Miercurea celor mici

De Gianpaolo Mattei

"Papa Francisc al meu!": deranjamentele spectrului autist care îl învăluie pe Andrei, 8 ani, nu şterg emoţiile sale preacurate.

Şi dacă a-l vedea pe papa la tv provoacă în Andrei o expresie de bucurie... fericirea a fost de neoprit când l-a întâlnit astăzi, miercuri 4 august, în aula "Paul al VI-lea", în timpul audienţei generale.

Bucurie şi fericire contagioase - sinonim şi al speranţei - pentru tatăl Annibale şi mama Daria care destăinuieşte: "Ca toţi copiii autişti, Andrei are o emotivitate ridicată şi un mod de a o exprima cu totul special: a-l întâlni pe papa, cu siguranţă l-a făcut fericit, încărcat de speranţă şi încredere în el însuşi".

"Prietenului" său Francisc i-a dus cadou un desen şi aşa-numitul "pumo", simbol tradiţional al artizanatului din Puglia.

Pentru Andrei - emoţionat şi pentru călătoria din Grotttaglie a sa - este o vacanţă romană cu adevărat specială, organizată după măsura sa de iubirea părinţilor: pasionat de animale şi atras de exprimările artistice, Andrei va vizita Bioparco şi Muzeele Vaticane.

Şi Salvatore are 8 ani şi se confruntă cu o încercare foarte dură, o boală care-l împiedică să trăiască în mod nechibzuit copilăria sa. Însă nu stinge zâmbetul. Şi tocmai zâmbetul care exprimă voinţa sa năvalnică de a trăi este simbolul asociaţiei siciliene "Zâmbetele celor din urmă".

Şi în această dimineaţă Salvatore a zâmbit cât a putut dăruind papei o pernă şi un steag cu logoul asociaţiei. O realitate, exprimă preşedintele Raffaele Baglieri, "care încearcă, întocmai, să dăruiască zâmbete copiilor bolnavi de tumoare, dăruind jucării şi momente de fericire". Dar "care încearcă să susţină şi familiile aflate în dificultate economică ce trebuie să lase totul pentru a-i îngriji pe copiii lor". În toată Italia.

Asociaţia, afirmă preşedintele, "s-a născut din iniţiativa familiilor tinere din Noto care au decis să transforme propriile lacrimi în zâmbete. Da, familii care, în loc să se plângă, au coborât în stradă pentru a-i ajuta concret pe copiii internaţi în secţiile de oncologie pediatrică". Ajutor concret înseamnă, de exemplu, "o bucătărie într-o casă-familie sau într-un spital pentru a face să se trăiască o atmosferă «caldă», a organiza o activitate de sprijin psihologic sau un spectacol de teatru, eventual cu clovni".

Papa Francisc a voit să-i încurajeze şi personal pe cei şaisprezece pelerini veniţi cu bicicleta din Brno, din Republica Cehă, după ce au parcurs 1.430 de kilometri. Şi încurajarea mai mare - "medalia de aur" s-ar putea spune în această vară "olimpică" - a rezervat-o celor trei tineri cu dizabilităţi care au dus la capăt pelerinajul în handbike.

După aceea papa a voit să fie făcută o fotografie de grup cu copiii din clasa a IV-a A şi a IV-a B de la şcoala primară din Montalto Uffugo, din provincia Cosenza. Au venit pentru că... o elevă, Francesca D'Elia, a scris o temă despre experienţa sa cu covid - care a infectat-o pe ea şi pe mama - pentru a exprima "saltul" său de la frică la curaj, cu gânduri triste dar împletite cu speranţă, implicând astfel toată clasa ei, relatează dirigintele şcolar Teresa Mancini cu învăţătoarele Emanuela Bruno şi Marina Prete.

Cu o destăinuire: "Am văzut, de un an încoace, privirile copiilor devenind triste şi mai puţin luminoase decât de obicei. Noi îi încurajăm să zâmbească şi în spatele măscuţei şi să se încreadă în Domnul: în fiecare dimineaţă, înainte de a începe ora, un elev a adresat, în modul său, o rugăciune către Isus şi este un moment pe care toţi îl aşteaptă tocmai datorită spontaneităţii".

Cu acest stil spontan de rugăciune între prieteni - conştienţi de rolul educativ al şcolii, făcut şi mai decisiv de pandemie - diriginte şi profesori i-au însoţit pe copii în această dimineaţă în aula "Paul al VI-lea".

Comunitatea şcolară calabreză a voit să exprime, prin darul unui pergament şi al unei imagini al Sfântului Francisc de Paola "al lor", şi mulţumirea lor papei pentru mărturia aşa de clară care, în gesturi şi în limbaj, "ajunge" la copii.

În afară de asta, deosebit de semnificativă a fost prezenţa a optsprezece adolescenţi care dau viaţă comunităţii oratoriului din Bovisio Masciago, în provincia Monza şi Brianza în Lombardia. Un oratoriu, afirmă părintele Mirco Motta, "trăit ca loc de creştere şi de slujire a celor mai mici". Însă pentru a face bine această slujire, adaugă preotul ambrozian, este nevoie de "fraternitate şi pentru a o întări tinerii au venit împreună la Roma pentru a-l întâlni pe papa".

La sfârşitul audienţei - prima după pauza din luna iulie - pontiful a salutat, printre alţii, pe Monseniorul Elías Samuel Bola?os Avelar, episcop de Zacatecoluca, în El Salvador, care i-a dăruit o carte despre sfântul Óscar Arnulfo Romero.

(După L'Osservatore Romano, 4 august 2021)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu

lecturi: 710.