de armonie între naţiuni.

* * *

- Monseniore Takami, graţie Olimpiadelor lumea priveşte la Japonia. Reflectoarele vor fi îndreptate asupra ţării şi în zilele aniversării bombardamentelor atomice de la Hiroshima şi Nagasaki. Aşadar, pe de o parte istoria care nu trebuie uitată, pe de altă pare cea sportivă care se scrie. Ce simţiţi în faţa acestei coincidenţe?

Jocurile Olimpice sunt o sărbătoare sportivă, dar şi un stimulent pentru a crea pacea în lume. Aşadar această coincidenţă este foarte semnificativă, deşi din păcate din cauza pandemiei persoanele nu pot să asiste la întreceri. Oricum Jocurile sunt un bine, aduc o atmosferă frumoasă şi mult entuziasm.

- La distanţă de 76 de ani ce vreţi să spuneţi astăzi populaţiei din dieceza dumneavoastră, îndeosebi celor mai tineri?

În fiecare an martorii direcţi sunt tot mai puţini, însă lasă o experienţă importantă. Preţioasă. Care trebuie transmisă copiilor, şi această trecere este foarte importantă, cum repetă şi papa. O mărturie care se realizează şi prin alte canale cum sunt cinematografia, literatura precum şi aportul mass-media. Trebuie să continuăm în acest efort de a menţine vie amintirea.

- Anul acesta este şi a zecea aniversare a incidentului de la Fukushima. De ce nu trebuie uitat nici ceea ce s-a întâmplat în Japonia în martie 2011?

Problema este comună, trebuie să abolim energia atomică ce este foarte periculoasă. Nu trebuie fabricate armele, precum şi energia nucleară, dacă este necesară într-un sens, astăzi trebuie să fie depăşită, trebuie să producem energie în alt mod eliminând nuclearul care este periculos.

- Tratatul pentru interzicerea armelor nucleare este important, a fost ratificat de multe ţări, însă multe, prea multe state continuă să aibă arme nucleare. Aşadar, posesia de arme este adevăratul nod de desfăcut, frâna pentru o adevărată schimbare?

Această problemă este enormă, urmând cuvintele papei trebuie să abolim absolut armele nucleare pe pământ. Nu putem menţine o pace reală având în acelaşi timp aceste arme. Nu este pace adevărată, este falsă! Tratatul este eficace, a intrat în vigoare la începutul acestui an, însă acum noi toţi trebuie să promovăm aderarea ţărilor, şi a celor care astăzi au armele nucleare. Anul trecut, la 7 iulie, episcopul de Hiroshima, Monseniorul Alexis Mitsuru Shirahama, a creat un fond pentru a promova aderarea la acest Tratat, dând şi un ajutor financiar pentru a susţine activităţile care susţin ratificarea. Este vorba de o iniţiativă mică, dar importantă pentru ca să se ajungă la obiectiv.

- Olimpiadele urmează să se încheie, apoi va fi rândul Jocurilor Paralimpice. Ce ne învaţă aceste Jocuri aşteptate de cinci ani?

Aş vrea să încep de la Jocurile Paralimpice, începute chiar la Tokyo în 1964. Astăzi sunt mulţi sportivii participanţi şi ne cer un respect universal, fără prejudecăţi şi discriminări. Au o forţă specială în promovarea drepturilor umane. În afară de asta, la această ediţie există un mare echilibru numeric între sportivi şi sportive, în timp ce la început femeile erau puţine. Şi asta înseamnă respectare a persoanelor.

- La Tokyo 2020 există şi echipa sportivilor refugiaţi...

Şi acest lucru este foarte important. O reprezentanţă simbolică, dar care ne aminteşte câte conflicte există astăzi în lume. Olimpiadele dau mărturie despre voinţa de a crea o lume în care să fie pace între naţiuni.

- Ce emoţie simţiţi gândindu-vă că în urmă cu 76 de ani o bombă atomică a marcat pentru totdeauna istoria Japoniei, şi astăzi la distanţă de trei sferturi de secol s-a aprins în aceeaşi ţară flacăra olimpică?

Aceasta este o imagine frumoasă! Focul Olimpiadelor este şi simbol de rugăciune de iubire, rugăciune pentru pace. Bomba atomică este absolut contrară acestei flăcări care astăzi ne cere să le abolim, să nu le mai folosim niciodată. Unicul foc este cel al unităţii, al iubirii şi al păcii.

(După Vatican News, 6 august 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 403.